FEMEIA ÎN FAŢA LUI DUMNEZEU*

Dr. Constantin MĂLINAŞ

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII

Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Noua carte de proză a scriitoarei Melania Cuc dezvoltă metaforic o confuzie simbolică şi salutară, aceea între femeie şi Dumnezeul grăirii, ca entitate, care face, stăpâneşte şi gospodăreşte toate prin Cuvânt. Mesajul principal este organizat ca un protest, întrucât Eva încă nu era femeie, când a fost în faţa lui Dumnezeu, iar după acel moment unic nu a mai ajuns până acolo, însă multe lucruri au rămas nerezolvate. Şi o nouă întâlnire este necesară în mod presant.

În carte se fac preparativele, care să pregătească femeia pentru asemenea întâlnire, care nu mai are loc, deoarece femeia este decăzută şi trebuie să se ridice, pentru a fi vrednică episcopal. Faţă de asemenea stricări şi discriminare prelungită de mii de ani, femeia ar fi putut deveni Dumnezeu nu prin Cuvânt, ci prin Creaţie, de care este capabilă şi pentru care este pregătită din start, adică a devenit purtătoare şi a devenit creatoare de continuitate. Putem spune că femeia ca mamă asigură exerciţiul puterii lui Dumnezeu în lume şi multiplicarea Lui în Fiul şi fii săi. Ceea ce înseamnă foarte mult. Şi mai înseamnă că păcatul originar nu se justifică, nu există, întrucât ceea ce a făcut Eva cu mărul este în firea lucrurilor lui Dumnezeu!

Dar faţă de statura ei înaltă, care-l poartă pe Dumnezeu în sân şi-l leagănă la subsioară, femeia, constată artistic autoarea, a decăzut, practic şi simbolic, din diferite pricini, aceasta este realitatea nouă, care o revoltă pe Melania CUC. Şi scrie o carte dramatică, justiţiară, despre emanciparea femeii, eliberarea de servituţile multe, care o pun în genunchi, o alterează, stricându-i filosofia de talpă a lui Dumnezeu şi a societăţii.

Rezolvarea se face prin formula artistică a trenului, care conduce şi merge vesel oriunde. Cartea începe în tren, ca literatură de tren, care este o literatură nervoasă, foarte mobilă şi pestriţă, o literatură de contraste, cum e lumea din tren, unde se narează secvenţial, ca la Hanul Ancuţei, aici pus pe roţi. Astfel, cartea începe în banal, deşi simbolică, începe în banal şi derizoriu, o carte de lupte banale şi derizorii, dar puse tare în replică, asidue, crescând într-o semiologie tot mai înaltă, ca la capăt sa ajungă o carte de personaje simbolice, încărcate cu sublim şi cu mizerie, cum prea des se vede în realitate. Prin asemenea compromisuri între frumos şi urât se dobândeşte pacea lui Dumnezeu, iar femeia este gineceul primitor, în care pacea se cuibăreşte. Ea este totul şi chiar mai mult, este ce vrea ea!

Doamna Melania CUC prin viziunea ei este mai puţin tare în construcţia epică, a romanului, dar este tare în replică, face dialog izbitor şi contrastiv, cu care produce ordine cognitivă şi acţiune, ne conduce din banal în numisme, dând o largă viziune recuperatoare pentru personajul ei principal, numit Dacia Diugan, prenume celebru de femeie şi nume ridicol de bărbat, natură duală, dumnezeiască şi diavolească.

Se desenează aşa o femeie uriaşă, în tradiţia femeii uriaşe a lui Baudelaire, care are geografie, pe care se poate face turism, logoul devenind femeia întinsă verbal în faţa lui Dumnezeu. Femeia istorie, femeia geografie, femeia replică! Din punct de vedere stilistic, cartea este construită cu mijloacele de expresie ale insistenţei şi repetiţiei, născând o narare cu volumetrie circulară (insistenţa este circulară) şi cu planimetrie secvenţială (repetiţia este plană şi secvenţială).

Ca procedeu dominant, Melania CUC foloseşte dialogul nedativ, cu care face o proză dinamică, în care lectura este dinamică şi se autoaprinde mereu. Găsim în cartea Melaniei CUC o seamă de contraste, care întreţin interesul cititorului, prin polaritatea binară a sensurilor intertextuale, adăpostite cu pricepere în dialog. Găsim contrastul de personaj, care nu este liniar deloc, contrastul de stări fiziologice în portretizări scurte şi proverbiale, toate conducând la o carte de armonie antifonică. În ea se ridică şi flutură verbal femeia dezacordată în gen, număr şi caz, căutătoare în lupta ei verbală, expresă, sau tăcută, femeia care se acordă, sau se dezacordă ca o vioară, vibrând de la faptul banal şi până la cel simbolic. Aşa ajunge femeia, în viziunea Melaniei CUC la pacea judecăţii dorite, dar neatinse, unde a fost odată, la care retinde prin cunoaştere, dar nu mai ajunge din cauza răutăţilor, ce nu sunt ale ei, însă o încarcă.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

* CUC Melania, Femeia în faţa lui Dumnezeu, (roman, 215 pagini), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2007

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Dr. Constantin MĂLINAŞ

21 martie 2008

Oradea

Comentarii de la cititori

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)