Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Geo Goidaci - un sculptor peste timp

de Daniela Gîfu

„…sub mâna inspirată a unui sculptor, materia prinde viaţă, vibrează, trăieşte.
Arta adevărată trebuie să vindece sufletul!” (Geo Goidaci)
 

Uneori, o clipă de atenţie poate însemna şansa unei cotituri radicale şi determinante a existenţei. Am fost binecuvântată cu o astfel de clipă… De atunci mi-am reconsiderat şi reanalizat idealurile, valorile la care până mai ieri mă raportam. Pe acorduri de caval retrăiesc emoţiile discuţiilor - de o profunzime greu de descris – pe care le-am avut şi le am cu artistul Geo Goidaci. A fost, cum spunea el însuşi, „o chemare metafizică, din care se nasc marile valori artistice şi spirituale...”

Ne aflăm în faţa – fără să mă las luată de valul subiectivităţii – unuia dintre cei mai însemnaţi artişti plastici aflaţi în viaţă. Anul acesta se împlinesc 24 de ani de când Geo Goidaci a ales un drum deloc uşor, în căutarea „marelui mister al iubirii”, care îl preocupă de mulţi ani… Dacă l-a aflat, e greu de spus...

            S-au scris multe pagini despre el, dar sunt încă stângace în a surprinde chintesenţa creaţiei goidaciene. Când i-am privit creaţia (opriţi-vă o clipă asupra site-ului său: www.goidaci.de), un fior intraductibil mi-a cuprins fiinţa. Fascinaţia nu mi-am putut-o satisface decât bătând la uşa, greu accesibilă, a sufletului acestui artist şaman. M-a lăsat să intru… Am descoperit abilităţi creatoare inimaginabile, dovedind, prin tot ce făureşte, a fi un iubitor de frumos idealist, un estet, condus, pe ici pe colo, de un anume nonconformism subtil.... Geo Goidaci îndrăzneşte să pătrundă în tainele creaţiei, autoprovocându-se permanent. „În cazul sculpturilor, trecerea de la amorful bolovanilor de marmură la partea prelucrată, semnificantă, cere efortul imaginativ al privitorului de a o întregi. Acest întreg diferă de la persoană la persoană, conform experienţei de viaţă individuale şi a stării sale energetice” – spune, contemplativ, artistul.

 Regăsim, pe site-ul său, un traseu artistic cu unde milenare, portrete pline de candoare, forţă şi vitalitate, dezvăluind personalitatea complexă a acestui magician al penelului, daltei şi ciocanului… Creaţia sa include şi arta digitală şi fotografică, uzitând cu abilitate şi talent posibilităţile inepuizabile ale prelucrării grafice pe calculator. Şi credeţi că e simplu? Cine are sentimentul că a face artă pe calculator este o îndeletnicire facilă, nu cunoaşte posibilităţile expresive ale acestui instrument. Maestrul ţine să sublinieze că arta adevărată începe acolo unde se termină tehnica, dar instrumentul folosit de artist imprimă operei un stil anume, o factură proprie, inconfundabilă. Geo Goidaci afirmă că arta digitală este pentru dânsul „un alt mijloc de exprimare artistică, prin care vizualizez idei şi trăiri pe care nu le pot transpune în materia brută”. Asemeni lui Brâncuşi (păstrând desigur proporţiile), doreşte să lucreze cu materia subtilă, cu energia, cu Lumina. Imaginile electronice sunt imagini de lumină, proiectate pe un ecran material. Mesajul lor este altul decât cel al materiei palpabile, cum este piatra sau lemnul. „Datoria unui artist este să cerceteze, să pună întrebări, să încerce căi noi de exprimare. (…) Computerul este o realitate care ne domină viaţa de zi cu zi. Nu putem face abstracţie de el. Este un instrument, la fel ca şi ciocanul şi dalta... Doar mult mai subtil şi eficient. Visul meu este, de fapt, o artă sinestezică, care să mobilizeze toate nivelele noastre senzoriale într-o mare trăire holistică, absolută. Spaţiu, mişcare, timp, sunet, formă şi culoare. Aceasta este arta viitorului. Omul universal al lui Leonardo nu mai este azi doar un mit…”, spune el.   (foto jos: „La început a fost iubirea” – acryl pe pânză)

Şansa de a-l cunoaşte personal pe marele artist a apărut odată cu publicarea pe internet a unui eseu de-al meu, pe care l-am intitulat La început a fost iubirea[1]. Deschizând într-o bună zi e-mailul, printre mesajele ce aşteptau resemnate să fie citite, găsesc acest mesaj:  „Dragă Daniela, am citit articolul din Agero şi mă gândeam, ce coincidenţă: în februarie am expus la München o lucrare de pictură cu acest titlu: La început a fost iubirea. Uită-te pe site-ul meu: www.goidaci.de şi dacă-ţi place îţi trimit imaginea. Pe curând şi tot binele. Geo Goidaci.”

