Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

Între lobby şi salon.

Anecdote de coafor, la o aniversară

Cora Saurer Chioreanu - Elvetia

Impresii si pareri personale in FORUM

Se împlinesc şaispreze ani, mari şi laţi, şi plini de speranţe deşarte de când discret ne plimbam cu pancarte prin capitala Elveţiei ca să ne solidarizăm cu ceea ce de negândit se petrecea acasă. Spun discret, pentru că nu avusesem dreptul la strada mare, care aparţinea manifestanţilor mai numeroşi turci, kurzi, tibetani, cauzelor exotice mai apropiate publicului elveţian decât măsluiala televizivă şi cu victime irosite în zadar, a contemporanilor noştri de atunci. Pe una din pancarte cineva solicita timid să se schimbe ambasadorul. Şi s-a schimbat. Atunci pe loc, la câteva zile, evident cu cel ce era în localitatea cea mai apropiată, o persoană care îşi cunoştea « dosarele », care putea reprezenta noua României proaspăt concepută de noul guvern. A sosit ambasador la Berna, reprezentatul misiunii permanente româneşti la Geneva. Se întimpla în 1990…

Şaisprezece ani mai târziu, în aceeaşi urbe, nu se mai manifestă. Nici pentru cauze exotice, nici pentru cauze străine. Elveţienii îşi au ei pancartele lor, teama de a-şi pierde ţăranii, teama de a se pierde într-o Europă din care nu vor decât cireaşa de pe tort, deci grijile lor. Nu îi prea mai interesează despre ceea ce se întîmplă mai departe de Budapesta. Sau doar vag, pentru că au taiat subvenţii, proiecte, ajutoare etc.

Dar se mai merge la coafor, loc tradiţional de comentariu şi de dezvăluiri. Un salon. Nici prea prea. Nici foarte foarte. Cu reviste, care se citesc în antreu. Un Spiegel de la sfârşitul lui octombrie 2005 dezvăluie pe câteva pagini o imagine a României nouă, gata de start în Europa, unde nu se ştie cât va fi de bine primită. Germanul de rând, cu lege nouă la om nou, cu TVA ridicat cu 3 % şi cu vârsta de pensionare ridicată la 67 de ani, nu se entuziasmează la primirea unui frate sărac în ogradă, pentru că de această dată nu mai e fiul risipitor pe care îl doreşte alături ca şi acum 16 ani, ci acum pentru el primirea ar fi o sacoşă fără fund. Pentru celălalt german, cel care doreşte să facă bani buni şi repezi cu retur pe investiţie cît mai rapid, s-ar putea să îl intereseze să mai aibă o piaţă de deschidere cu o sacoşă fără fund, pentru că şi aşa puterea internă de cumpărare a compatrioţilor lui a scăzut, creşterea economică e mai mare în ţările emergente şi s-ar putea să fie o afacere. Reflecţii de coafor, evident.

În Spiegel-ul din salonul de coafură, printre fotografiile frumoase şi incitante la vizitarea Sibiului, viitoare capitală a culturii europene, se strecoară pe ultima pagină a reportajului o fotografie cu un lobby (engl: salon,hol,club): stricto sensu un alt salon, mătăsos şi catifelat cu trei tineri. Frumoşi, zâmbitori, puţin anacronici cu mobiliarul aurit şi capitonul roşu de pe fotolii, într-un necesar opulent lobby-style pentru completarea imaginii României cititorului din Spiegel.

