Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Florin Contrea, scriitorul care prospectează Viitorul

Melania  Cuc

Citesc ,,FC Kalmar. Autor Florin Contrea.

Teama, una potrivită pentru a fi transpusă în scenografia unui film american ştiinţifico-fantastic  de bună calitate.  Proza lui Flron Contrea m-a prins de la primele pagini,  deşi, recunosc, nu sunt chiar o pasionată a literaturii de gen. Cartea de faţă are un substrat filosofic special, o artă a Binelui în opoziţie cu Răul,  capabilă să dirijeze  desfăşurarea, să creze punctul culminant clar.

Textul beneficiază de o forţă interioară, proprie şi accelerată de la o pagină la alta, te ţine cu sufletul la gură, creează suspansul fără să-ţi lase impresia că ai şti ce urmează. Există aici o artă certă a scriiturii  serioase, un autor care nu se joacă de-a Literatura. Florin Contrea zidăreşte  o carte ca şi cum şi-ar ridica o cetate, are la îndemână toate ,,materialele,, de construcţie ale naraţiunii,- are diloguri potrivite pentru a contrabalansa acolo unde  descrierea prinde densitatea care îi sperie pe novicii ce se apropie, intră dar nu rămân în Literatură.

Ştiinţa şi  demnitatea umană,- iată două paralele pe care autorul reuşeşte să înainteze cu succesul scontat. Prinde firul naraţiunii cu dibăcie şi îl duce întracolo unde te aştepţi mai puţin, realizand scene de un realism aproape palpabil, cutremurător uneori. Condiţia umană este pusă la încercare şi numai un scriitor cu experienţa lui Florin Contrea poate reuşi să îmbine fărăr cusur metehnele umanităţii la răcrucea mileniilor cu tehnologia, care ţine parcă să se substituie individului, să îşi facă loc la fotoliul şi pupitrul de Conducător. De la clonare până la răzvrătirea specifică celor cu coloana vertebrală , pînă la relaţia cetăţean- Ordine-Putere, este doar un fir de gheaţă deosebit de fragil, şi pe care autorul reuşeşte să meargă , nu în poante, merge bărbăteşte asumându-şi riscul de-a şoca cititorul, de-a lăsa impresia că nu este vorba doar de o ficţiune potrivită pentru filmul de după miezul nopţii. Departe de a fi plicticos, comun, textul este tăios şi clar, redă o lume metamorfozată prin noi  şi în noi înşine, ca fiinţe umane. Oprimatul şi Călăul său se regăsesc în fiecare din noi, oamenii, cititori sau scriitori.

,,Când experimentele ajunseseră la un punct de unde riscau să aducă tulburări grave în societate, autorităţile neliniştite, au fost nevoite să ia unele măsuri de autoprotecţie. În pericol de a ieşi în afara legii, doctorul Devoll şi colaboratorii săi s-au refugiat de gabă într-un loc secret. N-au reuşit să-l ia şi pe Baldorino cu ei aşa că l-au abandonat într-un sanatoriu de psihiatrie, unde nu putea atrage atenţia nimănui. Numai că puterile speciale cu care a fost dotat l-au ajutat să evadeze de acolo şi să se piardă prin periferiile marilor oraşe. Devenise unul dintre clovnii de cartier care-i distrau pe spectatorii de ocazie cu fanteziile lor insolite şi, poate, le dădeau şi un sens în viaţă, de care oricum, nu prea păreau a fi conştienţi. Balaurinul său zburător, pe care-l dresase între timp, se transformase într-o maimuţă inofensivă care - din când în când - îi transmitea, pe cale telepatică, gânduri disparate, uneori chiar idei năstruşnice,,. Mai real de atât nici că se putea detalia starea de fapt a unei naţiuni pe care aş numi-o …Terriană. Florin Contrea disecă la milimentru detaliile şi ne arată că ,,a fi ,, sau ,, a nu fi,, rămân numai două noţiuni diametral opuse dar care  converg într-un punct de care , vai, neştiutorii de noi, ne înspăimântăm. Ne e şi teamă, ne e şi dor de ceea ce , genetic vorbind, am avut şi am pierut în Timp. Suntem tentaţi să luptăm cu demonii din noi şi cu cei dinafara unui cerc de cretă, care şi el a fost inventat tot de Om. Suntem tentaţi să căutăm imposibilul ca pe un cal sălbatic şi să îl supunem, aşa cum autorul textului de faţă  reuşeşte să supună , întreaga acţiune a cărţii, Minţii şi Sufletului.

