|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Întoarcerea acasă a Fiilor Gorjului – pagină de istorie recentă
Scrisoare deschisă, Domnului Ion Călinoiu, Preşedintele Consiliului Judeţean Gorj
În zilele petrecute cu ocazia tradiţionalei manifestări " Fiii Gorjului " am trăit bucuria să redescopăr existenţa uni legături necesare între sufletul local al neamului- vocile anonime cu care am stat întâmplător de vorbă pe stradă, în parcul muzeu al oraşului Târgu-Jiu sau pur şi simplu într-unul din cochetele magazine ale oraşului – şi alesul obştei , cel care primeşte nobila datorie de a păstra vie flacăra demnităţii comunităţii locale .Mândria gorjenilor făţă de ceea ce aţi înfăptuit împreună , m-a făcut să uit multele dăţi când am gândit cât de nocivă a ajuns să fie influenţa politicului , ca forţă dominantă în faţa oricărei alte raţiuni de a face sau de a dăinui. Am revenit din Gorj după o necesară lecţie de istorie – emoţionanta comemorare de la Padeş a gorjanului nemuritor , Tudor Vladimirescu – cu un plăcut sentiment că Naţia noastră românească a început să-şi respecte aşa cum se cuvine marile valori ale creativităţii, ce fac parte din averea spiritualităţii universale, graţie modului în care sunt puse în valoare darurile gorjanului de aur din ansamblul muzeistic Constantin Brâncuşi din Tg. Jiu. Dar bucuria cea mare a venit de la oamenii gorjului, necunoscuţi, care m-au convins că românul nu mai poate fi păcălit atunci când i se cere votul , ei ştiu pe cine şi de ce vor alege . Sincer vorbind, sunteţi o excepţie care, să dea Bunul Dumnezeu, să devină o regulă a respectului faţă de Neamul românesc ! Am ales să vă ofer câteva gânduri şi cuvinte despre omenia, libertatea şi frumuseţea Gorjului, pentru că mai sunt încă sub vraja, sub miracolul acestor oameni aleşi, pe care cu drag Bunul Dumnezeu vi i-a dat să-i călăuziţi , să-i preţuiţi, să-i cinstiţi. Nu mi-am propus să fac neapărat o apologie a Românului, dar mă voi folosi de Omenia sa, pentru că este cea mai cunoscută lumii întregi şi cea mai reprezentativă latură a credinţei noastre multimilenare.
Prof.drd. Gheorghe Constantin Nistoroiu Preşedintele Fundaţiei Ecumenice Sf. Apostol Andrei
În acest patrulater, omenie-libertate- frumuseţe –credinţă, Românul îşi aşează Casa şi Viaţa sa. Casa ne înfige cu picioarele în lutul sfânt al strămoşilor, iar Viaţa, prin credinţă şi tradiţie ne reazămă sufletul de pieptul Eroilor, Martirilor şi Sfinţilor noştri. Sunt memorabile cuvintele cu valoare de testament lăsate de Vasile Pârvan doctorandului, la acea dată, Petre Pandrea, aflat la studii în Germania :
" ...Sunteţi generaţia universalismului... nu trebuie să pierdeţi, însă, reazemul, lutul de unde aţi plecat. Daţi-mi un punct de sprijin şi vă ridic printr-un sistem de pârghii întreaga planetă, chiar galaxia .Acest punct fix, tare, invincibil, este pământul unde zac osemintele străbunilor ." ( Petre Pandrea- Soarele Melancoliei )
Plecând de la acest testament îmi vin în minte două imagini sfinte nouă, Românilor. Una se află într-o povestioară a nuvelistei suedeze Selma Lagerdorf, care relatează" joaca unor copii prea zburdalnici şi gălăgioşi pe o uliţă mai largă,vis-a- vis de ulicioara unde, copilandrul Iisus, frământa lutul într-o băltoacă şi apoi modela păsărele... Nu apuca însă să se usuce bine formele, căci veneau zurbagii de copii şi i le călcau în picioare şi, în strigătele de ispravă, se depărtau lăsându-l pe micuţul Iisus plâgând ... Joaca aceasta s-a retetat de câteva ori . Iisus nu plângea pentru paguba Sa, ci pentru răutatea celorlaţi copii... Într-o zi însă, micuţul Iisus a muncit mai cu râvnă, cântând şi făcând atâtea păsărele, cât i le stricaseră copii cei răi. Când au sosit haidamacii s-au oprit o clipă din năvala lor barbară surprinşi de cântecul micuţului. După câteva clipe şi-au venit în „ fire „ şi s-au năpustit... A fost însă prea târziu, căci într-o secundă Iisus a întins mânuţele sale bucălate spre soare, zicând: ”Păsărelelor, zburaţi ! „ Într-o clipită mogâldeţele de lut s-au transformat în păsărele măiastre care mai de care mai frumos colorate şi în tril voios au zburat către soare... "
Cu siguranţă sufletul puiului de român a simţit-o chiar dacă nu ajunsese să o citească ! În acestă Ţară atât de Bunecuvântată de Dumnezeu, totul cântă :pământul cu apele, codrii cu păsările, mieluşeii cu câmpia îmbătată de soarele verii, mamele şi pruncii, bărbaţii în toiul muncii sau bătrânii alinându-şi anii în viers de Doină, vântul aducând ploaia cea roditoare, zăpada îmbrăcând munţii cu care îşi amestecă hăulitul, piatra ce strânge în ea tot dorul românului de veşnicie ... Veşnicia a încătuşat-o Constantin al nostru , în bronzul cel fără de sfârşit dovedind că arta este o formă a desăvârşirii, a nemuririi ... Noaptea târziu, după ce am trăit emoţionantul omagiu adus geniului brâncuşian de actorii teatrului din Tg. Jiu chiar în sanctuarul din parcul –muzeu , în minte mi-a încolţit un ciudat sentiment de regret că nu există un mod de a obliga politicienii acestei vremi, români sau străini, să treacă măcar o singură dată pe sub " Poarta Sărutului " sau să se aşeze copleşiţi de misiunea lor şi să cugete măcar câteva minute aşezati la "Masa Tăcerii " !
