|
 George
Ştefănescu - un pictor român in
Germania
Venera
Dumitrescu-Staia, Canada
Printre miile de români care şi-au
părăsit cu durere glia strămoşească, unii alăturându-se copiilor, altii
din motivele pe care bine le cunoaştem... s-a aflat şi pictorul George
STEFĂNESCU, care în anul 1989 împreuna cu sotia Alexandra (Didi), s-au
stabilit în Germania în orasul Lüdinghausen din Nordrhein-Westfalen,
reunindu-se cu fiul lor. Din păcate, pictorul
George Stefanescu a părăsit lumea pamântească în 29 Octombrie 2007.
Foto stânga:
Autoportret George Stefănescu
George Stefănescu a vazut lumina zilei la data de 20
Aprilie 1914, în comuna Dumbraveni, aflata între Focsani şi
Râmnicu-Sarat. Tatal, macedonean din Bitolia sârbească, mama originară
din comuna Crucea de Jos, Jud.Vrancea. Între anii 1926-1933 George a
urmat Liceul la Râmnicu Sarat, remarcându-se, printre altele si la orele
de desen, motiv pentru care a fost îndemnat sa lucreze ca ucenic alaturi
de un pictor de biserici, anume Constantinescu, care l-a initiat în
tehnica "frescelor". În 1933 la Atelierul pictorului Ion Teodorescu-Sion
s-a pregatit pentru examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase
din Bucuresti, pe care a urmat-o între anii 1933-1936. În anii 1940, sub
îndrumarea prestigioasa a lui Nicolae Darascu si Lucian Grigorescu,
George Stefanescu s-a evidentiat de la început în traiectoria
echilibrului dintre "traditie si modernitate". Identitatea stilistica a
picturii lui George Stefanescu poate fi cautata prin raportare la un
"neoprimitivism al senzatiei, al emotiei si, deopotriva al formularilor
plastice". În picturile autorului se pot întâlni lectiile
întemeietorilor de modernitate ale lui Gauguin, Van Gogh si formulele
vizuale de postbizantinism rusticizat oferite de pictura taraneasca pe
sticla.
George Stefanescu a expus pentru prima oara în anul 1936, lucrari de
pictura reprezentând peisaje din Balcic si Vrancea, într-un magazin de
arta din Bucuresti, care se afla situat în apropierea cinematografului
ARO. În perioada stagiului militar din anul 1937, obligatoriu la acea
vreme, a expus lucrari de grafica si pictura într-o librarie din
Craiova. Revenit în Bucuresti dupa armata, a urmat cursurile de pictura
organizate la fostele ateliere "Zapan", avându-l ca profesor pe Lucian
Grigorescu, care l-a pretuit îndeosebi pentru atentia pe care o acorda
problemelor de compozitie si culoare. Alti profesori care l-au îndrumat
si apreciat au fost Platon Cazanovici si Mihail Gheorghita, frecventând
în acelasi timp si pe Nicolae Darascu la atelierul acestuia. În afara de
pictura a realizat si decoratiuni interioare pentru "Societatea
Nationala de Constructii" - SONACO, ce apartinea renumitului inginer
Liviu CIULEI, tatal arhitectului, regizorului si actorului renumit Liviu
Ciulei jr.
Pentru a respecta ordinea cronologica, îmi permit sa fac o mica
digresiune mentionând faptul ca în vara anului 1938, conducerea SONACO,
(din care facea parte si tatal meu) a organizat o excursie la Curtea de
Arges cu toti salariatii si familiile lor, grup din care faceam si eu
parte alaturi de parintii mei (aveam vârsta de 12 ani) - deci l-am
cunoscut pe George exact în urma cu 70 ani. Coincidenta a fost ca în
acea vara decedase Regina Maria a României, iar în ziua de 24 Iulie,
trenul mortuar via Bucuresti-Sinaia-Curtea de Arges, se oprea în garile
importante unde lumea dorea s-o ovationeze pentru ultima oara, printre
care si gara Pitesti, unde ne deplasasem si noi cu grupul, întâmpinând
cu tristete pentru ultima oara, pe cea care fusese Regina-Mama a tuturor
românilor...Locomotiva mortuara era ornamentata cu Drapelul României la
care au fost atasate voaluri de culoarea "mov cardinal", culoarea
preferata a Reginei, care prin Testament lasase scris ca ultima dorinta,
ca atât îmbracamintea Ei, cât si în doliul national sa predomine, flori,
etc., culoarea "mov cardinal", iar inima sa-I fie lasata la Balcic, în
palatul preferat al Reginei...
