|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
la Galeria Consulatului General al României la München
Daniela Gîfu
Intr-unul din articolele mele trecute, Geo Goidaci – un sculptor peste timp, realizam un modest portret al personalităţii unui magician al penelului, daltei şi ciocanului… Arătam că arta sa îmbină inegalabil imaginea sculptată cu cea digitală, punând în valoare abilitatea şi tainicul talent nesecat al maestrului pe care avusesem şansa să-l cunosc în cursul anului trecut. Încheiam spunând că Geo Goidaci este întruchiparea vie a unor trăiri de mare rezonanţă în conştiinţele semenilor săi, a reuşitei unei munci continue şi neobosite, a unei autodisciplinări permanente şi că aştept cu viu interes să contemplu asupra noilor sale expresii plastice. Dorinţa mi s-a împlinit pe neaşteptate, mult mai curând decât am crezut, printr-o invitaţie venită din partea Societăţii Culturale Germano-Română APOZIŢIA, în perioada 18-23 martie a.c. la manifestările jubiliare ce urmau să aibă loc la München cu prilejul a 40 de ani de la înfiinţare. Conform programului acestui eveniment erau invitaţi oameni de cultură, scriitori şi artişti care aveau să prezinte fragmente din activitatea lor creativă. Fusesem invitată urmare a publicării diverselor mele scrieri (eseuri şi cronici) în paginile revistei AGERO-Stuttgart dar şi la sugestia artistului plastic Geo Goidaci, să-mi prezint noua carte, eu, tu şi El (oglindiri spirituale).
Îmi amintisem că
tot în această perioadă, acest plin de har artist plastic păşea un nou
„prag” existenţial (14 martie). Mai mult, că anul acesta se împlineşte
un sfert de secol de când a ales ca loc de maturizare spirituală şi de
împlinire artistică München-ul (supranumit cel mai nordic oraş
italian), aşezat la poalele Alpilor bavarezi. Provine din comuna
Iojib, judeţul Satu-Mare şi este absolvent al
Institutului de arte
plastice "Ion Andreescu", secţia sculptură (1972). Până în anul 1984
este profesor de sculptură la Liceul de arte plastice din Timişoara,
timp în care participă la
numeroase expoziţii naţionale de artă (Timişoara, Arad, Bucureşti) şi
devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici.
Că visul de a
deveni un mare sculptor s-a împlinit stau mărturie apreciatele sale
lucrări, dintre care amintim pe cea intitulată „Prag” (1981), realizată
la Deta în cadrul unui simpozion de sculptură în lemn, dispărută în
condiţii miraculoase
Pornit de unul singur în aventura exilului, pe când avea deja 37 de ani reuşeşte să se distingă faţă de cei din breasla sa prin stilul său aparte, o îmbinare între figurativul şcolii clasice a Europei de răsărit, cu elemente hieratice bizantine şi viziuni simbolice, mitice, uneori chiar mistice, cu arta Europei occidentale post moderne, dominate de preponderenţa tehnicilor multimediale electronice. Impozanta sa activitate artistică, întinsă pe aproape patru decenii, este reflectată printr-un palmares impresionant: 1991 - Casa de şedinţă, München, Germania, 1993 - Forumul de Artă Arabella Park, München, Germania, 1994 - Galeria "O Sengers", Olanda, 1994 - Műcsarnok, Győr, Ungaria, 1994 - The Boston Consulting Group, München, Germania, 1997 - Institutul de cercetare sistemică, Heidelberg, Germania, 1999 - Galeria „ Eichholz", Murnau, Germania, 2000 - Galeria "C. Brendel”, Kreuth, Bavaria, Germania, 2001 - Galeria "Eberle", Pullach München, Germania. De asemenea participă la expoziţii de grup în USA, Italia, Franţa, Ungaria şi Suedia.
