Icoană pe sticla unei ferestre

Antonia Iliescu - Belgia

Impresii si pareri personale in FORUM

Am primit prin e-mail de Sfânta Marie, ca un fel de schimb de icoane, de la Artur Silvestri, 4 fotografii, grupate sub titlul “Fotografii de la Manastirea Varatec, unde locuia Zoe Dumitrescu Busulenga”. Un mic text releva un amănunt: “(...) in chilia plina de carti unde, intr-un raft, printre alte carti sta si volumul "Cuvinte pentru urmasi".

Am cercetat cu atentie acest grupaj de imagini ale locului unde Maica Benedicta a trait ultimii săi 5 ani. Prima poză o reprezintă pe cea care i-a stat alaturi, pe Maica Eufrosina Jescu, a cărei privire amară spune atât de mult, încât orice comentariu ar fi superfluu.

Peisajul cu turlele argintii ale Manastirii Varatec, stupul de albine si pomii îmbracati în verde crud, casa albă cu trepte de piatră si o imagine emotioanantă a chiliei cu cărti si icoane, toate acestea mi-au recompus în minte locul care a sfintit omul, dar si omul care “a sfintit locul”.

Nu demult a călcat cu pasul acele câteva trepte de piatră, vopsite în alb. A deschis usa de lemn de la intrare si a pătruns în incinta mănăstirii cu ferestre largi, luminoase. A întrat în chilia care îi mai pastrează încă amprenta sufletului: pe cele două rafturi ale bibliotecutei de lemn se văd rânduri de cărti. Deasupra lor, pe etajeră, printre obiecte de cult, fotografii, flori si lumânări, se văd mai multe icoane. Unele sunt din lemn, altele argintate, unele reprezintă Fecioara cu Isus în brate, altele îl zugrăvesc pe Isus, pe Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, sau pe Sfântul Mihail. Deasupra lor, pe zid, sunt icoane-tablouri cu rame de lemn: Isus îngenunchiat, în comunicare directă cu Lumina Tatalui, Isus, Fecioara cu Isus...

Nu de mult a atins vaza cu flori, a sters praful de pe icoane, a aprins o lumânare sau a răsfoit unul dintre volumele de pe raft. Două flacoane de sticlă, un caliciu de argint, două sfesnice... Două lumânări aprinse... In chilie nu mai sunt decât obiecte. Si totusi…

A dat usor la o parte perdeaua albă de dantelă, ca sa mai privească încă o dată afară. A atins în treacăt o creangă de ficus, cu frunze îndrăznete, ce-si croise drum spre lumină, acea fereastră de unde probabil Măicuta a privit încă o dată lumea noastră, înainte de a o părăsi pentru lumea cealaltă.

Un frison de uimire – sfântă uimire – m-a străbătut atunci când am remarcat un amănunt legat de una dintre fotografii, cea în care se vede casa albă. Una dintre fereastre i-a păstrat amprenta chipului ei din tinerete. Dar nu numai atât. Chipul acela frumos, bine proportionat, este dublat de o umbră mare, albă, luminoasă, de o frumusete indescriptibilă. Era îngerul ei pazitor? Era Fecioara Maria, însasi, care venise cu ea în acea clipă de despărtire, când merii rosii înfloriseră în fereastră si când fotograful a prins pe peliculă o taină pe care, cu sigurantă că nu si-o imagina?

Nu stiu când a fost luată acea poză si nici nu am întrebat. M-am jenat să îmbrac o haină de detectiv, care mi se potriveste atât de putin... Nici măcar nu am putut multumi pentru acele imagini. Am tăcut si mi-am imaginat în tăcere, pret de câteva clipe, atmosfera calmă pe care nu demult ea o mai respira.

As fi păstrat această taină doar pentru mine, dacă o înlăntuire de fapte nu mi-ar fi adus iarăsi degetele pe clapele ordinatorului. Căutam franetic pe cei ce au iubit si au servit limba română, când am dat peste ziua ei de nastere: 20 august 1920. Am abandonat imediat acea căutare si am inceput să scriu cele ce ati citit până acum.

Peste 3 zile va fi pomenită de sute, poate mii de oameni, fosti studenti, sau colegi, sau rude. Am înteles că trebuia să scriu despre acele fotografii, care mi-au revelat, ca într-o icoană pe sticla unei ferestre, sufletul Sorei Benedicta ajuns în preajma Fecioarei Maria.

Antonia Iliescu

17. 08.2006

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)