|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Ioana DRAGOTĂ Grafica de Roca (Agero)
Igor Ursenco nu este un poet comod - lectura poeziilor sale nu este una facilă - pentru că găseşte, lucru din ce în ce mai rar în zilele noastre, forţa, tonalitatea şi calea prin care să provoace şi să zdruncine sensibilitatea abuzată a lectorului contemporan. În acest sens, este foarte posibil ca în poezia lui să fie prefigurate căi de revigorare a discursului poetic. Or, aşa cum afirmă însuşi autorul în Ancheta Editurii, „într-o epocă marcată eminamente de fizica quantică şi viziunea holografică asupra universului, doar o abordare archetipală mai poate justifica exerciţiul scriptic şi poate face lectura încă utilă”.
Igor Ursenco îşi propune şi reuşeşte, în acest deja atît de îndelung aşteptat volum de texte poetice archetipale (supravegheate poetic între 1987-1992), să îşi asume lumea pe cont propriu, recurgînd la matricea originară a imaginarului, refuzînd cu obstinaţie orice abordare prefabricată sau idee preconcepută. Astfel încît universul pe care îl re-creează şi pe care îl oferă spre lectură, e „locul perfect unde/ mă pot/ întîlni – şi influenţa reciproc, nu-i aşa?! – cu cititorul meu/ ideal, e chiar/ poemul acesta…” („Sabat estetic”), este unul extrem de personal, plin de originalitate dar şi de primejdii. Ştie prea bine acest lucru şi ne avertizează: „Să nu crezi nici unui cuvînt de-al meu” („Impostorul”). Avertisment ce răspunde polifonic versului eminescian din Motto-ul cărţii: „Nu urmaţi gîndirii mele”.
Textele poetice pe care ni le propune Igor Ursenco oferă multiple nivele de lectură - în cheie filosofică, onirică, ludică, psihanalitică, livrescă, autobiografică, inclusiv de incisivă abordare a socialului. Astfel încît temele fundamentale se întrepătrund şi regăsesc o mare bogăţie ideatică în cadrul aceluiaşi text sau cicluri neomogene, pe diferite paliere sau în registre diverse. Alunecînd între planuri care se intersectează şi permit interpretări polisemantice - vălurile aparenţelor se cer date la o parte: gîndul poetului ne poartă spre stratul primar al lumii, sondînd pînă la marginile abisalului inconştient şi dărîmînd tabuuri. Ni se propune, astfel, o altă lectură a universului, rezultată din naşterea a doua a poetului, prin Logos şi Imago. Sub o aparentă cuminţenie şi uneori chiar sub aparenţa unui joc nevinovat de cuvinte, sunt zdruncinate vechi şi comode temelii, suntem scoşi din şabloane, siliţi să renunţăm la prejudecăţi şi incitaţi să efectuăm, pe cont propriu, acelaşi demers. Şi nu este vorba de teribilsm, ci de căutarea miezului lucrurilor, a reflexelor depozitate de imaginile arhetipale în sufletul omenesc. Dar, deşi făuritoare, Logosul şi Imaginea dau, în acelaşi timp, adevărata măsură a căderii lumii.
Remarcabil este faptul că autorul reuşeşte să se sustragă modelor şi modelelor, tonurilor consacrate deja, alegînd calea îngustă şi anevoioasă a demonstrării faptului că încă sunt posibile noi abordări, că resursele de îmbogăţire a limbajului poetic sunt departe de a fi epuizate. Precum remarcabil este şi felul în care mijloacele de expresie alese susţin conţinutul ideatic, rezultînd un întreg armonios.