Cu satisfacţie descopăr, tot la coafor, cine sunt cei trei tineri, frumoşi, zâmbitori şi mulţumiţi, pentru că autorul articolului ne lămureşte… Ministrul Afacerilor externe cu echipa lui imediată: Trei tineri, sub 40 de ani se preciza în articol... Frumoşi, zâmbitori, mulţumiţi, cu elan. Sincer, salon băieţii. Iar eu, tot la coafor. Se potrivea. Eram în perfectă vulgarizare a istoriei post-moderne contemporane. Arăt poza în jur. Place. Tot la coafor. Nu era vorba nici în articol, nici în conversaţia noastră de salon despre programul strategic al acestor domni tineri şi zâmbitori, nici de problemele cu care se confruntă o structură mai mult decât erodată a unui Minister… A, dar de ce nu au pus nici o femeie ? Fiind la coafor, întrebarea mi se părea justificată. Pentru că în conducere, din opt persoane, e doar o singură doamnă, care apare timid pe ultimul post evocat. Nu, nu de articolul din Spiegel, în acea perspectivă de lobbying, nu era loc. Pe siteul internet unde m-am dus să caut lobby-ul feminin în Minister am făcut constatarea. La om nou, lege nouă, îmi spun de vreo şaisprezece ani încoace. O să îi dau doamnei adresa coaforului. Dar cu siguranţă că nu are timp. Nici dispoziţie, cred, să facă atâta drum până la salonul acesta, unde se vorbea despre ipoteticul lobbying feminin în Minister. Imi aduc aminte că saloanele oficiale erau interzise doamnelor din secolul al XVII-lea, dar unele din primele femei emancipate din cultura europeană, Preţioasele, au ştiu să rezolve problema. Au plecat de la Versailles, şi-au deschis salon de café acasă, în saloanele lor particulare şi au dirijat discret tot spiritul frumos şi intelectual al secolelor următoare, din umbră. Imi imaginez că şi aici trebuie să fie tot astfel, pentru că altfel nu mai pot crede în puternica femeie româncă, inteligentă emoţional şi social, cu punga familiei în mîinile ei, intolerantă faţă de această stare de fapt, dar mişcându-se eficace în spatele cortinei de salon. Şi de ce insistă presa românească asupra faptului ca nu avem lobby, când avem salon ? …. Şi trei băieţi-salon într-o fotografie, pe hârtie lucioasă.

Între curte şi ogradă

Tot ca anecdotă, uitasem să va spun ce căutam la salonul respectiv de coafor… Să ma pregătesc estetic la a face curte sau la a mi se face curte, în calitate de necontribuabil la reprezentanţa românească în străinătate, dar în cea de român reprezentativ în aceeaşi străinătate... Evident, altfel de ce aş fi primit o invitaţie, pe numele meu, scris întreg , fără cel al soţului, care este doar amintit prin …..şi soţul, pentru 1 decembrie ? Oficial e vorba de Curtea care se întruneşte, ca în fiecare an, la o aniversară, de ce de ne ce, aniversăm, ploconim, mâncăm sarmale, ne uităm cine a a mai venit la curte, se mai spune cine a mai plecat. Mai mâncăm o sarma. Mai ne stă în gât când ştim cu cine o mâncăm. Nu bem vin că ne doare capul, că nu sunt bani în fonduri pentru vin bun, numai ce se primeşte la Ambasadă, o poşircă cu care să găsim investitori. Poate anul acesta se va primi un vin bun, poate anul acesta vom face temenele unui băiat tânăr, drăguţ, salon, zâmbitor şi mulţumit.

Dar vai, dacă de vin chiar nu ştiu nimic dacă se mai poate face ceva, de temenele ştiu că le vom face, noi cei care nu plătim impozite în România pentru ca cineva să ne reprezinte, acelorlaşi pe care vroiam să îi schimbăm cu pancartele discrete de acum şaisprezece ani. Evident, pe criterii de continuitate strategico-diplomatică...

Intr-un articol documentat din februarie 2005, jurnalistul de la Evenimentul zilei de atunci, ne ameninţa că în curând şi cei buni, dar mai ales ceilalţi, o listă întreagă din cei ce ne reprezintă peste hotare, vor fi chemaţi la curte, că nu suntem în ograda statului să îi ţină tot pe aia de o vecie.… Primenirea MAE, o decizie irevocabilă, Pensionarii “de nîinlocuit” vor fi înlocuiţi ( Cristian Oprea, Evenimentul zilei, 25 februarie 2005) Heheh, îmi spun, aici e lumea mică, în Elveţia nu se simte, că mâncăm sarmale cu acelaşi domn de prin 1988...

Ce-o fi pe la curţile mai mari ? Se alfă, nu e secret. Câteva lucruri doar nu se spun. Dar la cele mai multe accesul e public. Numai noi, cei care ştim atât de bine să facem temenele, nu vrem să ştim de ele. Sau de ei, că nici salon, nici lobby feminin nu prea am văzut la curţile cele mari.

