Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Între pudoare şi ipocrizie

Nicolae Băciuţ

Câţi dintre noi, auzind de „Povestea poveştilor” a lui Ion Creangă, nu ne-am fi dorit s-o citim. Atunci, când orice cuvânt era cenzurat şi înlocuit cu „puncte puncte”. Era o curiozitate firească, nu doar de filolog, într-o lume, aparent, a pudorii, a cuvintelor „interzise” (belite, răzbelite, îmbojorate, zdravene, bârzoiete – ataşate unui substantiv care începe cu p).

Una dintre primele cărţi „recuperate” după decembrie 1989 a fost „Povestea poveştilor”. Cumpărasem cincizeci de exemplare şi fiecare amic îşi primea de ziua lui „Povestea poveştilor”. Nu pentru ce era licenţios, ci pentru ce era literatură. Pentru că dincolo de cuvinte e artă, iar Creangă îşi proba şi într-un limbaj neortodox, arta narativă. Într-o „poveste a poveştilor”.

Într-o agresivitate a literaturii… postmoderne, care n-a cruţat nici un cuvânt de pe şoseaua de centură a dicţionarului limbii române, aproape că îl uitasem pe Ion Creangă (de la a cărui naştere se vor împlini la 1 martie 170 de ani!). Ca o „răzbunare” însă, Editura Humanitas ni-l mai restituie încă o dată pe Ion Creangă din „Povestea poveştilor”, de data aceasta… trilingv (română, franceză, engleză), dar şi consistent ilustrat (de Ioan Iacob).

Să fi depăşit oare toate prejudecăţile, să fi scăpat de false pudori după atâtea publicaţii, filme etc. deocheate? Să fie acesta un nou prag de normalitate, în care Creangă să nu fie privit doar ca un autor pentru copii? Să fi dispărut pudoarea? Pentru că despre protecţia minorilor nu cred că mai poate fi vorba, când programele TV şi Internetul le pun la dispoziţie minorilor „poveşti ale poveştilor” de care ne ruşinăm şi noi, „bătrânii”!

Îmi amintesc o anecdota despre relaţia dintre părinţi şi copii: Ajungându-i fiul la vârsta majoratului, tatăl consideră că a venit timpul să discute cu acesta problemele vârstei. Se fâstâceşte el cât se fâstâceşte, dar până la urmă prinde curaj: „Fiul meu, zice tatăl, ai crescut, cred că acum putem vorbi ca între bărbaţi despre sex!” La care fiul răspunde prompt: „Bine, tată, spune ce vrei să ştii?”

Din acest punct, „Amintiri din copilărie” devin „Povestea poveştilor”, pentru fiu, iar pentru tată, „Povestea poveştilor” devine „Amintiri din copilărie”. Fără pudoare şi fără ipocrizie.
 

Nicolae Băciuţ

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)