In crochiul CA PUNCT DE INCHEIERE, din ultima sectiune a volumului VIATA IN PROFIL, Editura Niculescu, Bucuresti, 2008, Heliodora Catunescu stabileste o relatie metatextuala cu naratarul, definindu-si textele prin raportare la experienta lui existentiala: "In fiecare episod al vietii tale exista o altfel de iubire si ajungi la intelegerea ca iubirea nu este absenta niciodata, fiind pe rand: iubit sau iubita, tata ori mama, bunic sau bunica..." Formuland un astfel de precept, vocea narativa face abstractie de faptul ca, in literatura lumii, iubirea heterosexuala, parinteasca, filiala, narcisista, homosexuala, incestuoasa sunt prezente dintotdeauna. Indiferent de natura si formele ei imanente, adauga naratorul, iubirea ramane, in esenta, "noul" in existenta fapturii umane. Din aceasta perspectiva, schitele grupate in VIZIUNEA SUFLETULUI dezvolta cu intensitati felurite ale iubirii si ale dragostei, prin care fiinta are acces la intimitatea trairilor psihice.

1.- VALENTELE GNOSEOLOGICE ALE IUBIRII

In schita ce imprumuta titlul intregii sectiuni, un barbat isi introspecteaza sufletul in doua secvente temporale diferite si constata ca "era la fel de fierbinte si viu." Prenumele ales de parinti s-a dovedit incongruent cu dizgratioasa lui infatisare fizica. In schimb, se mula pe structura lui caracteriala, "romantic prin definitie, cald si bland prin reprezentare nativa." Constientizandu-si destinul, Narcis si-l asuma cu resemnare. O zi din activitatea rutiniera a menajerei dezvaluie, in IMPRESIA DE LANGA MINE, grija afectuoasa prin care isi indeplinea obligatiile profesionale, revarsata si in gestul iterativ spre sfarsitul zilei: la o anume ora, se uita la ceas si "alerga greoaie sa ma intampine".

Alte schite sunt partial edificate pe structura trihotomica a iubirii. Un gest aparent anodin este investit cu semnificatia unui component emotional: "Imi cauta mana. Dreapta. Stanga. Mi le saruta. Pe rand. Pe indelete." Insa intimitatea potentiala este fracturata. Lilian pleca in aceeasi zi din tara. Decizia intoarce locutorul spre trecutul apropiat si analepsa decodeaza un proces de individuatie. Insusirile celuilalt, stocate in memorie, fusesera proiectate numai pe o latura a sufletului, aceea pe care el a vrut sa o lase descoperita. si o facuse din delicatete. Era grav bolnav. Maladia explica imediata deplasare in strainatate. Dar el ii inlesnise promovarea in functie. Si gustul amar al categorizarii premature: Lilian oscilase intre doua dureri: "durerea de viata si durerea de moarte".

Componenta emotionala, provocata de inflexiunile vocii si de atingerea intamplatoare a degetelor, din FLUX SENTIMENTAL, se reflecta in pulsatiile inimii. Constientizarea sentimentului de a fi indragostita declanseaza pasiunea: "... cand am facut dragoste, s-a intamplat ca si cum toate barierele s-ar fi prabusit si el era exact cel pe care mi-l doream." Insa intentia de a pastra relatia nu se materializeaza, in ciuda faptului ca barbatul voia sa divorteze. Lungi plimbari solitare i-au dezvaluit eroarea de atribuire. Constiinta ii cenzura instabilitatea corpului: "A doua zi. L-am parasit.". In SOLZI DE TIMP, naratorul aduna cenusa unei stinse pasiuni. Ea - "profesoara de pictura fara talent"; el pictor de "mana a doua" si o relatie in care "o facuse sa planga destul de des". In ziua aceea, de ziua lui, ii adusese un buchet enorm de nuferi. Indiferenta plictisit-agresiva a barbatului o determina sa intreprinda gestul amanade doi ani: in aceeasi zi, "a plecat. In mana nu avea decat nuferii."

