Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

EXERCITAREA ACTIVA A DREPTULUI LA CULPĂ

SAU INGURGITAREA INSOLITULUI IN ANOST IN POEZIA LUI LUCIAN HETCO.

Carmen CĂTUNESCU, Membru al USR

Poezia lui Lucian Hetco, originala, autentica, activeaza o acuitate a simturilor, intr-un cadru banal, obisnuit. Ascutimea la maximum a celor traite creeaza freamatul liric, exprimand nelinistile omului modern, frustrat de niste drepturi legitime, sensibilizat de o societate mediocra, acceptand el insusi o rasplata neobisnuita, nemeritata, asumandu-si vina.

Calitatile pe care le cerea Ovid Densusianu scriitorului in genere, pentru a putea contura aspectele surprinzatoare ale vietii sunt cele care il caracterizeaza si pe Lucian Hetco: sensibilitate vie, comprehensiune larga si suflet complex. Discursul liric e plin de candoare, de o sinceritate preliminara, cucerind lectorul, socandu-l, uimindu-l prin declaratii insolite, cum ar fi aceea a insusirii dreptului... la culpa. Pe care nu si l-ar dori, asuma nimeni nevinovat, dar pe care eul liric il adopta cu nonsalanta. A avea drepturi inseamna a te bucura de anumite privilegii, dar vinovatia nu e un privilegiu, ci o greseala, o abatere de la datorie sau morala, in urma careia te astepti sa fii pedepsit.

Titlul volumului ("Dreptul la culpa", cel de-al doilea, aparut dupa "Oglinda cu suflet") reprezinta un paradox si se pare ca autorul are predilectie pentru modalitati artistice, cum sunt: paradoxul, oximoronul, ironia, conversia, antiteza. In general, in versurile sale poetul foloseste ingambamentul, pentru a da cursivitate ideii, punand in valoare, in acelasi timp, prin segmentare, sectionare, metafora expresiva, oximoronul percutant, imaginea vizuala penetranta.

Noutatea poeziei lui Lucian Hetco o constituie valorificarea multitudinii de senzatii, perceptii, reprezentari vizuale sau auditive. Interesant e drumul alambicat, sinuos, pe care eul liric il parcurge, situandu-se cand in concret, cand in abstract, cu un firesc impresionant. "Ma eliberasem de frici...", declara la un moment dat poetul, marcand schimbarea, transformarea interioara, refuzul de a accepta continuarea unui trai banal, frustrant. Utilizarea substantivului ("frici") cu forma de plural, mai putin obisnuita in exprimare, aduce in prim-plan nelinistile, neimplinirile, neputintele un eu liric ancorat intr-un mediu angoasant, caracterizat prin angoasa, tulburare,ingrijorare, lipsa de sensibilitate.

Dar poetul nu se opreste aici, eliberarea e completa, urmeaza o enumeratie: "de frici,/ de gandul constient / si de vocea plebeului anost / in litera-i de lege.", alternandu-se planurile concret si abstract, dovedindu-se atitudinea nonconformista a eului liric, ce depinde de o lume fada, banala si doreste detasarea, distantarea, contemplarea superioara si nu implicarea dureroasa. In lista aceasta de eliberari, figureaza si "gandul constient" , exprimand refuzul autorului contemporan de a pastra o luciditate exacerbata, lucru care i-ar activa, constientiza durerea, suferinta, chinul. "Idealismul meu / e-o arma...", declara alta data scriitorul, stiindu-se, in acelasi timp, adeptul adevarului, frumosului, dreptatii, aflandu-se in cautarea lor mereu, "imperturbabil", cum afirma tot el, adica netulburat de compromisuri, concesii, discreditari, primejdii, vatamari.

Lucian Hetco e un cautator al luminii interioare, al flacarii nestinse a idealului. Iata versuri caracterizatoare: "Iar lumina ce ma lamureste / e mai incantatoare / atunci cand e totodata si / Facere/ si reflectie - / Si ne da trup...". In poezia sa, Lucian Hetco implanteaza insolitul in anost, asa cum intr-un peisaj teluric am aduce motive selenare. Firescul, naturalul este unul dintre punctele forte ale versurilor sale, ca si crearea opozitiilor puternice, crearea discrepantelor, realizarea imaginii vizuale de un impact coplesitor, chiar pentru lectorul obisnuit cu poezia de ultima ora.

Dupa "Oglinda cu suflet", "Dreptul la culpa" e o surpriza extrem de placuta, reprezentand o treapta superioara, uimitoare in planul realitatii artistice. Asteptam nerabdatori un nou volum.

Carmen CĂTUNESCU, Membru al USR

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com