Cu siguranţă viaţa noastră , a tuturor ar fi mai bună ! Lecţiile simple de viaţă sunt adesea cele mai greu de descifrat . Marele Brâncuşi s-a purificat prin arta sa, care a deschis o nouă eră divină a sculpturii. Locul de obârşie, cu sfinţenia sa istorică, l-a plămădit cu bucurie într-o "cuminţenie a pământului " . Oamenii locului i-au deschis inima spre avânt, spre artă.Credinţa şi arta sa i-au crescut aripile spre zbor:
În fiinţa sa religioasă s-a sălăjduit spiritul creaţiei . Prin inspiraţie dumnezeiască, genialul ŢĂRAN , a făcut piatra să vorbească : MASA TĂCERII şi POARTA SĂRUTULUI ; a dăruit sufletelor martirilor Neamului treptele COLOANEI INFINITE în drumul lor spre Mântuitorul Hristos pe care-L adora: " Dacă voi veţi tăcea... pietrele vor vorbi ... ". Desigur , Mântuitorul nostru se referea la ADEVĂR . Brâncuşi a făcut piatra să vorbescă nu pentru adevăr, căci el avea în suflet Adevărul, ci penru Frumuseţe, ca fiică princiară a Adevărului . Cu inspiraţie cerească gorjanul de la Hobiţa a dăruit metalului sublimul zborului izvorât din setea nesfârşită de lumină, învingând în acelaşi timp spaţiul şi întunericul: PASĂREA MĂIASTRĂ . Marele TEOLOG al PIETREI , Brâncuşi , descifrează mesajul tainic al lui Dumnezeu în simbolurile sale sacre : CREATIA, CERUL, RUGĂCIUNEA, ZBORUL, PĂMÂNTUL. " Nu vom ajunge să fim destul de recunoscători faţă de pământul care ne-a dat totul ! " Constantin Brâncuşi
Toate simbolurile se asumă propriei noastre existenţe. Mircea Eliade le-a numit " simboluri cosmice ", ce stilizează Creaţia. " Ori de câte ori mă apuc de lucru am sentimentul că un absolut se exprimă prin mine, că nu mai contez eu ca persoană , că nu mai am nici o importanţă ca individ . Aceasta este relaţia pe care trebuie să o aibă artistul cu Dumnezeu, cu lumea! " Constantin Brâncuşi . Încărcat de tradiţie, inspirat de folclor „Presbiterul „ PIETREI, „Sihastrul „de Stâncă , n-a sculptat niciodată figură, ci numai gânduri albe. Toată Arta sa tresaltă de bucurie. " Nu vă dau decât bucurie curată " ; " Misiunea artei este să vă creeze bucurie " - obişnuia să spună Brâncuşi.Atelierul său era de fapt un Panteon plin de forme pure şi esenţiale. " Coloana fără sfârşit " este un monument pentru EROI , este un simbol al Binecuvântării lui Dumnezeu pentru om. " O sculptură inspirată trebuie să aibă darul să vindece pe acela care o priveşte." Constantin Brâncuşi Imperialul Constantin tot cioplind piatra şi ascultând-o cum îi vorbeşte doar lui, în taină, a ajuns la acelaşi Început al lumii, la forma simplă, la forma esenţială. Atotcreatorul DUMNEZEU a atins profunzimile şi străfundurile fiinţei artistului cu iubirea SA , dăruindu-i puterea de a re-crea.
MASA TĂCERII te primeşte în orice loc în spaţiul ei, ajutându-te să afli Adevărul. MASA TĂCERII- MASA CINEI DE TAINĂ, reprezintă începutul Patimilor şi a slavei lui Hristos. MASA TĂCERII –semnifică Patimile Neamului şi Slava Naţiunii. MASA şi Scaunele sunt de fapt Iisus cu ucenicii Săi la Ultima Cină.Pe scaunul lui Iuda s-a aşezat umbra..., care a rămas imortalizată şi de Demiurgul de la Hobiţa în capodopera sa de taină, spre aducere aminte.
Ansamblul capodoperelor brâncuşiene de la Târgu Jiu, ce se întinde pe o distanţă de 1753 m, reprezintă CALEA EROILOR , a Eroilor care s-au jertfit în războiul just pentru Întregirea Neamului Românesc.
" Întrebat-am luminata ciocârlie, candelă ce leagănă-n tărie untdelemnul cântecului sfânt : - Unde sunt cei care nu mai sunt ? Zis-a ciocârla: -S-au ascuns în lumina CELUI NEPĂTRUNS !"
Nechifor Crainic- Unde sunt cei care nu mai sunt
Brâncuşi a ţâşnit din lutul său în unda de foc a frumosului , potolindu-şi setea sufletului său în comunicare cu eternitatea . " Ca să pui în operă foc divin, trebuie să te contopeşti cu ea, să te aprinzi tu însuţi înăuntrul ei. Trebuie să-ţi pui în joc timpul, viaţa. Atunci opera ta se va preface în flacără de bucurie. "( Constantin Brâncuşi)
Prof.drd. Gheorghe Constantin Nistoroiu Preşedintele Fundaţiei Ecumenice Sf. Apostol Andrei
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