O FORMA INFERIOARA focalizeaza privirile pe iubirea pasionala a tinerei secretare, "naiva si indragostita inca" de directorul ei, casatorit, dependent de alcool. dupa zece ani, "mai spera ca intr-o zi vor fi sot si sotie". Ceruta in casatorie de un fost coleg de scoala, tanara din O RAFALA DE IUBIRE se indragosteste de fratele lui, profesorul, dragoste la prima vedere, cand doua priviri intens concentrate se intalnesc si se descopera, intr-o "seara de iulie, cu un asfintit superb, coplesitor". Un accident curma insotirea.

De atunci, "eram vaduva celui mai indragit anotimp si a celui mai indragit iubit." Ideile formulate CA PUNCT DE INCHEIERE reprezinta o modalitate particulara de a intelege literatura. Insistenta asupra valentelor cathartice - deductibile din fictionalitatea evenimentiala -, explicitarea accentuata investesc asertiunile cu valoarea unui adevar apodictic.Insasi considerarea cartii "pe care eu am scris-o" - metonimic denumita "o 'punte de trecere' de la mine spre tine", situare "intre impresionant si impresionat" transforma textul intr-un precept persuasiv, cu efect contrar intentiei. Nu se poate generaliza contiguitatea excesiva dintre iubire si existenta. Creatia, misterul mortii, ireversibilitatea temporala, fascinatia elementelor, descoperirea adolescentei sub ipostaza intelectuala, nazuinta atingerii unui ideal, indistinctia dintre real si fantastic etc. sunt, alaturi de iubire, trairi firesti ale umanului.

2.- POETICA FIINTEI SI A CORPULUI UMAN

Inchisa intre SIMETRIA INIMILOR, un "cantec" dedicat omului, "iar omul acela esti tu, dragostea mea" - si CULOAREA ROSIE, "culoarea iubirii, culoarea simtirii", metonimie a vietii daruite de divinitate, sectiunea mediana a volumului ramane o poetica a fiintei si a corpului uman. IUBIREA - CA O CONTINUA CHERMEZA A SUFLETULUI surprinde intalnirea aleatorie, dupa cinci ani, dintre doi indragostiti. In INFUZIILE FIRII, emotionalitatea provocata de procesul maturizarii se reflecta in dinamica trairilor eterogene: tandrete, anxietate, speranta si continua asteptare a intalnirii visate.

Cautarea obstinata a eului celuilalt se rasfrange in GEOGRAFIA MEMORIEI. IN LEGEA FIRII reia pe alte coordonate aceeasi idee, dand "frau liber sufletului". Situarea intre vis si vraja prezentei celuilalt alcatuieste substanta schitei INSOMNIA CUVANTULUI. CONVENTIA TRUPULUI CU PROPRIA OPERA este construita pe o structura onirica.In saua unui cal mare, alb, naratorul calatoreste spre necunoscut: "Alergam si tot alergam. Obosita. Fericita." In departare, se iveste marea, limpede, adanca si "atat de albastra incat am confundat-o cu cerul." In spiritualitatea moderna - constata C.G. Jung -, imaginea calaretului are un simbolism particular, expresia unui sentiment de reala deznadejde, spaima chinuitoare in fata fortelor elementare, pe care constiinta nu le poate controla. Un avertisment posibil. Imersiunea in apele marii, in vreme ce, pe tarm, calul isi asteapta calaretul, are o semnificatie alegorica. Faptura biologica a fiintei este trecatoare; singurul semn al prezentei omului pe pamant ramane creatia.

3. RECVIEMUL SINGURATATII

Vocea narativa din "Viata in profil" delimiteaza latura sentimentala din existenta personajului si numai adiacent accentul cade pe necesare informatii referentiale. Un barbat isi asuma erorile savarsite: "Gresise mult, foarte mult - il caracterizeaza o voce omniscienta - , incat nici nu mai putea masura asta in cuvinte." Nuvela este construita pe retrospectia provocata de gandurile traite la implinirea varstei de optzeci de ani, intalnirea cu unul din copiii lui, venit din strainatate si internarea in azilul de batrani.

