Formal contra informal în factualitate

Iulian Chivu

Formă/formal/a formaliza/formalizat - lexeme care, dincolo de o justificată valoare semantică, se răsfrâng ca acte în existență doar într-o  aparentă relație formală cu a informa/informal/informalizat. Și aceasta fără a ne gândi neapărat la șirurile produse de o anumită gramatică formală ca în ierarhia lui Chomsky și fără a exclude din discuție raportul formă/conținut, în jurul căruia esteticienii au stăruit destul. Mă gândesc însă la formalul și informalul din viața cotidiană. Reputatul lingvist american Avram Noam Chomsky (n.1928), cunoscutul inițiator al gramaticilor generative, fără a se rupe radical  de viața socială, pornea de la cele două aspecte pe care le presupune studiul sincronic al limbii, respectiv reducția fenomenelor concrete, variabile si nelimitate în lanțul vorbirii (1) si, implicit, determinarea posibilităților și limitelor de combinare ale rezultatelor reducției (2).

De aici au derivat perspectiva analitică (morfologică) și cea sintetică (sintactică), respectiv descompunerea întregului în părțile lui constitutive, ori indicarea dependențelor, interdependențelor și a limitelor combinatorii în realizarea întregului. Din unghiul formal, lucrurile conduc spre acele categorii care vizează structura internă și externă a unui conținut, grație modului de organizare a componentelor procesuale. O aplicație a sensului se întâlnește, potrivit dicționarelor și practicii lingvistice, inclusiv în formele conștiinței sociale, definită și ea  ca formă aparte de organizare a elementelor vieții spirituale ale unei societăți ce rezidă în funcția specifică de reflectare a socializării existenței. Semantic, lucrurile s-au deplasat liber spre mod de organizare, mijloace de expresie, dispoziție de procedură etc., dicționarele incluzându-le în clasa adjectivului în termeni ca: (1) privitor la, (2) formulat precis, expres, (3) pătruns de formalism, făcut de formă, (4) referitor la tipizatul consacrat în unele acte juridice.

Într-o altă ordine de sensuri își mai adaugă: ceremonios, solemn, superficial, în aparență. Gramatica formală a adus într-un domeniu de specialitate sensul de limbaj generat (gramatica generativă). Potrivit acesteia, gramaticile dependente de context generează limbaje dependente de context, iar cele independente de context generează limbaje similare. Un al treilea tip de gramatici, cele regulate, generează limbaje regulate, utilizate în general pentru a căuta şabloane, precum şi în structura lexicală a limbajelor de programare, potrivit ierarhiei lui Chomski. Iar dacă am mai adăuga că aceste limbaje  sunt incluziuni stricte pentru că presupun limbaje recursiv enumerabile, dar care nu sunt  recursive, dar și limbaje recursive care nu sunt dependente de context, ori  limbaje independente de context care nu sunt regulate, am pătrunde prin contiguitate în cibernetică.

Revenind însă în semantica curentă (deci legătură intrinsecă cu viața), a formaliza își exprimă tranzitivitatea în a realiza o formalizare și reflexivitatea în a se supune sau a accepta unele reguli de politețe îndoielnice. În secundar, a formaliza mai înseamnă, tranzitiv, a reduce la un sistem formal de simboluri prin procedeele logicii moderne. Polisemnatismul adjectivului informal(-i,-e) aduce ca sens principal, potrivit dicționarelor, ceea ce se desfășoară în absența determinărilor cadrelor instituționale oficiale, formale, dar și neoficial, neprotocolar, familiar. Cuvântul vizează și artele plastice, pictura în special, și  se referă la lipsa organizării canonice a materiei picturale. Tendința de a apropia prin sens cuvântul informativ  de informațional nu se justifică pentru că în limbă nicio deosebire nu este de prisos, oricât ar încerca uzul să facă nivelări semnatice.  Or aceste chestiuni ar rămâne absolut în domeniul abstract al filologilor, al matematicienilor, în cibernetică dacă sociologia nu le-ar da viață în exprimarea cauzalităților sociale, în simularea unor fapte de viață, în statistică. Ea nu abordează problema formei sau a formalului, ci a formalizării, aceasta însemnând în sens  larg strategia de observare a fenomenelor sociale pe baza unor tehnici probabilistice, algebrice și mai ales statistice. Sociologia operează, prin natura ei, cu formalizarea informației prin tehnici matematice (probabilistice, tehnica grafelor etc.).

