Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

George Ştefănescu - un pictor român in Germania

 

Venera Dumitrescu-Staia, Canada

 

 

Printre miile de români care şi-au părăsit cu durere glia strămoşească, unii alăturându-se copiilor, altii din motivele pe care bine le cunoaştem... s-a aflat şi pictorul George STEFĂNESCU, care în anul 1989 împreuna cu sotia Alexandra (Didi), s-au stabilit în Germania în orasul Lüdinghausen din Nordrhein-Westfalen, reunindu-se cu fiul lor. Din păcate, pictorul George Stefanescu a părăsit lumea pamântească în 29 Octombrie 2007.

 

Foto stânga: Autoportret George Stefănescu

 

George Stefănescu a vazut lumina zilei la data de 20 Aprilie 1914, în comuna Dumbraveni, aflata între Focsani şi Râmnicu-Sarat. Tatal, macedonean din Bitolia sârbească, mama originară din comuna Crucea de Jos, Jud.Vrancea. Între anii 1926-1933 George a urmat Liceul la Râmnicu Sarat, remarcându-se, printre altele si la orele de desen, motiv pentru care a fost îndemnat sa lucreze ca ucenic alaturi de un pictor de biserici, anume Constantinescu, care l-a initiat în tehnica "frescelor". În 1933 la Atelierul pictorului Ion Teodorescu-Sion s-a pregatit pentru examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, pe care a urmat-o între anii 1933-1936. În anii 1940, sub îndrumarea prestigioasa a lui Nicolae Darascu si Lucian Grigorescu, George Stefanescu s-a evidentiat de la început în traiectoria echilibrului dintre "traditie si modernitate". Identitatea stilistica a picturii lui George Stefanescu poate fi cautata prin raportare la un "neoprimitivism al senzatiei, al emotiei si, deopotriva al formularilor plastice". În picturile autorului se pot întâlni lectiile întemeietorilor de modernitate ale lui Gauguin, Van Gogh si formulele vizuale de postbizantinism rusticizat oferite de pictura taraneasca pe sticla.

George Stefanescu a expus pentru prima oara în anul 1936, lucrari de pictura reprezentând peisaje din Balcic si Vrancea, într-un magazin de arta din Bucuresti, care se afla situat în apropierea cinematografului ARO. În perioada stagiului militar din anul 1937, obligatoriu la acea vreme, a expus lucrari de grafica si pictura într-o librarie din Craiova. Revenit în Bucuresti dupa armata, a urmat cursurile de pictura organizate la fostele ateliere "Zapan", avându-l ca profesor pe Lucian Grigorescu, care l-a pretuit îndeosebi pentru atentia pe care o acorda problemelor de compozitie si culoare. Alti profesori care l-au îndrumat si apreciat au fost Platon Cazanovici si Mihail Gheorghita, frecventând în acelasi timp si pe Nicolae Darascu la atelierul acestuia. În afara de pictura a realizat si decoratiuni interioare pentru "Societatea Nationala de Constructii" - SONACO, ce apartinea renumitului inginer Liviu CIULEI, tatal arhitectului, regizorului si actorului renumit Liviu Ciulei jr.

Pentru a respecta ordinea cronologica, îmi permit sa fac o mica digresiune mentionând faptul ca în vara anului 1938, conducerea SONACO, (din care facea parte si tatal meu) a organizat o excursie la Curtea de Arges cu toti salariatii si familiile lor, grup din care faceam si eu parte alaturi de parintii mei (aveam vârsta de 12 ani) - deci l-am cunoscut pe George exact în urma cu 70 ani. Coincidenta a fost ca în acea vara decedase Regina Maria a României, iar în ziua de 24 Iulie, trenul mortuar via Bucuresti-Sinaia-Curtea de Arges, se oprea în garile importante unde lumea dorea s-o ovationeze pentru ultima oara, printre care si gara Pitesti, unde ne deplasasem si noi cu grupul, întâmpinând cu tristete pentru ultima oara, pe cea care fusese Regina-Mama a tuturor românilor...Locomotiva mortuara era ornamentata cu Drapelul României la care au fost atasate voaluri de culoarea "mov cardinal", culoarea preferata a Reginei, care prin Testament lasase scris ca ultima dorinta, ca atât îmbracamintea Ei, cât si în doliul national sa predomine, flori, etc., culoarea "mov cardinal", iar inima sa-I fie lasata la Balcic, în palatul preferat al Reginei...

