DESPRE GENIALITATEA CREATOARE
sau
IMITATIO
DEI
Eugen Evu ( foto)
Eseu în Forumul Agero
Impresii si pareri personale in FORUM
Gabriela
Melinescu, prima soţie a lui Nichita Stănescu, ea însăşi o
importantă poetesă, titrase o carte, care încerca
redefinirea prin ars – poetica a însuşirii spiritual
creatoare a omului dintotdeauna, prin sintagma „ Boală de
origine divină„. Socratte, înţelepţii antici, considerau
geniul un daimon (bun sau rău ), alţii alter–ego-ul
interior, popular era spiriduşul magic, cu care ne sfătuim,
care ne însoţeşte şi care este magic. Trăim într-o realitate
subiectivă, raţională, însă magia este fenomenală în natura
umană, de la această dimensiune de profunzime în noi, a
Spiritului întrupat, a Duhului coborât în suflet,
dimensiune considerată cosmică sau emanaţie divină,
Fiinţa umană devine…Însuşi marele modelk – modelator Hristos
afirma ceea ce iniţiaţii din imemorabilul veac, ştiau: „ şi
voi puteţi fi dumnezei „…
Prin ce anume
poate omul re-deveni asemenea lui Dumnezeu? Oare este
această aspiraţie a omului dintotdeauna, o rebeliune, o
răzvrătire considerată de sceptici sau habotnici luciferică
? Tulburătoare dilemă! Înţeleasă actualmente, afirmaţia
Mântuitorului este revelaţie a Spiritului în mintea umană,
în om, ca operă vie a lui Dumnezeu, creatorul său . Fruntea
omului este miununat alcătuită, ecran şi platoşă a celui mai
minunat dar al omului, creierul său. Poetice sunt toate
definirile memorabile despre omul înălţător, omul rodnic,
omul fructifer, arborele vieţşii cel umblător şi chiar
zburător, iată ! Trupul nostru este într-adevăr un Templu, o
biserică vie, individual suntem cărămizile templului, altfel
zis, colectiv suntem Biserica Vie. Aceasta este parabola
plasticizantă a învăţăturii de tip antic, destinată ingenios
anume pentru o omenirea care comunica oral, prin învăţare
vorbită, de la iniţiat la mulţime, procedeul lui Isus.
Era o metodă de
mare însemnătate, reformatoare, aceea de a nu mai păstra ca
un tabu cunoaşterea de tezaur, a întregii specii ( aşa cum o
practicau esenienii), ci de a o predica, a o răspândi,
împărtăşi celorlalţi.
După aceste
succinte consideraţi amintitoare, revenind la omul creator,
sensul de poetic la originea onomastică eladică, este
acela de creator, de la poieion. Latinii atribuiau
darului creaţiei (mutatis/mutandum ) inteligenţei ubicue a
materiei, resimţire la rang empatetic divin : imitatio Dei !
A-l imita pe Dumnezeu ! Este acest atribut unul de rebeliune
faţă de Dumnezeu ? Avem obligaţia a ne tulbura şi aici dublu
interogativ : traducerea în româneşte din latină a numelui
Dumnezeu – în Domine- Dzeu, aşadar Domn al Zeilor, trimite
mai degrabă la Demiurgos al grecilor, nu la IHWH (Iahwe ,
Iehova, tutelar al evreilor, autoritate nemiloasă
şi răzbunătoare, zeu războinic. De asemenea, numele pe care
noi îl preluuarăm istoric de la latini, Dumne-dzeu, ar fi
mai degrabă cel purtat în vremuri arhaice inclusiv la evrei,
de EL. Este El, căruia Hristos, pe cruce, din ipostaza de
Fiu al lui EL, dar prin suferinţa (slăbiciunea ) strict
fizică ,.omenească şi a sufletului ,
I se
adresează nominal „ ELLI …” Elli, Elli, lama sabachtani „ ?
