Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

IGOR URSENCO,

UN RĂZVRĂTIT TANDRU

Ion BURNAR

Preşedintele cenaclului literar din Maramureş

M-aşteptam ca poezia adolescentină a lui Igor Ursenco să transpară cu texte în dulcele stil moldovenesc, avînd ca tematică - ideatică ori stilistică - doruri şi clamări sentimentale, cu furie sau tristeţe neputincioasă. Toate - ca un gest compensatoriu la mancurtizarea identităţii culturale a românilor de pe peste Prut cu ideologia aberantă a „fericirii” lagărelor comuniste. Nimic din toate acestea.

Poetul basarabean reuşeşte – ca orice scriitor redutabil – să treacă de toate tarele unor epoci contondente în plan ideologic, prin versuri absolut aparte ca demers ideatic şi prozodic faţă de un Mateevici sau Grigore Vieru, să zicem. „Limba noastră-i o comoară...” - ne dă de înţeles emergenţa dialectică a textelor poetului Igor Ursenco - numai în măsura în care-i sporim puterea de semnificaţie lingvistică, şi nu numai.

Mult mai important e ca discursul artistic să fie foarte vigilent la graniţa poeziei cu cea a realului, să treacă cu onorabilitate estetică de toate cumpenele şi ispitele realităţii oficiale degradante. Aşa cum se specifică, de exemplu, în poemul-alertă „Rima şi Arima” sau parodica Addenda Corrige la textul „Mastisol (Palimpsest)”

Ceea ce îmi place la Igor Ursenco este încercarea de a ţine piept modelor de orice culoare oficial-„istă”, actuale şi virtuale, indiferent de „Ochiul de veghe” (cenzura politică, critică sau religioasă?) care îl monitorizează necunten la masa de scris. Unica şansă care îi mai rămîne poetului e să îşi creeze propria morfo-mitologie literară:  prin experimente ideatice sau abordări mai puţin iconoclaste ale temelor consacrate, uneori teribiliste ca materializare estetică finală.

Poetul doreşte – şi reuşeşte în genere – să depăşească calofilicul inert pentru a ridica archetipalul la rang de metaforă universală. Fie că porneşte de la matricea stilistică genetică a înaintaşilor săi moldoveni: „Gîndul scribului/ nu se mai spŕrie după/ Miron Costin încoace.../ Iar locul perfect unde/ mă pot/ întîlni – şi influenţa reciproc, nu-i aşa?! – cu cititorul meu/ ideal, e chiar/ poemul acesta…” (“Sabat estetic”). Fie că navighează ca un Ulisse prin apele culturale ale lumii - cu o viziune cosmică care îl poate emula pe însuşi Walt Whitman.

În geografiile sufleteşti ale autorului, adesea îşi dau întîlnire toposuri pe care “ochiul cultural” le recunoaşte epidermic, dar ele rămîn mult mai familiare “sufletului”, pe care acesta le-a întîlnit în Grecia Antică, într-o altă epocă, poate. De unde şi rigurozitatea socratică notabilă a textelor antologice din volumul „Logos”, tatăl meu: mama mea “Imago”. Dovadă concludentă că şi titlul cărţii emană o aură de logos elen.

Textul iniţial (care nu se putea intitula altfel decît) „Exodul”, pe de o parte, şi, de cealaltă, „Apocalipsa”, piesa care încununează, dramatic, volumul. Iată o cortină – dar nu de fier, ci axiologică -  ce dă un sens specific „Arborelui genealogic” (alias Sumarul) polifonic. Cele cinci Cicluri, incorporate subversiv în corpul cărţii, intră în coliziune ideatică şi de atitudine non-conformistă, luminîndu-se reciproc la intersecţia de diamant a gîndului, spre deliciul cititorului.

Poate că răzvrătirile stilistice fireşti ar deveni plauzibile dacă nu s-ar face trimitere la unele texte structuraliste sau la fronda congenerilor de aici sau de-aiurea. Cred că Igor Ursenco poate deveni un nume în literatura contemporană dacă va renunţa la jucăuşele jocuri de cuvinte, lăsîndu-şi lacrima să curgă cinstit, fără haina unor mofturi literare de moment: „A fost o vreme cînd/ fluviul Volga mi-a curs/ prin toate venele tinereţelor/ mele oficiale/, dar de fiecare dată se revărsa,/ din matca preconştientului,/ rîul Prut/, pitit în dreptul liniei inimii/ din palma mea stîngă/ - ca o lamă de/ baionetă a sorţii…” (Universul „URSS & Co”).

Acum, la sfîrşit, apare inevitabil o dilemă genetică culturală. E posibil să fim modeşti atunci cînd nu este cazul?!? În numele maramureşenilor care au întemeiat Ţările Române îi urăm, voievodal, un „Bine ai revenit acasă” urmaşului lor cu nume de cneaz, Igor Ursenco!

Iar dacă el îşi sublimează –  inclusiv literar – temelia ţinuturilor strămoşeşti, cu atît mai bine!

Ion BURNAR

Preşedintele cenaclului literar din Maramureş

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Membru al Societăţii Scriitorilor Francofoni (Paris)

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com