Cu ocazia intrarii în razboi a României, George Stefanescu a fost si el mobilizat între anii 1938-1945, din nefericire fiind grav ranit. Revenit de pe front, în anul 1945 a urmat cursuri de regie si scenografie conduse de Ion Sava, dar recrudescenta ranilor de pe front i-au diminuat activitatea artistica între anii 1946-1947. Între anii 1948-1952 a continuat sa execute grafica publicitare, precum diverse afise si generice de filme, devenind director al Laboratorului "Filmul popular" între anii 1948-1952, când din nou, datorita starii de sanatate precare, a întrerupt activitatea pâna în anul 1955. În 1957, sustinut si încurajat de prietenul si maestrul Nicolae Darascu, George si-a reluat activitatea de atelier, pictând peisaje din împrejurimile Bucurestiului, precum peisajele cu lacurile si Mânastirile Cernica, Pasarea, Baneasa, Mogosoaia. În 1958 a fost angajat ca pictor scenograf la "Teatrul Municipal Bulandra", an când a devenit si membru al Uniunii Artistilor Plastici. La cererea nemuritoarei actrite Lucia Sturdza Bulandra, George Stefanescu a executat portretul sotului acesteia, actorul Tony Bulandra, care a fost expus la Muzeul Teatrului Român. Tot în acea perioada, împreuna cu trupa de actori ai Teatrului Bulandra, a fost într-un turneu la Budapesta, împrietenindu-se cu actori unguri, realizând diverse picturi, lucrarile respective din perioada turneului fiind expuse în holul Teatrului Bulandra. În 1961, Uniunea Artistilor Plastici i-a pus la dispozitie un spatiu pentru un atelier personal de creatie, în incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu, unde si-a amenajat cu multa dragoste si pricepere, "oaza" de liniste în care si-a desfasurat activitatea pâna la plecarea din tara în anul 1989...

Stupoare... În anul 1962, am primit o invitatie oficiala la vernisajul expozitiei de pictura George Stefanescu, la atelierul pictorului din Str.Domnita Anastasia nr.7, invitatie primita de la colega mea de liceu Alexandra Mishinsky - Didi!!??? era sotia pictorului George Stefanescu. Dupa admirarea operelor de arta... ne-am depanat amintirile anilor 1938...si am ramas prieteni în continuare pâna în ziua când ne-a parasit. Corespondenta în Germania, fotografii minunate, telefoane, dar de vazut nu ne mai vazusem din 1988 când ne-am luat ramas-bun cu ocazia plecarii mele din tara, apoi au urmat ei în 1989. Distanta însa nu ne-a îndepartat.

Uneori se spune ca "ochii care nu se vad, se uita", personal contrazic acest dicton, întrucât noi, am mentinut relatiile de prietenie de când eram în Bucuresti si locuiam foarte aproape unii de altii, admirând cu placere cuplul Didi-George, care mâna-n mâna, ca doi îndragostiti, îsi faceau promenada cotidiana în Parcul din Vatra Luminoasa... Prietenia s-a continuat si dupa ce ne-am despartit fizic, ei în Germania, eu în Canada, urmarind si admirând potentialul pictorului care a continuat sa lucreze intens si pe alte meleaguri, dorind sa insufle dragostea pentru frumos, natura si om. Ca atare, stabiliti în Germania, alaturi de unicul lor fiu, arhitect, a deschis si acolo o expozitie personala de pictura în orasul Ennepetal, deschidere realizata de criticul de arta Hermann Hirschberg si în continuare o alte expozitie în orasul Harsewinkel, în 1990 la Galeria Helmar H.Veltzke, apoi la galeria de arta din Bremen, "Neue Wege-Neue Bilder" la Qeens Hotel din Bremen. În cartea intitulata "Marturisiri si reflectii ale unui colectionar de arta", autoare Dorina Munteanu, dedicând un capitol picturii lui George Stefanescu. În acelasi an, luna Decembrie, a fost vernisajul expozitiei "Vater und Sohn im Spiegel der Kunst", din orasul Lüdinghausen. În 1991, pictorul a participat la expozitia "9 Künstler aus Lüdinghausen" in Burg Vischering, catalogul expozitiei fiind semnat de criticul de arta Dr.Halco Herlemann. În 1992 deschide expozitia personala intitulata ¨Neue Wege - Neue Bilder" în orasul Dülmen, în continuare participând împreuna cu colegii din Hamaland-Kreis la expozitii de grup în orasele Bocholt si Ahaus. În anul 1999 continua cu Expozitia la Spartkasse din Lüdinghausen, în 2003 - Expozitia "Der Grosse Vogel" fiind prezentata în Galeria Klostermühle Heiligeberg si Volksbank Achim. În 2004, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 ani a artistului, orasul Lüdinghausen, împreuna cu Kunstverein KAKTus, au organizat Expozitia personala din Sala de expozitie de la Volksbank care-i poarta numele - "George Stefanescu - Licht und Farbe".

Lucrarile lui George Stefanescu sunt nenumarate si bineînteles mentionate în Albumul de lux al pictorilor români, intitulat "La peinture roumaine", Edit.Meridiane, 1977, pe care-l pastrez cu multa admiratie, placere si respect fata de arta si pictura româneasca.

REQUIESCAT IN PACE GEORGE !

 

Venera Dumitrescu-Staia

Canada

 

 

 

 

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)