La nivelul spiritului însă, formalul se confruntă cu informalul nu ca să se excludă, ci numai cât să se verifice și să se confirme în factual. Imanentul este informal înainte de a avea determinare; cu alte cuvinte este conținutul care caută forma. Existena în sine este informală, în timp ce existența ca atare este formală și în tranzitivitate și în reflexivitate. Sociologic, aceasta se demonstrează prin operarea predominantă în planul limbajului simbolic păstrînd numai parţial raporturi cu domeniul semantic; existența nu este o dimensiune sociologică, ci una simbolică, pe când existentul face obiectul raportului cu domeniul. Formalizarea cunoaște o anumită dependență progresivă de metoda limbajelor simbolice care o ajută în prezentarea unei teorii valide, deși prin această metodă nu crește mărimea de adevăr, ci doar cea de precizie, grație relației dintre semn și semnificație. De pildă, antropologul Em. Durkheim prefigura această metodă când punea în relație nivelul densității morale a unei etnii în sincronie cu schimbarea densității morale în diacronie, ceea ce l-a ajutat pe K.C. Land în sociologia cauzelor diviziunii muncii în societate. Însă cele mai concludente aplicații în analiza și prelucrarea datelor se  arată a fi în sociologia organizării și conducerii în strategiile decizionale, preponderent prin metoda graficelor. Aici se poate adăuga construirea de algoritmi coerenți de operații derulate în contextul condițiilor formulate de o mulțime finită de reguli. Societățile cărora nu le este indiferentă perspectiva dau importanța cuvenită acestor determinări.

După identificarea problemelor se evidențiază algoritmic relațiile dintre constante și variabile. Cu acest prilej pot fi introduse structuri sintactice în domeniul semnatic al teoriei și operații cu simboluri formalizând progresiv domeniul de semnificații ale simbolurilor respective. Așa, de pildă, se poate stabili structura formală a acțiunii  decizionale pornind de la un aspect informal, privind un caz empiric particular, altfel se trăiește lăutărește, după simț, nu după rațiune. În factual, opoziția formal/informal traversează inclusiv universaliile platonice (universalia ante/in/post/ rem), din a căror dezbatere s-au  întemeiat realismul, nominalismul și conceptualismul. Și nu în ultimă instanță, însăși personalitatea, în dinamica ei variabilă în funcție de determinații și conjuncturi, se relevă în factual când preponderent formal, când informal; existența ca funcție constantă (independența de argument), ca funcție identitară (cu trasnformarea argumentului în el însuși) sau ca funcție linniară (cu graficul sub forma unei drepte). De pildă, îl ascult pe Richard Wagner cu Preludiul la Tristan și Isolda, cu torențialul Siegfried și apoi în Parsifal, pe Claude Debussy cu Clar de lună, iar după el pe Johann Sebastian Bach, de pildă, cu Concertul nr.1 Brandenburg și înțeleg că însăși existența este un lung discurs al contiguităților și contradicțiilor (Husserl ar fi numit evadarea din presiunea acestora suspendare a oricărei judecăți  cu privire la existența lucrurilor, după termenul adoptat de filosofia greacă; Épochč). Iată de ce, cu riscul de a încheia sub așteptări (nu totdeauna finis coronat opus), cred că trăim între formal și informal ca între epigeu și apogeu; viața omului modern, fiind preponderent factuală, devine o obversiune care își află predicatul logic când în formal, când în informal și, iată de ce nu mă îndoiesc că utilitarismul mileniului al treilea tinde inclusiv spre o restructurare metafizică.

Iulian Chivu

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com