S-au scris multe pagini despre el, eu însămi revin obsesiv asupra acestei enigme fiinţiale, complexe, aş spune desăvârşite, descoperind permanent valenţe noi în creaţia sa. Periplul expoziţional în România a început acum doi ani, cu expoziţia „Fragmente”, în apropierea mănăstirilor bucovinene, în preajma Paştelui, sărbătoarea Luminii şi a Speranţei, pe care l-a continuat la Casa Pogor (Muzeul Literaturii) din Iaşi, la Galeria de Artă din incinta hotelului „President” din Mangalia, în cadrul primului „Salon al artiştilor români de pretutindeni” (SARP), la Galeria „Dialog” din Bucureşti şi la Galeria „Helios” din Timişoara. Au fost prezentate sculpturi în marmură şi lemn (trei dintre ele sunt executate încă în ţară, prin 1983), cât şi lucrări de artă digitală. Intenţia artistului, este de a face o punte de legătură între tehnica tradiţională a cioplirii lemnului şi cea electronică a cioplirii imaginii. Geo Goidaci spune adesea, contemplativ: „Dorinţa mea (similară cu cea a lui Brâncuşi) este de a mă ridica deasupra materiei compacte, spre LUMINĂ, ca mijloc de expresie plastică (în cazul meu cvantele fotonice, emise de calculator), cât şi ca semnificant gnoseologic. Marmura albă de Carrara, în care sunt executate majoritatea sculpturilor expuse, este lumina critalizată a Italiei. De aici preferinţa mea de a lucra cu lumina, apa şi sunetul (...), materiale neobişnuite pentru un sculptor. Aş dori să organizez o tabără de sculptură în lemn şi piatră la Iojib (în jurul lacului de agrement, sau pe balta din capătul dinspre Baia Mare a satului, lângă care se află casa copilăriei), ca să rămână un semn al trecerii familiei noastre prin acele locuri...” Revenind asupra marmurei de Carrara, piatră amorfă, cu aspect rugos, relatăm în câteva vorbe povestea relaţiei ei cu artistul. După tăierea blocurilor mari, rămâneau multe cioburi pe care artistul, în drumurile sale italiene ca restaurator, le-a adunat şi le-a păstrat ca bun de mare preţ pentru creaţia sa sculpturală. „În cazul sculpturilor, trecerea de la amorful bolovanilor de marmură la partea prelucrată, semnificantă, cere efortul imaginativ al privitorului de a o întregi. Acest întreg diferă de la persoană la persoană, conform experienţei de viaţă individuale şi a stării sale energetice” – spune, contemplativ, artistul. Într-adevăr ceea ce l-a impresionat pe artist la marmura de Carrara, aşa cum spunea şi Pia Brînzeu, a fost “torentul de bolovani albi de la poalele muntelui, ca limba unui gheţar străvechi formată din deşeuri parţial ciuntite şi crăpate, parţial modelate de frecarea cu celelalte bucăţi”. Cum criza financiară, urmată de valul de recesiune economică, a ajuns şi în România posibilitatea de a participa la manifestările jubiliare „APOZIŢIA 40 de ani” s-a dovedit o iluzie zadarnică. Totuşi nu am fost privată de ecourile acestui îmbucurător şi inedit eveniment chiar din gura maestrului Geo Goidaci. O dovadă în plus a recunoaşterii inepuizabilelor resurse artistice şi spirituale ale sale a fost atestată şi prin propunerea venită din partea Consulului General Brânduşa Predescu, de a participa la expoziţia artiştilor plastici din München, proveniţi din România în sala festivă a Consulatului General, transformată peste noapte în Galerie de Artă. După o triere deloc facilă a artiştilor expozanţi, sub coordonarea ataşatului cultural, vice-consulul Michael Fernbach, s-a montat expoziţia celor cinci artişti selectaţi. Geo Goidaci, de departe, favoritul manifestării, a expus 13 lucrări (sculpturi în lemn, bronz şi marmură, cât şi pictură şi artă digitală) din cele 40 de lucrări expuse. “Având experienţa proaspată a montării mai multor expoziţii personale în ţară (Gura Humorului, Iaşi, Mangalia, Bucureşti şi Timisoara) din ultimii doi ani, şi având în echipă artişti cu multă experienţă, cum e pictorul Radu Maier, decanul artiştilor de origine română din München, originar din Cluj, unde mi-a fost dascăl la Institutul de arte plastice "Ion Andreescu", am reuşit să ridicăm o expoziţie cu adevărată ţinută artistică şi profesională, onorată la deschidere de un public numeros, surprins şi entuziasmat de noua «galerie de artă» a comunităţii române din München”, ne spune vădit mulţumit artistul. Expoziţia încununează astfel drumul colaborării dintre oamenii de cultură din diaspora română müncheneză şi reprezentanţii oficiali ai României, în cazul nostru, echipa Consulatului General, care - iată - au înţeles că în situaţia actuală a culturii româneşti din perspectiva familiei europene, a sosit timpul să fie promovate numele acelor artişti care impun respect şi admiraţie, “oile risipite, care au păscut nebăgaţi în seamă, pe pajiştile culturale mai mănoase ale lumii” – spune întristat dar invadat de o lumină eliberatoare, Geo Goidaci.
Daniela Gîfu
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart. Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
Geo
Goidaci & expoziţie de artă - 