După un schimb comunicaţional diferit ca până atunci, plin de subtilitate şi uneori tensiune, am înţeles că a-ţi dori să cunoşti un artist şi a reuşi să-l şi cunoşti, nu e deloc simplu. Trebuia să ajung în spaţiul unde prindeau viaţă copiii săi plastici.

În iulie am decis să zbor la München (supranumit cel mai nordic oraş italian), aşezat la poalele Alpilor bavarezi, pentru a-l cunoaşte pe Geo Goidaci, unul dintre artiştii plastici pe care România nu a ştiut să-i ţină acasă. Desigur, aşa au fost vremurile. Pentru aceştia, restricţiile sistemului comunist erau mult mai greu de suportat (imposibilitatea de a călători, de a face schimburi de experienţă, de a expune în străinătate), fapt care i-a determinat pe mulţi să aleagă drumul exilului. Se ivise ocazia de a vibra în apropierea unei lumi pe care, până atunci, nu mă obosisem să o înţeleg. A fi prezent la fel de fel de vernisaje de artă plastică, nu te legitimează drept critic de artă. Multiple secvenţe, pe care le-am găsit pe internet, despre implicarea şi rolul său în lumea artistică, rulau acum în mintea şi sufletul meu.

Am privit cu emoţie – neştiind nimic din viaţa maestrului Geo Goidaci - lucrările care se aflau acasă la dânsul şi am înţeles de unde această vie şi obsesivă dorinţă de a se pierde continuu în lumea artei. Graţie talentului său înnăscut, reuşeşte să confere lumii artistice româneşti un statut aparte pe plan mondial. Acceptă cu atenţie provocarea – aşa l-am putut admira chiar interpretând cântece la caval, un instrument de care rar îţi este dat să auzi, - ca un fel de întrecere cu sine însuşi.

Din perspectivă artistică, Geo Goidaci este într-adevăr un model peste timp, înzestrat şi dăruit fără rezerve sculpturii, picturii, dar şi artei fotografice digitale. Dispune de inepuizabile resurse artistice şi spiritualeArtist plastic.. În preajma sa, ai sentimentul că te afli în faţa unui dar ceresc. Apare pe lume în comuna Iojib, judeţul Satu-Mare, pe 14 martie 1947, dar, cum era pe atunci la ţară, copiii ajutau atât în gospodărie, cât şi la muncile agricole. Fiind cel mai mare dintre cei trei fraţi, a trebuit să se deprindă de timpuriu cu munca şi cu greutatea de a câştiga pâinea. Provine dintr-o familie de dogari. Trei generaţii înaintea sa au lucrat stejarul, din care făceau butoaie pentru vin şi ţuică şi alte vase necesare în gospodăria omului. Tatăl i-a lăsat moştenire dragostea pentru lemn şi lucrul bine făcut. A urmat clasele primare la Iojib şi Medieşu Aurit. După terminarea clasei a şaptea a dat examen de admitere la Şcoala medie de arte plastice din Cluj, unde a intrat cu bursă, spre surprinderea părinţilor. După terminarea Liceului de arte plastice din Cluj, se înscrie la Institutul de arte plastice „Ion Andreescu” secţia sculptură, pe care îl absolvă în 1972 cu examenul de licenţă.Se înscrie ulterior la Institutul de arte plastice "Ion Andreescu", secţia sculptură, pe care îl absolvă în 1972 cu examenul de licenţă.

Foto: Prag

În acelaşi an este numit profesor la Liceul de arte plastice din Timişoara unde predă pâna în anul 1984.În acelaşi an este numit profesor de sculptură în cadrul Liceului de arte plastice din Timişoara, unde predă până în anul 1984. În acestă perioadă, participă la numeroase expoziţii naţionale de artă (Timişoara, Arad, Bucureşti) şi devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP).În această perioadă participă la numeroase expoziţii naţionale de artă (Timişoara, Arad, Bucureşti) şi devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Din 1984 traieşte în Germania Federală unde îşi continuă cu mult succes activitatea artistiDin 1984 trăieşte în Germania Federală, unde îşi continuă, cu succes, activitatea artistică. Participă la proiecte de restaurare (marmură antică) în Germania, Italia şi Grecia.Participă la proiecte de restaurare (marmură antică) în Germania, Italia şi Grecia. Începând din 1989 lucrează intensiv cu medii electronice de prelucrare a imaginii şi participă la expoziţii cu imagini electronice (artă digitală). Începând cu anul 1989 lucrează intens cu medii electronice de prelucrare a imaginii şi participă la expoziţii cu lucrări de sculptură şi artă digitală. Spirit leonardesc, face experimente cu diferite tehnici artistice.