Cu ocazia intrarii în razboi a României, George Stefanescu a fost si el
mobilizat între anii 1938-1945, din nefericire fiind grav ranit. Revenit
de pe front, în anul 1945 a urmat cursuri de regie si scenografie
conduse de Ion Sava, dar recrudescenta ranilor de pe front i-au diminuat
activitatea artistica între anii 1946-1947. Între anii 1948-1952 a
continuat sa execute grafica publicitare, precum diverse afise si
generice de filme, devenind director al Laboratorului "Filmul popular"
între anii 1948-1952, când din nou, datorita starii de sanatate precare,
a întrerupt activitatea pâna în anul 1955. În 1957, sustinut si
încurajat de prietenul si maestrul Nicolae Darascu, George si-a reluat
activitatea de atelier, pictând peisaje din împrejurimile Bucurestiului,
precum peisajele cu lacurile si Mânastirile Cernica, Pasarea, Baneasa,
Mogosoaia. În 1958 a fost angajat ca pictor scenograf la "Teatrul
Municipal Bulandra", an când a devenit si membru al Uniunii Artistilor
Plastici. La cererea nemuritoarei actrite Lucia Sturdza Bulandra, George
Stefanescu a executat portretul sotului acesteia, actorul Tony Bulandra,
care a fost expus la Muzeul Teatrului Român. Tot în acea perioada,
împreuna cu trupa de actori ai Teatrului Bulandra, a fost într-un turneu
la Budapesta, împrietenindu-se cu actori unguri, realizând diverse
picturi, lucrarile respective din perioada turneului fiind expuse în
holul Teatrului Bulandra. În 1961, Uniunea Artistilor Plastici i-a pus
la dispozitie un spatiu pentru un atelier personal de creatie, în
incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu, unde si-a amenajat cu multa
dragoste si pricepere, "oaza" de liniste în care si-a desfasurat
activitatea pâna la plecarea din tara în anul 1989...
Stupoare... În anul 1962, am primit o invitatie oficiala la vernisajul
expozitiei de pictura George Stefanescu, la atelierul pictorului din
Str.Domnita Anastasia nr.7, invitatie primita de la colega mea de liceu
Alexandra Mishinsky - Didi!!??? era sotia pictorului George Stefanescu.
Dupa admirarea operelor de arta... ne-am depanat amintirile anilor
1938...si am ramas prieteni în continuare pâna în ziua când ne-a
parasit. Corespondenta în Germania, fotografii minunate, telefoane, dar
de vazut nu ne mai vazusem din 1988 când ne-am luat ramas-bun cu ocazia
plecarii mele din tara, apoi au urmat ei în 1989. Distanta însa nu ne-a
îndepartat.
Uneori se spune ca "ochii care nu se vad, se uita", personal contrazic
acest dicton, întrucât noi, am mentinut relatiile de prietenie de când
eram în Bucuresti si locuiam foarte aproape unii de altii, admirând cu
placere cuplul Didi-George, care mâna-n mâna, ca doi îndragostiti, îsi
faceau promenada cotidiana în Parcul din Vatra Luminoasa... Prietenia
s-a continuat si dupa ce ne-am despartit fizic, ei în Germania, eu în
Canada, urmarind si admirând potentialul pictorului care a continuat sa
lucreze intens si pe alte meleaguri, dorind sa insufle dragostea pentru
frumos, natura si om. Ca atare, stabiliti în Germania, alaturi de unicul
lor fiu, arhitect, a deschis si acolo o expozitie personala de pictura
în orasul Ennepetal, deschidere realizata de criticul de arta Hermann
Hirschberg si în continuare o alte expozitie în orasul Harsewinkel, în
1990 la Galeria Helmar H.Veltzke, apoi la galeria de arta din Bremen,
"Neue Wege-Neue Bilder" la Qeens Hotel din Bremen. În cartea intitulata
"Marturisiri si reflectii ale unui colectionar de arta", autoare Dorina
Munteanu, dedicând un capitol picturii lui George Stefanescu. În acelasi
an, luna Decembrie, a fost vernisajul expozitiei "Vater und Sohn im
Spiegel der Kunst", din orasul Lüdinghausen. În 1991, pictorul a
participat la expozitia "9 Künstler aus Lüdinghausen" in Burg
Vischering, catalogul expozitiei fiind semnat de criticul de arta
Dr.Halco Herlemann. În 1992 deschide expozitia personala intitulata
¨Neue Wege - Neue Bilder" în orasul Dülmen, în continuare participând
împreuna cu colegii din Hamaland-Kreis la expozitii de grup în orasele
Bocholt si Ahaus. În anul 1999 continua cu Expozitia la Spartkasse din
Lüdinghausen, în 2003 - Expozitia "Der Grosse Vogel" fiind prezentata în
Galeria Klostermühle Heiligeberg si Volksbank Achim. În 2004, cu ocazia
împlinirii vârstei de 90 ani a artistului, orasul Lüdinghausen, împreuna
cu Kunstverein KAKTus, au organizat Expozitia personala din Sala de
expozitie de la Volksbank care-i poarta numele - "George Stefanescu -
Licht und Farbe".
Lucrarile lui George Stefanescu sunt nenumarate si bineînteles
mentionate în Albumul de lux al pictorilor români, intitulat "La
peinture roumaine", Edit.Meridiane, 1977, pe care-l pastrez cu multa
admiratie, placere si respect fata de arta si pictura româneasca.
REQUIESCAT IN PACE GEORGE !
 Venera
Dumitrescu-Staia
Canada
|
Comentarii de la cititori |
|
