Eugen EVU

Hologramatikon

Lui Lucian Hetco, de ziua lui

Avem a reînţelege ceea ce am înţeles cândva, altfel, avem a redescoperi ceea ce noi înşine am trăit altcândva. Între emoţii şi fascinaţii, între semnificaţie şi delirul de suprafaţă al exprimărilor, în sublim sau în capriciile catacombice ale subconştientului incomunicabil. Este de regândit problema unei patologii, unei paraoientici a actului - gestului de a scrie.

Solomon Marcus (egal unui Umberto Eco!) rămâne un reper valoros spre a înţelege aceste probleme ce ni le punem, fiecare,  şi riscăm a „descoperi America”, uitînd în derizoriul „ visătoriei”, ceea ce se ştie, dar încă nu ştim empiric. (Paradoxul ed Albatros, 1984).

Avem o asimetrie funcţională a celor două emisfere ale creierului, de unde o structură HOLOGRAFICĂ a gândirii, in extenso, a textului. Cvadratura cercului sau sfericitatea lui. (J.T. Fraser, C.A. Mallman, Nudler,” v. „ Timpul”, ed. Albatros, 1985...).

Inteligenţa intuitivă ne este calea, cea ubicuă, cea omniprezentă, dacă vreţi deoprezentă în Viu, şi la vârf în uman. De aici religiosus şi artele.

Azi se precipită devastator o ostilitate faţă de „atitudinea lirică determinmată de exacerbarea prezentului ( percepţia inflaţionistă a lui ACUM CONTINUU spaţiu- timp!).

Nu cel noetic, ci empiricul, fiziologic, spunea Solomon Marcus. De unde erodarea elementelor emoţionale, precipitarea crizei (de unde atitudinea ironică şi cinismul acesteia, n). Criza este mai inflamată în spaţiul limbilor celor mai circulate, mai dezvoltate. Se estompează diferenţele lingvistice decurgând din diferenţele de istorie (ibid. S.M.). „Asistăm la o bastardizare a limbajului vorbit şi scris, iar alienarea Erosului este izvor (bulbuc) de alienare a liricului. Însă narativul nu se erodează şi el, prin devierea exagerată în jurnalisticul imediat ? (v. Fraser, Temporal levels in the social process).

De la Ştefan Augustin Doinaş, odinioară, am avut şansa a conştientiza propriile-mi explorări asupra ... propriilor texte, atât de timpuriu marcate de „spontaneitatea” numită „ inspiraţie”, stare de graţie, dacă vreţi. Conceptele de „euristic” şi „eufonic” evocate de d-sa, au devenit lecţii utile pentru mine. „La domnia ta, cuvântul odată rostit devine unic şi esenţial”.

Titanul de la Weimar, Goethe asocia poeziei lirice emoţia exaltată. El se referea la poezia necîntată (vs. celei vechi a „barzilor”, aezilor etc.  şi neo-resurecte, cum este cea a „textelor”, vezi folk-ul, rock-ul, etc. Or eu am început să scriu poezie prin a-mi compune singur textele de muzică uşoară ce le cântam, am fost solist cu atestat naţional, („ A 1, solist şi instrumentist percuţie!)- ( V. Veselovski, 1968) – iar apoi aceste texte au continuat ca poezie.

EMOŢIA ! Încă Platon cultivase această viziune Goetheeană sus-invocată. Ea asociază liricul cu prima persona, aşadar cu eul auctorial

(v. Barthes, ş.a.)... Eu nu aveam şansa înaltei şcoli, aşa că am dezvoltat inteligenţa intuitivă..., iar emoţia avea să fie „ cheia franceză” a auto-cunoaşterii mele, fie de tip „ depăşit”, socratice (?) . Am fost şi sunt un un empiric ... Suntekm nu duali, ci TRIDIMENSIONALI (sau triali, cum spune mai recent Konrad Lorenz)  şi iată de ce : creierul are trei stadii: faza reptiliană (creierul de mijloc), bazată pe instinct şi de învăţare şi memorie, ancestrale); faza paleo-mamiferă (cortexul limbic)- corelată cu expresia emoţională; faza nouă, începută acum ... 500.000 de ani (cf. cercetărilor moderne) - manifestată prin dezvoltarea EXPLOZIVĂ a neo-cortexului şi care se află la baza comportamentului raţional (v. Timpul, de Solomon Marcus, ibid).

Emotivul a apărut înaintea narativului. Apare discontinuitatea (cf. Rezonanţei Schuman, voila!) există o insuficienţă de risc (!)  a controlului raţional asupra instinctualului. E simplist să spunem „stress”, stare considerată de medicina materialist- dialectică, mai ieri, un „ moft”...

Aceasta „stare de nestare”, sau „terror mentis”, n) – a fos , este chinuitoare, uneori destructivă, poate împinge în „ uitare de sine”( n), sau auto-inducere a „spălării creierului” horribile dictu!) – amintind de blamata meditaţie transcedentală, nu-i aşa, domnule G.V. Voiculescu, nu-i aşa dle Nicolae Brena, sau N. Manolescu, H.R. Patapievici ş.c.l ?

Deci... Emisferele cerebrale sunt două (dualitate), însă .. .nu şi comportamentele. Eu ştiu cu auto-observaţia mea timp de decenii (!), că „ spiritul se agită în om”, că suntem trialişti, cum zice Konrad Lorenz şi alţii. Poetul ştie cel mai bine asta! Şi ştiu că sunt al emisferei cerebrale STÂNGI, încă de copil, văd foarte bine cu ochiul stând  animiştii situau sufletul acolo, n) ... Solomon Marcus vorbeşte de o asimetrie a comportamentel - emotiv şi narativ- ... una funcţională. Dar nu „eu funcţionez”, ci Spiritul! Emisfera cerebrală stângă controlează activităţile de natură SECVENŢIALĂ – limbajul,dar şi logica !) – iar cea dreaptă cu prioritate activităţile nesecvenţiale, de concomitenţă, imediate, continuitate (emoţii, intuiţii, afecttivitate, ibid.).

Per conclude: Comportamentul narativ NE ESTE cunatificat, secvenţial, liniar, el aparţinând „analizorului” emisferei cerebrale stângi...În vertijul conflictual şi mereu re- calibrant, dintre acesta şi cel opus, Emotivul, care este brut, necuantificat, MULTIDIMENSIONAL, suntem noi, cei ce scriem literar, iată ce anume ni se ... întâmplă.

„ Flaut care cântă ca orgă”...

Poetic, problema persistă: liricul rămâne neexprimat apelând la a fi numai sugestionat (Umberto Eco) ... Avem o serie de libertăţi sintactice şi semantice: transgresarea accepţiunilor de dicţionar, manipularea figurilor şi a conotaţiilor, ş.a. Îmi suprasolicit limbajul, sunt flaut care cântă ca orgă (!), am scris undeva, prin anii ’80.

Se cere descifrarea semnificaţiilor, ele promit perenitatea operei, consolarea unui eventual prag trecut în sus. Aici nu suntem sub tirania nici a timpului, nici a spaţiului, care totuna sunt !

Eugen EVU

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com