Valenţele expresive şi mesajul puternic înlătură pericolul gratuităţii calofile şi al sterilităţii jocului de cuvinte. Poetul circulă cu graţie, siguranţă şi dezinvoltură de la regionalisme la termeni filosofici, frecventează lumea iluştrilor, inovează pornind de la clasici şi reuşeşte să asambleze parfumul de arhaism şi poezie populară într-un postmodernism provocator, rezultînd imagini pline de inedit şi prospeţime. Abundă aluziile livreşti, valorile pe care le cultivă sunt solide şi clare - semn al „zborului-fără-de-aripi-doar-cu-lista-bibliografică-în-faţă” („High-End”) al unui poet care şi-a jelit sorţile „netrăite,/ invadate de personajele literare ale lumii” (Universul „URSS & CO”), sursă suplimentară de delicii pentru cititorul avizat, aluzii care îmbogăţesc ideatic şi diversifică sensurile, veritabilă „grădină a potecilor ce se bifurcă”.
Volumul de faţă, privit ca tot unitar, are un profund caracter autobiografic. În efortul de descifrare şi creare a lumii, poetul se descoperă sensul dezvăluirii de sine, fără false pudori şi precauţii estetice. Uneori prin consemnarea artistică a propriilor amintiri: „copilăria mea cerca/ dacă stelele-s coapte” („One-stop shopping”); „adunîndu-mi anii rămaşi/ încă tineri şi dragi, -/ cheltuiţi/ doar cît să banuiesc ce poate/ gîndi/ Steaua poetului” („Testimonii despre Dumnezeu”). Altădată prin efortul de înţelegere a locului şi rostului său în ordinea Universului: „Doamne, ce ai avut în vedere/ cînd ai populat, cu sufletul meu,/ sensul lumii acesteia?!/ Pot doar să bănuiesc:/ sunt un poem, titlul/ căruia eşti chiar Tu” („Diptic semiologic”). Dar toate convergînd spre superbul poem „Portretul artistului (De pe vremea cînd era Înger)”, care iese îmbogăţit pînă şi din aranjarea spaţial-grafică a cuvintelor.
Frecventînd arhetipalul, temele predilecte sunt pe măsură. “Dumnezeu”, temă abordată cu înşelătoare aparenţe de erezie în piesele de dechidere şi de închidere a volumului („Exodul după un Dumnezeu Necunoscut” şi, respectiv, „Apocalisa după un Dumnezeu Necunoscut”) sau iluminări de cucernicie („Aubadă duhovnicească”, „Credinţa ortodoxă”, „Erotematica” ş.a.). Ori tema „Femeii” din tripticul existenţial inevitabil: „mamă” („Seminţe”, „Calea Lactee”, „Testimonii despre Dumnezeu”), „soţie” („Baladă cu verighetă”) şi rîvnita „iubită„ („Addenda revăzută şi îndreptată la balada „Mioriţa”). Iată un prilej de inovare revelatoare a unei poezii de un erotism tulburător („Kaďros androgin”, „Ars amandi archetipala”, „Organul iubirii”, „Des-cîntec de lapte cu bărbatu'”, „Baladă cu verighetă”, „Kamasutra”, „Ielele, femeile” ş.a.), lucru greu de închipuit în vremuri în care pînă şi aerul pe care îl respiră pare suprasaturat de erotism („Fiziologia respiraţiei”, „Arşită psihedelică”).
Date fiind circumstanţele biografice şi efortul de re-aşezare a lumii în matca ei arhetipală, social-politicul nu putea să lipsească. Abordarea lui se face cu un suflu nou, printr-un discurs virulent, plin de vehemenţă şi forţă („Circum-Stanţe ateniene”, „Baladă troglodită, înregistrată din eroare la arhivele KGB”, „Metamorfozele emancipatelor de revoluţie”, „Confesiune de album a "Călăreţului-fără-de-cap" ş.a.), arhetipalul funcţionînd, de această dată, ca forţă protectoare în calea abuzurilor politice şi a exceselor ideologice.
Deşi, am văzut, aria tematică este variată, ideile călăuzitoare, modul de abordare şi mijloacele stilistice utilizate conferă acestui volum o structură armonioasă şi unitară.
Igor Ursenco, cel căruia „experienţa lirică archetipală a ajuns să îi pară unica stare existenţială trăită la maximum”, vine în întîmpinarea noastră cu o voce inconfundabilă şi cu o nouă poezie.
Ioana DRAGOTĂ Redactor-şef adjunct , Revista „Familia română”
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)
|