Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

ÎNCONDEIATUL OUĂLOR

Nicolae Băciuţ

Prezentare grafica de Roca

     În copilărie, în sâmbăta Paştilor, mama mă trimitea să-i adun verdeţuri de tot felul pentru că să „împtistruim” (împistruim) ouăle. De la frunze de trifoi la cele de pătrunjel, toate foloseau la împtistruit.

Acestea erau prinse strâns pe suprafaţa ouălor cu ciorap de „nailon” şi apoi erau puse la fiert în apă colorată, de obicei natural. Ceapa şi cojile de diverşi copaci erau materiile prime din care se preparau „vopselele”.

Amprenta frunzelor era desenul care dădea statutul de „împtistruit” ouălor de Paşti. Erau ouă frumoase, dar viaţa lor era scurtă, cele mai multe ajungeau „victime” ale „ciocănitului”, începând cu prima masă după slujba de Înviere. Apoi, mai ales, în faţa bisericii, copiii dar şi cei mai în vârstă, „ciocăneau” ouăle, şi „căpiş” şi „curiş”, iar cel al cărui ou era spart trebuia să-l dea „câştigătorului”.

Ciocănitul se făcea şi „pe încercate”. Oul se bătea uşor de dinţi, iar după sunetul emis era „evaluată” tăria. Sunetul ascuţit era un indiciu sigur că oul are o coajă tare, iar „ciocănitul” putea fi refuzat. „Ciocănitul” ouălor a luat aşa amploare încât maramureşenii au ajuns să organizeze chiar un „Concurs de ciocănitul ouălor”, în altă parte de ţară, la… Ciocăneşti, judeţul Suceava, se organizează un… Festival Naţional al Ouălor Încondeiate.

„Încondeiatul” ouălor l-am descoperit mai târziu, după ce „a încondeia” avusese pentru mine doar semnificaţia de a „picta” (a ponegri) pe cineva. Şi l-am considerat mai degrabă meşteşug ridicat la rang de artă decât parte a unui obicei. Iar „ouăle încondeiate” nu doar că nu le mai „ciocănea” nimeni, dar au ajuns să fie tratate ca… obiecte de artă, rupte de semnificaţiile creştine. Un meşteşug încă neînscris în Nomenclaturilor meseriilor din România, dar care poate aduce profituri considerabile. Pentru că interesul turiştilor pentru ouăle încondeiate a crescut foarte mult, acestea intrând repede în topul suvenirurilor şi dincolo de Sărbătorile Pascale.

Iar meşterii în încondeiatul ouălor şi-au diversificat şi îmbogăţit arta ajungând să picteze ouă de toate dimensiunile, de la ouă de bibilică la ouă de struţ, iar de la desenele cu geometrii în simbolistică tradiţională, s-a ajuns la pictura, în sens propriu, a ouălor, cu temă religioasă dar nu numai. Mai mult, s-a trecut la încondeiatul în relief, cu răşină, dar şi la încondeiatul cu foiţă de aur.

Tradiţia pierde astfel teren, iar de aici la alunecarea în kitch nu-i decât un pas, mic, mic cât o trăsătură de condei. Iar cum gusturile şi simţurile artistice nu pot fi controlate, ne putem aştepta la orice. Sper să nu fie pictate şi ouă de dinozauri!

Nicolae Băciuţ

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)