|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
PREFAŢĂ DESPRE POEMELE ANGELEI BACIU Traducere în limba engleză la subsidiar, traducator: OLIMPIA IACOB
Cronica de A.G.SECARĂ
Motto: “Rana, ca ţipăt al durerii, are un înteles sângeros. O descălecare e aproape la fel de suavă ca o tragere pe roată. Durerea, dacă ar avea înţeles imediat, nu ar mai fi durere. Sentimentul durerii este la fel de măreţ ca însuşi neantul. Mă gândesc uneori ca rănile fostului meu trup nu au avut altceva decât flagranţa timpului. Cuvinte însă sângerând de înţeles nu am văzut cu ochiul liber » (« De vicisitudine » de Nichita Stănescu).
Poeta ANGELA BACIU care a început « In delir » prin a umbla prin “culoarea zorilor” ( e vorba de primul poem al volumului de debut “FRAGMENTE DINTR-O CAVATINA”- Ed.Porto Franco,1994), în lumea cuvintelor-bărbaţi (când nepăsătoare, când prea insistente), neapucând să descopere « iubirea prin ea insăsi », visând la « nirvana », prizoniera aceluiaşi sărut, « neştiind că ziua mai rămâne / uneori fără nume », ea, poeta soră peste timpuri cu Kira Kiralina, ea ANGELA BACIU inimoasa (chiar şi « într-o cochilie ») şi de veghe, uneori « necredincioasă », rupând înţelesuri pentru alte (sub)întelesuri, captivă între buzele lui, cu trupul « destins » descompunându-se ca un suspin în oceanul-dezordine de oameni vii, deloc (încă) nichitastanesciană (până la « DRAGOSTEA CA O MANGĂIERE DE FIARĂ »,volum de un format aparte, aparut la Ed.Sinteze,2003), chiar dacă « recuvintele » ne-ar putea trimite cu gândul la « necuvinte »… dedublându-se (dar cine nu se dedublează azi ?), şi « din fericire » observând « realitatea » ascunzându-se iar şi iar, in câmpul unde parcă toate gândurile dansează, nelinistită (şi parcă mult prea sobră in poemele căreia îmbracă uneori firea debordantă, plina de viaţă), înălţând imnuri nopţii (care, totuşi, « trimite semnale ca o femeie sclerozată / rătăcită ») de care fuge în dragoste « şi iar dragoste » năzuind la atingerea vestmântului « hiperbolic al Misterului », incapabilă să scape de fidelitate (de aici gândul – versul sau la necredinţă), emotionant făcând cerc in jurul trupului iubitului, dezvăluind slăbiciunea : « este singurul mod de a supravieţui… » Sincera Gioconda in fata tarii nesfârsite a patului (« gi îmi spune iubitul ») poeta ANGELA BACIU îşi apără surâsul inventând « al şaptelea anotimp », întâlneşte « maci în noiembrie » (titlul unui alt volum), arată neputinţa când nu poate umbla, pipăie când nu poate vedea (dar Povestitorul nu tace când vrea Poetul), se bucură (şi stie să se bucure !) de apele Poeziei… Ea, « femeie tânără / cu şerpi », « femeiasarpe », cea din « CE DEPARTE E IUBIREA ACEEA »(al doilea volum aparut în 1995, Ed.Porto Franco) un dialog pătimaş cu iubitul/iubirea, privit şi din unghiul Singuratătii căzând – apăsând mereu (« anotimp de negru / strigător », « mi-am amintit de tine / era în anul o mie noua sute nouăzeci şi / te chemasem in gând / ai fi ştiut atunci / ce schimbaţi ne-om găsi ? », ea, poeta, cu tăcerea incolăcindu-i-se in jurul gâtului, promiţănd aşteptări (« tu bărbat al nimănui te-nchizi / in mine // nisip greoi »), dar (leitmotiv !) mai si trădând iubirea (poezia) regăsind lumea cu bucurie dionisiacă, glumind şăgalnic (« pe strada mea zâmbind / te poti indragosti cu mine / ca intre ghilimele », atentp la destrpmarea diminetilor, surprinzptor de crudp (« mi-am ucis copilăria tocmai / ca sp te ppstrez »), stppânp in « vama cuvintelor » eufemizând erotice valuri, erotice dureri, cuvinte colectionând sprutari, observand matur « cp timpul » mai şi oboseşte, ca existp si o cputare a neiubirii, cp (râzând) « sensul nostru poate fi dat de o ramp de / fotografie »…Si, peste tot colbul, povestea de iubire redevenind atotputernicp « înălţată pe ruine », dincolo de binecuvantpri si de credintp, act religios în sine (« intr-o ultima palmp te-am strâns / atât de tare incât am crezut / o clipp cp ai zburat peste timp / intr-o anonimp clipa insetatp / mi-e dor de tine frumosul meu cer / mi-e atât de dor de parca aş