In cel dintai, instanta narativa reconstituie prin repetate analepse activitatea profesionala, casatoria, dragostea pentru Elenya. Al doilea moment epic introduce o nota discordanta: la cererea copiilor - ale caror afaceri in strainatate esuasera - a semnat cedarea intregii proprietati si a consimtit sa fie dus la azil. In ultimul, faptele savarsite sunt receptate cu muta vinovatie. Barbatul are o structura oximoronica. Identitate conformista in relatiile interumane, inconformist in viata psihica: nostalgic, visator, nazuind mereu spre altceva. Din treptele trihotomice ale iubirii pentru Elenya, a strabatut numai primele doua. A ezitat sa-si asume componenta cognitiva, deoarece nu a izbutit sa se smulga din uniformitatea indeciziei. Acum abia constientizeaza dimensiunile erorii: a trecut, inconstient, pe langa o iubire profunda.

4. FIORUL RELIGIOS

Difuz sau direct, cele mai multe schite dezvaluie un sentiment religios asumat ca optiune personala, reper transcendent in valtorile lumii. Atitudinile religioase si limbajul adiacent sunt insertionate in motive profane eterogene. In "Viziunea sufletului", Narcis multumeste divinitatii ca exista: "Era credincios." Un gand similar exprima naratorul din Parfum de psihoza". Prin volutele memoriei involuntare, tanara din "Rigoarea instinctului" asociaza valurile marii, simbolul inimii, al vietii si al mortii, cu imaginea bunicii. Amintirea se rasfrange in gest: imbratiseaza apa, ridica privirile spre cer si se roaga. In "Transplant de atitudine", slujba de inmormantare a unui necunoscut inculca un sentiment de spaima. Bratul cald al unei femei ii atinge umarul: nu de moarte sa-i fie teama, ci numai de Dumnezeu.

Atunci "am descoperit ca, daca esti credincios, esti salvat." Religiozitatea are o tenta mai accentuata in nuvela, prin reiterarea elementelor cultice: rugaciunea solitara sau in cuplu, "fredonarea" versurilor religioase, iar intimitatea umana este pusa in relatie directa cu divinitatea. Iubirea - mediteaza instanta discursiva - "nu cunoaste jumatati de masura. Ori este. Ori nu." Dar barbatul nu a sesizat-o: "Cand iubesti pe jumatate, intervine egoismul. Si frica. Si esti departe de Dumnezeu." Dintr-o alegere subiectiva, religia devine o constanta comportamentala, fara a fi consecinta unei aspiratii interioare.

5. VIZIUNEA NARATIVA

Textele Heliodorei Catunescu au structura unor poeme narative. Enunturile sintactice, alcatuite, cele mai multe, din propozitii, au forma versului liber, caracteristic poeziei moderne. Perspectiva heterodiegetica se cupleaza cu redactarea la persoana intai, naratorul fiind personaj principal in naratiune. Informatia narativa este organizata pe doua axe temporale. Enuntarea prezinta evenimentele in succesiune. Dar in structura lui lineara, timpul exterior, redus la cateva momente edificatoare, interfera cu un altul profund, derulat intr-o aditiune aleatorie prin imprevizibilitatea memoriei involuntare pe dimensiunile existentei umane. Indiferent de perspectiva, naratiunea este relatata.

O voce impersonala, din care lipsesc dialogul, stilul direct si verbalizarea monologata, sterge colbul de pe evenimentele trecutului, spre a permite personajului sa decodeze semnificatia atitudinilor si sa constientizeze vinovatia comportamentala. Spatierea tipografica marcheaza frecvent elipsa. Taceri textuale ale unui timp inlaturat din naratiune, elipsele sunt recuperabile prin uzanta lecturii si experienta deductibila a naratarului. Un discurs unic si o constiinta introspectiva reactualizeaza analeptic fapte, intamplari, stari sufletesti, cu o fibra dramatica, aureolata de un apasator sentiment de culpabilitate tardiva. Naratiunile din "Viata in profil" raman expresia unui univers fictional personalizat, prin care Heliodora Catunescu exploreaza nelinistea omului contemporan, prizonierul propriului timp interior.

  ION BĂLU