O mare grijă faţă de imagini, locuri comune şi detalii se regăseşte de la o pagină la alta, fiecare unghi al decorului natural, nu de buraforie, cum susţine cu argumnete,- este un pact câştigat în faţa viitorului unei cărţi care se vrea , poate, a fi  şi un avanpost al războiului nostru cu nimicnicia.

,,Dar Thomas? Pe acesta l-am lăsat frământându-se la vestea că a ajuns urmărit general pentru crime împotriva omenirii, datorită celor întâmplate în peştera Volcano, unde un monstru ucigaş a otrăvit sute de oameni înainte de a pieri în împrejurări necunoscute. Thomas, ca martor al evenimentelor, a fost considerat a fi principalul vinovat. În pofida prezumţiei de nevinovăţie, chiar el trebuie acum să caute dovezi şi argumente pentru a-şi proba nevinovăţia. Dar cum anume să o facă? A pierdut şi legătura cu Baldar care poate, ar fi putut să-l ajute. Deşi nu ştia bine în ce fel.,,Întrebările, dar mai ales răspunsurile pe care le oferă autorul, sunt demne de notat în jurnal, pentru cee ca suntem deja , nu pentru ceea ce vom deveni datorită ispitei şi nedumeririi dinaintea unui viitor care, ar putea să ne ofere  partea întunecată a aceluiaşi chip al Lumii de azi. Într-o lume  în care ţi se cere să-ţi probezi nevinovăţia, - aşa cum se desprinde din text, Timpul, spaţiu se reduc la un punct,- care nici el nu mai are nimic de-a face cu destinul Omului.

Florin Contrea este un scriitor care a atins maturitatea în ştiinţa mânuirii cuvintelor, se foloseşte ca orice  profesionist, de cotidianul dur şi mizerabil, din care îşi extrage, nu subiectul ci  temelia scriiturii, pe care mai apoi vine şi aşază ,,cărămizile,, unui stil care, defel de-a miza pe modern, reuşeşte să te ţină legat de carte, să-ţi sufle în ureche: Citeşte! Citeşte. ,,- Să fim fericiţi, dar nu pentru noi, ci numai şi numai întru fericirea şi desfătarea „Marelui Stăpân”. Abia gândi şi-n fine, înţelese: acesta era sensul ascuns al litaniei repetate obsesiv de sutele şi sutele de robi care trudeau la înălţarea acelui uriaş monument de argilă din peştera întunecată. Lucrurile erau clare ca lumina soarelui. Dar nu mai puţin tragice.

Ce se va mai întâmpla cu el? Firesc, căzut într-o cursă a destinului, urma să împărtăşească soarta nefericită a atâtor şi atâtor oameni loviţi de ghinion. O moarte îngrozitoare, în chinuri nesfârşite. Întreaga istorie a umanităţii este plină de asemenea scene de coşmar. Se vede că aşa le este scris unora să li se întâmple, fără să aibă vreo vină, în afara aceleia de se afla într-un loc şi în nişte împrejurări nepotrivite. În unele poveşti, se mai întâmplă şi minuni. Nu chiar în toate. Speranţa este singura care totuşi, nu moare. Fără speranţă n-ar avea rost să mai perseverăm în a lupta. Chiar când această luptă pare, chiar şi este, fără nici un fel de sorţi de izbândă. Adevăraţii eroi, cei mai mulţi neştiuţi, continuă să lupte chiar împotriva evidenţei.,,Thomas nu era totuşi în stare de asemenea gânduri abstracte. Era preocupat – firesc – să supravieţuiască. Cum?,,

Scena, potrivită şi pentru un studiu real, de sociologie, şochează la prima citire, apoi, pe măsură ce revii pe text, realizezi că şi tu, cititorul, un ins oarecare, poţi fi la rîndul tău unul dintre cei care, cu umerii apăsaţi de soartă, ridici capul, deschizi gura şi susţii sus şi tare: Speranţa este singura care nu moare! Admir tenacitatea şi forţa prin care Florin Contrea reuşeşte să-şi transpună gandurile şi sentimentele pe hârtie, ca într-o confruntare cu omenirea în plină derivă,  cu societatea  preagrăbită să de-a mâna cu Viitorul incert. Florin Contrea este unul dintre scriitorii care cred în steaua sa şi fiecare pagina scrisă de el rămâne un documente despre cum trăim, iubim, murim şi, poate şi Înviem. Ca toţi oamenii de talent, este generos şi modest, poate de aceea, ceea ce scrie VORBEŞTE atât de clar, în numele său.

Melania Cuc

Agero

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)