Aşadar a
crea , omeneşte zicând, în cazul nostru a crea opera de
artă, recte Ars poetica poate fi umbră ce freamătă din
lumina lui Opus Dei, (demiurgului, sau a lui El – Dumnezeul
Absolut ?
Să ne temem
ca de un act de orgoliu, de trufie, de revoltă existenţială
ori recuperatoare a fulgerării eternului, dacă îndrăznim
a scrie, a plăsmui, a proiecta modele, tipologii, estetici
care sunt menite învăţăturii semenilor noştri, ca şi cum
am co-participa (prin imitaio- Dei ), la actul Creaţiei
Sacre ? Adică acesta fiind, prin Mimesis (fenomen
omniprezent în laboratorul divinului, Natura, (imitatio –
mimesis ), copiere ingenioasă sau plagiere, ori să ne
bucurăm ? Insultă cel ce crează opera de artă , necesară şi
plăcută umanului luminat, gestul acesta ce face un fel de
avangardă a istoriei, culturală, iniţiatoare şi deopotrivă
consolatoare faţă de iminenţa morţii ?
Dacă-l
imităm pe Domnul Zeilor, atunci pe zei îi imităm,
literalmente , ori colaborăm cu Dumnezeu Unul, cum reuşesc
marii oameni geniali ai omenirii ? Le vom atribui pe drept
şi inventatorilor, savanţilor esenţiali, atributul de
imitatori ai Divinităţii supreme, prin aceea că, în câteva
milenii, un număr mic de astfel de intuitivi.
Invenţiile câtorva, aplicate , au fost infinit mai
importante pentru devenirea umanităţii decât toate
armatele şi sacrificiile şirului nesfârşit, sinistru, de m ă
c e l u r i care fac din istoria omului o istorie a
războaielor lui.
Adaos , ca
naos :
Supremul
mister din lume este însuşi misterul. Când pentru om nu vor
mai exista mistere, omul nu va mai fi el însuşi, nu am spus
că nu va mai fi. Dar, categoric, va fi Altcineva. Ori
Altceva.
Intuiţia
ezoterică, impulsul coborât şi manifest din sferele
superioare umanului, harul sau duhul care operează prin
cuget şi se relevă în lumea noastră benefic, adică se
adevereşte, este, credem dar şi ştim, - ziditor pe verticala
devenirii noastre ontologice şi axiologice . Omul modificat,
cel ce recuperează prin sacrificiul Fiinţei, ca purtător al
Ei , sau dacă vrem, ca scânteie divină în partea din Operă a
Creaţiei, a Întregului etern viu şi creator universal, se
contopeşte astfel în lucrarea ce ne-o infuzează
esenţial modelul Creştin. Omul creator, nedeviat, prin
modificarea interiorităţii sale transcendente, (imposibilă,
aşadar UCHRONICĂ , fie prin imitatio Dei, se crede a fi omul
dedicat unei opere creative, necesară semenilor întru Bine,
Adevăr, Frumuseţe, Reconstrucţie arhetipală. Ceea ce mişcă
acest teribil impuls şi îl dezvoltă în istorie, este
simpatia şi empatia, mai limpede spus, simpatia reciprocă
dintre Creator şi Opera Sa. Omul adevărat a imitat
dintotdeauna, intuitiv, apoi prin revelaţia indusă din sus,
întru conlucrarea cu Natura (laboratorul in aeternum al
Divinităţii incognoscibile absolut ) – cea imuabilă şi
ubicuă .
Între Fiinţa
captivă în gravitaţie şi Fiinţa Absolută, empatia divină îşi
are o umbră luminiscentă, fosforică, astrală, în
entitatea definită OM.
Eugen Evu
( Membru al Uniunii Scriitorilor din România . Academician
onorific A.S.L.A . Oradea : membru atestat al
Accademia Internazzionale Il Convivio – Sicilia , Italia :
Expert în literatură şi arte , atestat de American
Biographical Institute, North Carolina , U.S.A .)
Poet practician, pubilcist, editor , redactor şef al
revistei Nova Provincia Corvina din Hunedoara, Transilvania,
autor a 31 de cărţi .)
