Ioan Romeo ROŞIIANU

Fără Păunescu România are sufletul mai mic

Vestea că POETUL a murit m-a lovit ca un trăsnet, m-a cutremurat. N-am mai putut înghiţi gura de cafea, pielea s-a zbârlit pe mine, amintirile m-au cotropit. Prima dată l-am văzut pe Adrian Păunescu prin plasa de sârmă a gardului de la stadionul ROVA din Roşiorii de Vede, unde cenaclul Flacăra poposea des.  În aceeaşi seară l-am atins, am sărit gardul şi i-am cerut un autograf. Miliţienii care păzeau scena au vrut să mă oprească să ajung la el, pe mine şi încă doi colegi, unul medic azi – culmea ironiei, cardiolog - altul plecat în Canada.  Cu un gest hristic şi cuvinte al căror sens muuuult prea târziu l-am pătruns, Păunescu le-a zis „lăsaţi copiii să vină la mine!” Atât a trebuit! Spectacolul s-a întrerupt, copii şi maturi au năvălit peste garduri, pe teren. Apoi, spectacolul a continuat, artiştii crescuţi lângă sufletul său mare cântau, Păunescu dădea autografe.

L-am reîntâlnit în Bucureşti, pe la „Cenaclul de luni” al lui Manolescu şi, datorită bunei mele prietenii cu Traian T. Coşovei, IDOLUL de pe scenă mi-a devenit AMIC.

M-a copleşit cu bunătatea lui, iar privirea aceea străfulgerător albastră vorbea de blândeţe, de frumuseţe sufletească fără seamăn. Era un suflet blând într-un munte de trup. I-am şi spus o dată că aş vrea să fiu ca el, puternic prin atitudine, să eman forţă, dar să nu-mi pierd şi să-mi urâţesc sufletul. Nu ştiu în ce măsură am reuşit eu să nu-l dezamăgesc sau să nu mă dezamăgesc pe mine, dar ştiu că Păunescu a reuşit să rămână nemuritor. El a scris cu sânge şi suferinţă iubirea sa fantastică pentru o ţară şi-un neam care nu întotdeauna I-au răspuns cu aceeaşi monedă. A fost un vizionar, un om care-a reuşit să vadă în întunericul care ne paşte democraţia. L-am văzut trist şi întristat în ultima perioadă. Simţeam, ca om care am respirat ani buni în preajma lui, că-l doare faptul că valorile pe care le-a cântat şi încântat nu le mai poate ajuta.

EL le-a dat demnitate unor artişti, le-a dat demnitate nu numai pentru că el însuşi a fost artist model, ci şi din cele trei mandate de senator.

A fost un vizionar! Cu aproape doi ani în urmă Poetul nota, pe blogul său că îi este teamă de moarte şi că, pentru prima dată şi-a dat seama nu numai că el se gândeşte din ce în ce mai mult la moarte, ci şi că Ea a început să se gândească la el. Astăzi Durerea s-a împlinit. Moartea l-a ajuns din urmă! Mult prea repede, mult prea crâncen! Moartea l-a lovit în cel mai mare organ al său, SUFLETUL românesc în care putea găzdui nu un singur neam ci o lume întreagă.

Şi, am curajul să jur că a murit neîmplinit! Basarabia încă nu s-a întors la Patria Mamă! Dumnezeu să-l odihnească în pace! Dumnezeu să ne ierte şi pe noi, că nu l-am iubit la fel de mult cât ne-a iubit el!

Ioan Romeo ROŞIIANU

Scriitor, critic literar, numeroase volume publicate, director Revista Necenzurat

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com