|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
In Memoriam Dr. Crişan Muşeteanu 25 aprilie 1915, Bucuresti - 4 decembrie 2006, Freiburg Gheorghe Olteanu, Germania
Medic si cercetator stiinţific, format la şcoala
marilor profesori ai Universităţii bucureştene dintre cele doua
războaie, dar si, cu bursa Humboldt, la şcoala germană a Facultăţii de
chimie, fizică si matematica din Jena (Prof. Butenandt, premiat Nobel);
activ profesional īn Germania, după 1969, pīnă la 87 de ani, la
renumitele instituţii Robert Koch, de boli infectioase, din Berlin, si
Max Planck, de imunologie, din Freiburg; membru al mai multor societăţi
medicale si reviste de specialitate prestigioase; dascăl adulat a
nenumaraţi medici germani ăaspānditi in intreaga lume; creator al unui
vaccin utilizat şi īn SUA; s-a folosit de partea care i-a revenit din
tantiemele cuvenite institutului datorită creatiei sale, pentru a
susţine cu generozitate oameni de valoare romāni, īn care a crezut,
ziare de cultură si atitudine civică, cu adevarat independente (ca
Jurnalul Literar) sau biserica păstorita de slujitori cu har (episcopul
Casian).
Campania din est, descrisa īn "Strigatul" a surprins
si impresionat atāt pe romāni cāt si pe ruşsi sau pe germani prin, asa
cum s-a spus, "viziunea cu totul noua". De fapt, cred că perspectiva din
care este văzut razboiul īn aceasta carte, nu putea fi alta, ea
datorindu-se marii comprehensiuni, indiferent de naţie si parte
beligerantă, a tot ce este omenesc si a capacitatii autorului de a iubi.
Viguros, viu, curios si activ, iubea viata, frumosul, mincarea buna si bautura aleasa. A avut o vie si vinuri proprii pina in ultimii ani, ajutat si de talentele deosebite, atit culinare cit si enologice, cultivate la sfaturile si indemnurile sale, ale celei de a doua sotii, de origine germana, D-na Jutta Haase Museteanu. Norocos si īn această privinta - rar o pereche mai armonioasă. Incepānd cu chestiunile profesionale si pāna la cele artistice comunicarea, īntelegerea si sprijinul au fost depline. Cunoscatoare a limbii italiene D-na Muşeteanu seducea, din primul moment, orice romān care le calca pragul, prin limba romānă cu accent italian de o savoare aparte. Daruită cu un incontestabil talent poetic ea a reusit sa transpună Strigatul intr-o limba germană supla, pefect adaptată originalului. In primitoarea lor casa, loc predilect deīintilnire al romānilor din, sau trecatori prin Freiburg, am avut privilegiul să asist la discutii, controverse sau povestiri de neuitat si sa cunosc multe personalitati ale culturii romanesti din tara sau din exil, dar si germani sau italieni. Spatioasa si linistita, avind si un crimpei de gradina, interiorul casei incinta prin siguranta gustului, caracteristic colectionarilor iubitori de frumos si rarităţi. Dr. Muşeteanu a marturisit nu odata, ca priceperea de a aprecia la justa valoare tot ce gasea prin magazinele de antichitati, o datora evreilor. Cu unii, prieteni din copilarie, oricāt de departe, păstrase mereu legătura. El care īn tinerete, asemeni multor intelectuali de valoare, fusese legionar. Un legionar care dezamagit si revoltat, părăsise miscarea imediat dupa asasinarea lui Nicolae Iorga. Un fost legionar care vorbea fără patima despre slăbiciunile si greselile miscarii, pentru care legiunea murise si nu credea in reīnvierea ei, dar care nu se sfia să-si manifeste dezacordul cu mistificatorii ce-i atribuiau acesteia false pacate. Integru si intransingent, īn momentul cānd comuniştii au desfiintat biserica greco-catolica, īnglobind-o in biserica ortodoxa, a renuntat, īn semn de protest, la ortodoxie, trecind la greco-catolicism. Moştenise de la ăarintele sau, care-si botezase feciorii Crisan si Horia, respectul si simpatia deosebita pentru ardeleni. De aici, poate, cultul pentru lucrul bine făcut, īndelung cumpănit.
Trecuse prin multe si cunoscuse atātia oameni de seama, mai ales din Romania secolului trecut, īncāt puteai fi sigur ca orice nume, orice intrebare īsi avea raspunsul - o istorioara adevarata, captivantă, asa cum numai el stia să povestească, presarată cu amanunte surprizătoare, datorate spiritului de observaţie si memoriei prodigioase, reīnviind o lume.
A fost la curent pānă īn ultimele zile cu tot ce se intimpla pe mapamond si mai ales īn Romānia. Citea zilnic enorm, si ziare desigur, dar īntotdeauna cele mai interesante cărti, noi aparute. Cu impresionanta lui bibliotecă, doldora de volume, conspectate adesea cu creionul īn mānă, se īntretinea nu doar in romānă, ci si in latină, elină, germană, franceză, italiană sau engleză. Stia oricānd la ce autor,īn care carte, la ce capitol puteai gasi citatul de care aveai nevoie.