Că visul de a deveni un mare sculptor s-a împlinit, stau mărturie apreciatele sale lucrări, dintre care amintim pe cea intitulată „Prag” (1981), realizată la Deta în cadrul unui simpozion de sculptură în lemn, dispărută în condiţii miraculoase

. Pornit de unul singur în aventura exilului, pe când avea deja 37 de ani, devine receptiv la tot ce-i oferă viaţa, reuşind să se distingă prin stilul său aparte, o îmbinare între figurativul şcolii clasice a Europei de răsărit, cu elemente hieratice bizantine şi viziuni simbolice, mitice, uneori chiar mistice, cu arta Europei occidentale post moderne, dominate de preponderenţa tehnicilor multimediale electronice. 

Povestea de viaţă nu se sfârşeşte însă aici. La 6o de ani Geo Goidaci ia primul contact, după emigrare, cu publicul românesc. Iată ce ne spune: „Dorinţa mea a fost ca prima expoziţie pe teritoriul României, după o absenţă de 23 de ani, să o fac în apropierea mănăstirilor bucovinene, şi anume de Paşti, sărbătoarea Luminii şi a Speranţei. În acelaşi timp, a fost un gest de omagiu şi recunoştinţă.

Foto: Geo Goidaci, München

Locul acela este un loc special. Nu este o întâmplare că tocmai acolo s-au clădit, pe un areal restrâns, atâtea capodopere de artă şi spiritualitate, cum sunt Voroneţul şi Moldoviţa. Am avut şi norocul să cunosc oameni speciali, ca Elvira Romaniuc, directoarea Muzeului din Gura Humorului, care a acceptat să fie custodele lucrărilor mele, un om de mare calitate, de care mă leagă o simpatie şi o prietenie deosebite”. Periplul expoziţional a continuat, anul trecut, la Casa Pogor (Muzeul Literaturii) din Iaşi şi la Mangalia, în cadrul  primului „Salon al artiştilor români de pretutindeni” (SARP), la Galeria de Artă din incinta hotelului „President”,  o locaţie deosebită, exponatele de marmură făcând corp comun cu situl arheologic antic al cetăţii greceşti Callatis.

În vara acestui an, Galeria Dialog din Bucureşti (în incinta Primăriei sectorului 2) i-a găzduit lucrările pe o perioada de o lună. Ruxandra Garofeanu, consilier artistic al primarului, a iniţiat seria de expoziţii „Artişti români din diaspora”. La propunerea Asociaţiei Culturale Române de la München, a fost ales să participe la acest eveniment. Această asociaţie - denumită prescurtat ge-fo-rum - organizează anual, toamna, „Zilele culturale româneşti” la München. Expoziţia de la Bucureşti a fost a patra etapă pe parcursul itinerar din ţară, a expoziţiei „Fragmente”.

A expus în februarie 2008 la galeria celui mai mare Spital Universitar din München, în cadrul unui proiect care-şi propunea studierea efectelor sanogenetice şi armonizatoare ale lucrărilor de artă. Alături de sculpturi în lemn, bronz şi marmură, a expus lucrări de pictură, grafică şi artă digitală. Abordează o paletă foarte diversificată de medii şi mijloace de expresie.