La curtea de la Paris veţi face reverenţa unui domn, tovarăş de oaste al Diplomaţiei româneşti din 1968, de pe vremea când nu se plăteau impozite în România, deci nu îl plăteam « noi » ci statul, cu un an de studii absolvit la ENA( Înalta Şcoală de Administraţie franceză, sursa fundamentală de cadre politice în Franţa) între 1970 – 1971, unde se intra atunci ca şi până acum cu concurs sau cu dosar. Aflăm că acum negociază intrarea României în UE. Nu ştim cum, pentru că Preşedintele României a declarat în conferinţa de presă de săptămâna trecută, la Paris că sprijinul axei Washington Londra este un punct strategic primordial, în politica....intrării României în UE......

La Londra, altă curte cu blazon… francez ( Dieu et mon droyt) de salon, puteţi pune liniştit curcanul peşcheş pentru că e un ispravnic dedat în cele istorice şi şlujbeşti, iar la Madrid e un impresionant personaj cu ştat de plată la acelaşi Minister din 1964! Om bun de altfel, despre care aflăm că ....scrie poezii şi traduce romane comuniste din limba franceză. Ce e drept pe când mai scria, că ultimele publicaţii citate sunt din 1987 şi 1992…. Despre continuitatea strategică a acestui demn tovarăş nu ni se spune nimic. Sunt însă şi curţi care ne onorează, Viena, Bruxelles. Nu e chiar atât de rău nici la Berlin şi chiar şi la Washington se poate spera câte ceva. Acolo, probabil nu era nevoie de continuitate în strategie...

Mă gândesc la cei trei tineri frumoşi, zâmbitori şi suverani din revista de la coafor. Oare nu la ei în curte a fost invitată diplomaţia românească la Întâlnirea anuală din 29 -31 august 2005 ? Iar ameninţările de schimbare ale ziaristului bine informat în februarie… atât de neîntemeiate…cum le-a îndurat hârtia când toată diplomaţia română îi reprezintă pe dumnealor, băieţii-salon şi cu lobbying zdorbitor la curţile celor cinci continente?

« Pe parcursul ultimilor 15 ani, diplomaţia românească s-a caracterizat printr-o vizibilă notă de continuitate, dată de concentrarea, dincolo de ciclurile electorale, pe realizarea marilor proiecte de importanţă strategică: integrarea în NATO şi integrarea în UE. Astfel, am putut atinge masa critică necesară pentru a realiza saltul spre o politică externă ofensivă, neconjuncturală, pragmatică, axată pe valorificarea de oportunităţi. » Mihai-Răzvan Ungureanu, ministrul Afacerilor externe, 29 august 2005, Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române .

E ironică sau justificatoare lipsa aceasta de anacronism între discurs şi cei 20, 30, 40 de ani de slujbă ai celor primeniţi între ei, prin ambasade, în scopuri strategic-naţionale pentru a ne reprezenta şi a crea un adevărat lobbying? La secţiunea întâlnirii „Promovarea imaginii şi culturii României în străinătate" "Comunităţile româneşti de pretutindeni” nu cred că are rost să va citez lista de participanţi. Vă veţi întâlni cu ei la Ambasada ţării unde sunteţi, dacă aveţi onoarea să fiţi invitat nominal cu soţul sau soţia, în saloanele respective.

De altfel, în saloanele din spatele tratativelor nu găsesc deloc întemeiată aprehensiunea din decembrie trecut a preşedintelui Chirac bazată pe rezultatele alegerilor din România. Presa şi telejurnalul francez vorbeau de posibile schimbări între partenerii de discuţii, poate chiar a tonului de discuţii...

Saloane diferite, acelaşi lobbying, la aceleaşi curţi, dincolo de ciclurile electorale. Iar în ograda noastră de gâşte şi curcani se strâng pancartele.

Primiţi cu capra ? A, cu capra nu se primeşte, se plimbă ca ursul pe uliţă să audă toţi . Atunci cu buhaiul. Că în cel mai rău caz dăm una pe alta. Dar până atunci, « Hai să dăm mână cu mână, cei

( ce-i) cu inima română !? »

Berna, noiembrie 2005

Cora Saurer Chioreanu

Cora Saurer Chioreanu, după un parcurs între Maroc, Franţa, Italia, Statele Unite, trăieşte, scrie şi predă, la Berna, în Elveţia, unde împreună cu soţul ei, actorul Dorin Dragoş, conduce organizaţia independentă de promovare a limbii, culturii şi imaginii româneşti, RO-CHance. (www.rochance.org)

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design: Lucian Hetco.