Scria īn fiecare zi, muncind cu o placere si o consecventa atipica, din păcate, romānilor, pentru ca el ducea lucrul pină la capăt. De aceea s-a realizat atit de deplin. A fost si gena probabil, a dăruirii, genă de luptator. Pentru că atit fratele bunicului patern,īn razboiul pentru independentă, cit si tatal, Victor,īn primul razboi mondial, si fratele, Horia, īn cel de al doilea, au fost decorati pentru eroism. Cite familii ale neamului romānesc se pot mindri cu asa ceva ?
Atunci īnsă cānd a stiut că suferă de o boală incurabilă, pentru a-i scuti pe cei dragi de suferinta agoniei lui, a vrut sa moară cit mai repede. A refuzat categoric perfuziile, oxigenul, orice mijloc de a-si prelungi viata. Orfan de tată de la o virstă foarte fragedă, luase viata in piept si stia sa lupte, dar si sa-si iubeasca familia. Legatura cu prima sotie, care n-a vrut să paraseasca Romānia, nu s-a īntrerupt niciodată. Pe cele doua fete a reusit sa le aduca in Germania, unde nepotii s-au putut bucura de dragostea si sprijinul aāit al bunicului, cit si a unei adevarate, din tot sufletul, bunici germane. A avut si satisfactia de a-si vedea feciorul, in Romānia de dupa revolutie, ajuns acolo unde talentul si capacitatile sale īl indreptăţeau să ajungă.
Cred ca singurul talent al Dr.-lui Museteanu, moştenit tot de la tatal sau, pe care nu l-a cultivat, a fost desenul si pictura. A compensat această renuntare prin colectia de grafică si pictură, cu care s-a īnconjurat.
Judeca drept, lipsit de prejudecati si patima, dar nu se considera infailibil. Iti cerea parerea, asculta cu interes, se informa, cugeta si uneori recunostea cinstit "să sti că m-am īnselat..". Modestia lui era nedisimulata deşi sint convins ca īşi cunostea valoarea. Cucerea prin sinceritate, caldură si real interes, prin capacitatea de a se entuziasma si de a admira adevarata creatie, adevaratele caractere. Suflet curat, era unori de o spontaneitate dezarmanăa, spunīnd tot ceea ce gāndea, fără a jigni īnsă, pentru ca o astfel de intentie, era evident, lipsea cu desavirsire. Astfel incit chiar complimentele adresate unor doamne, din toata inima, puteau fi urmate altadata de "ce s-aīntīmplat?,... astazi nu arati deloc bine,...ce te-a urīţot aşa ?".
In pofida vārstei, a faptului că de citiva ani īi rsăriseră mestecenii-n păr si īn barbă, vitalitatea trupului impunea si mai ales vioiciunea spiritului sau era de o tinerete debordantă. Uimitoare si reconfortantă aceasta asociere de tinerete si intelepciune. In preajma lui am inteles de ce unii oameni sint incojurati cu mai mult decit respect si dragoste, cu veneratie. Dezamagirile si tristetile lui erau legate, cele mai multe, de degringolada si marasmul moral al Romāniei. Ultima tristete a fost sa fie īncercarea, nereusita, de a salva Biblioteca Romānă din Freiburg, depozitară a mari valori si cel mai cunoscut institut al romānilor din afara hotarelor, aflată la discretia iresponsabilă a unor oportunisti ce-i administrează falimentul.
Personalitate complexa de tip renascentist, interesat si documentat enciclopedic īn multiple domenii, cu o gindire clară ce ajungea la esenţă, atunci cind l-am cunoscut era deja o "institutie", cu o fascinantă putere de atractie. Nu mă īndoiesc că ar fi putut dialoga firesc, fără complexe, cu oricare din marile spirite ale contemporaneitatii sau ale trecutului. Sunt convins ca odată descoperit, intrind īn cīmpul său de gravitaţie, generaţii de romāni vor dialoga cu el.
Nu mi-l pot imagina odihnindu-se. Cred ca la poarta
raiului prima intrebare pe care a pus-o Sfintului Petre a fost "unde
este biblioteca"?. Si mai cred ca nu s-a īnselat - īn preajma bunului
Dumnezeu se va simti ca līngă un frate mai mare. Gheorghe Olteanu
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face īn virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
Pentru
mine 2006 va rămāne anul īn care Dumnezeu a chemat īn Īmpărăşia Sa trei
personalităţi monumentale ale romānilor de pretutindeni Ion Gavrilă
Ogoranu, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa si Dr. Crişan Museteanu.
Dacă profilurile primilor doi, simboluri ale rezistentei romānesti
anticomuniste, prin lupta īn munţi sau prin credinţă, īncep sa fie
(re)cunoscute, e drept īncămult prea putin, statura Dr.-lui Crişan
Muşeteanu (foto st