Itinerariul său artistic în România nu se opreşte aici. Astfel, în data de 18 septembrie, va avea loc vernisajul expoziţiei „Fragmente” la Galeria Helios din Timişoara. Ultima dată a expus acolo în 1984, anul când a plecat din ţară, dornic să înveţe lucruri noi. Vor fi prezentate sculpturi în marmură şi lemn (trei dintre ele sunt executate încă în ţară, prin 1983), cât şi lucrări de artă digitală. Intenţia artistului este de a face o punte de legătură între tehnica tradiţională a cioplirii lemnului şi cea electronică a cioplirii  imaginii. Artistul spune adesea, contemplativ: „Dorinţa mea (similară cu cea a lui Brâncuşi) este de a mă ridica deasupra materiei compacte, spre LUMINĂ, ca mijloc de expresie plastică (în cazul meu cvantele fotonice, emise de calculator), cât şi ca semnificant gnoseologic. Marmura albă de Carrara, în care sunt executate majoritatea sculpturilor expuse, este lumina critalizată a Italiei. De aici preferinţa mea de a lucra cu lumina, apa şi sunetul (cânt la caval şi într-un cor supratonic), materiale neobişnuite pentru un sculptor. Aspectele din urmă le voi prezenta doar pe un ecran, ca înregistrări video... Aş dori să organizez o tabără de sculptură în lemn şi piatră la Iojib (în jurul lacului de agrement, sau pe balta din capătul dinspre Baia Mare a satului, lângă care se află casa copilăriei), ca să rămână un semn al trecerii familiei noastre prin acele locuri...”

Foto: Geo Goidaci cântând la caval

Aceia care îl cunosc mai îndeaproape pe artistul Geo Goidaci sunt, desigur, mai bogaţi în referinţe de amănunt asupra uriaşei sale activităţi artistice, întinsă pe aproape patru decenii. Aşa se explică numeroasele expoziţii personale realizate de artist: 1984 - Galeria „Helios”, Timişoara, România 1984 - Galeria "Helios", Timişoara, România, 1991 - Haus der Begegnung, München, Germania1991 - Casa de şedinţă, München, Germania, 1993 - Kunstforum Arabellapark, München, Germania1993 - Forumul de Artă Arabella Park, München, Germania, 1994 - Galeria „An Sengers”, O1994 - Galeria "O Sengers", Olanda, 1994 - Mücsarnok, Györ, Ungaria1994 - Műcsarnok, Győr, Ungaria, 1994 - The Boston Consulting Group, München, Germania1994 - The Boston Consulting Group, München, Germania, 1997 - Institut für Systemische Forschung, Heidelberg, Germa1997 - Institutul de cercetare sistemică, Heidelberg, Germania, 1999 - Galeria „Am Eichholz”, Murnau, Germania1999 - Galeria „ Eichholz", Murnau, Germania, 2000 - Galeria „C2000 - Galeria "C. Brendel”, Kreuth, Bavaria, Germania Brendel”, Kreuth, Bavaria, Germania, 2001 - Galeria „Eberle”, Pullach/ München, Germania2001 - Galeria "Eberle", Pullach München, Germania. De asemenea participă la expoziţii de grup în USA, Italia, Franţa, Ungaria şi Suedia.

Dovadă a recunoaşterii harului său stau mărturie şi lucrările publice: „AQUARIUS” - Thansau / Rosenheim, Germania "Acvarius" - Thansau/Rosenheim, Germania, „LA MAMA DI GIOI” - Comune di Gioi, Salerno, Italia"La Mamma di Gioi" - Comune di Gioi, Salerno, Italia, „OMUL LUMINĂ” - München, Germania."Omul Lumină" - München, Germania etc..

Ne înclinăm cu admiraţie în faţa operei marelui artist Geo Goidaci, care, iată, a fost şi este îndrumat continuu de duhul leonardesc. Pentru generaţia tânâră devine un model paideic, reuşind în mod enigmatic să reliefeze ameţitor rezonanţe artistice şi spirituale în conştiinţa celor care au avut şansa de a-i admira creaţia. Cu temeinicie, dăruire, implicare, dar şi mult talent a dat viaţă la numeroase opere, care reprezintă tot atâtea oaze de bucurie şi frumos, refugii memorabile ale sufletelor pustiite de agonia regimului politic trecut.

Geo Goidaci reprezintă brandul unei munci stăruitoare, plină de tenacitate, mereu în relansare, care - înainte de ’89 - nu dorea - cum spune chiar el însuşi – „să-şi continue viaţa în schizofrenie şi în duplicitate.” Perspectivele profesionale, la acea oră, erau epuizate.

Prin întreaga sa activitate, artistul Geo Goidaci este întruchiparea vie a unor trăiri de mare rezonanţă în conştiinţele semenilor săi, a reuşitei unei munci continue şi neobosite, a unei autodisciplinări permanente. Personalitate multidisciplinară, a descoperit, se pare, sensul tainic al acelei lumini purificatoare, care face posibilă desăvârşirea fiinţei umane.

Este portretul foarte sumar al artistului de excepţie Geo Goidaci, care ne dezvăluie, în expoziţiile sale, multiplele feţe ale inspiraţiei sale.

Daniela Gîfu

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)