ţipa în tine// (…) acum inima mea se potriveşte / cu a ta mp ucizi incet cu / buzele tale aş vrea sp / mp intorc descultp pe acelaşi drum / paşii tăi pe urmele mele / ne căutam infrigurati / vorba cersita a iubirii », dorinţa de a iubi discret dovedindu-se a fi desartă în « mărturisire »…Povestea revine şi in « MACI IN NOIEMBRIE » (Ed.Dacia) fiinta iubirii este in continuare analizatp din punctul de vedere al lirismului insotit de imensp, sumbrp melancolie care tot incearcp sp se imprieteneascp vicleana cu omul ANGELA… »Jur imprejur peisaj erotic », « copleşitoare imaginea trupurilor (…)inlpntuite » de care, parcp, cateodatp, poeta ar dori (sau ar trebui) sp se elibereze (« buzele sale m-au smuls din sinea-mi / strânsu-m-am ghemotoc in fiecare / colt al corpului spu / prizonierp »)…Zeiţa oboselii işi cere obolul (p.11), a cpdere (in nepacat, prozaic) manifestându-se… Este de remarcat insistenţa hipnotizatoare în salvarea lirismului, « storcând » nimicul (supraprozaic), tăind felii din realitatea banală în aşa fel încât de pe « platoul » volumelor să zâmbească totuşi firesc Poezia : iată un haiku intitulat « Noaptea » : « ceva se întâmplă / cu acest februarie / albastru » ; iată şi un fragment : « aidoma unui prunc abia născut aruncă / mereu şi mereu / lumini difuze în jurul cearcănelor mele / nu sunt niciodată frumoasă dimineaţa, dar el / fără a se scufunda prea tare / mi-a spus – « te iubesc / eşti frumoasă »… Fără a se ascunde « prea tare » intr-o « harfă de iarbă », « într-un clopot de ţară », ANGELA BACIU cheamă la iubire şi aici (şi în poemele inedite din « SENTIMENTE CAPTIVE », o semiantologie apărută la Ed.Porto Franco) ca şi mai târziu în deja menţionatul volum « DRAGOSTEA CA O MANGAIERE DE FIARA » şi din ce în ce mai conştientă de pericolele si de măştile nebănuite ale Erosului…. Uneori pot surprinde strigăte precum « nu mi-am dorit să mă nasc în oraşul acela (…)nu mă voi întoarce niciodată acolo », « sunt cea care de propria-mi dragoste / aş fugi », uneori sunt culese secvenţe din cotidian (întâlniri cu florărese, tărani vânzători de morcovi)…Necrezând în perfecţiune (p.27), nu o caută cu fanatism, iubirea asezând-o fără stridenţe în alt ordin ontic, mai aproape de ceruri : « voi fi în numele tău / un cocor albastru »…Si chiar dacă partea a doua a volumului stă sub semnul fugii (« cum să mă rup de oameni şi să fug »), autoarea nu este chiar atat de hotărâtă încât să producă o ruptură iremediabilă : încă se mai iubeşte (şi in ciuda motoului ales de Papini), încă se mai cheamă (şi) la « tainic sărut »… Si dragostea va mai fi plimbată prin oraş, poeta îşi va mai risipi lacrimile pe creştetul lumii (ca în volumul « TREI ZILE DIN ACEL SEPTEMBRIE », Ed.Limes, 2003)….Cu alte cuvinte, poate mai puţin inspirate ANGELA va merge mai departe, chiar şi in Tara haikuurilor, unde suntem invitaţi prin cartea « TINERETE CU O SINGURA IESIRE » apărută în excelente conditii grafice (Ed.Dacia, 2004)… Cochetând de multe ori cu aceasta formă lirică (aproape în fiecare volum apare câte un astfel de poem), regretatul critic RADU G.TEPOSU observând chiar secventele sale lirice cu « rotunjimi de haiku », ANGELA BACIU nu trădeaza spiritul « scrijeliturilor » unui BASHO, SOSEKI, KIGIN ori SHIKI…..Imperiile clipei, strălucirile momentelor sunt cu măiestrie cucerite prin armele cuvintelor, arta războiului, dar şi a păcii florilor de cireş fiind stăpânită cu dezinvoltură. Poemele care urmează nu pot fi decât convingătoare, purtând şi ele marca poveştii (poveştilor) de iubire numite ANGELA BACIU…
Cronica de A.G.SECARĂ (din vol. »Tinereţe cu o singură ieşire »)
........................................................................
The poetess who began “In delirium” by walking through the colour of the daybreak (this is the opening poem of her debut volum, “Short Passages of Cavatina”, issued in 1994), through the world of men words (now indifferent, then too persevering), fails to come to experience “love” dreaming of “nirvana”.
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
