|
|
|
|
            |
|
IOAN BARBU - THEODOR RĂPAN -„DANSUL INOROGULUI” - o carte în care lumina metaforei se împreună cu lumina culorii –
Am fost cu toată dragostea în Bănie, în mijlocul iubitorilor de literatură. Cred că este un noroc pentru craioveni că Theodor Răpan lansează aici, în Cetatea Băniei, al 11-lea volum al său de poeme, aici, în Cetatea Literelor, unde a trăit şi a creat nemuritorul Marin Sorescu. „DANSUL INOROGULUI - Elogiul Melanholiei” - cuprinde 22 secvenţe de basm inedit, narat filmologic, cu 22 poeme ca reflex liric şi 22 ilustraţii de însoţire aparţinând pictoriţei Aurora-Speranţa Cernitu, o mare Doamnă a şevaletului românesc. Aşadar, avem şi avantajul, toţi care suntem prezenţi aici, că ni s-a pus la dispoziţie şi căldura sufletească - transpusă în culori - a acestei doamne pe care am cunoscut-o astăzi - şi sunt foarte bucuros că am cunoscut-o - căreia îi adresez în plenul acesta, cu tot sufletul şi cu mare iubire: Vă mulţumim, Doamnă! „Dansul Inorogului” este o carte cum nu mai e alta. Lumina metaforei se împreună cu lumina culorii. Sau: Culoarea care, năzuind spre cea mai înaltă culme, aşteaptă cu înfrigurare supremul sărut cu Poezia. Theodor Răpan trăieşte o viaţă închinată supremei poezii; nu a fost o cale netedă pentru el, a fost o cale spinoasă, o cale a sacrificării şi a abnegaţiunii. Theodor Răpan e un poet de o delicateţe rară şi de un talent remarcabil. Iată de ce este pentru a şasea oară de când îl însoţesc la lansările cărţilor sale, iată de ce am făcut şi acest nou drum, de această dată în Cetatea Băniei pentru a sfinţi şi boteza acest al 11-lea volum al său. Învinsul Melanholiei se adresează Inorogului să-i înăbuşe tot ce este dor şi tristeţe. Să-i spună adevărul inimii şi taina ascunsă-n fior. Şi zorii de zi i se varsă la fereastră. Poezia lui Theodor Răpan nu se adresează semidocţilor, nu e creată pentru gloată, autorul vine - mai cu seamă în ultimele sale volume: Hotarul de foc, La umbra cuvântului, Schimbarea la faţă, Taurul lui Falaris, Muzeul de păstrăvi, Poştalionul de seară, Dincolo de tăcere - cu ceva nou, cu o vibrare sufletească ce se contopeşte în poeme cu graţiozitate şi, mai ales, cu eleganţă. Metafora sa nu se opreşte la suprafaţă, ea surprinde adâncurile sufleteşti, făcându-le să vibreze în toată prelungirea lor. Inspiraţia fecundează talentul, creând un poem inedit, cum este şi acest Dans al Inorogului, gândurile poetului fiind bine reliefate de imagini calde, care strălucesc, împlinind cuvântul cu metafora culorii. Laudă celor doi creatori ai frumosului, de înaltă şi sfinţire gândire! Pe retina poetului picură raze de soare, care se înfrăţesc, iată, cu stele de culori. În literatura noastră, în ultimii ani, la acest diapazon de universalitate nu s-au ridicat decât puţine cărţi şi puţini autori. Eu socot Dansul Inorogului pe aceeaşi linie de valoare cu Istoria ieroglifică a lui Cantemir. Autor al miturilor, simbolurilor şi sintezei filozofice, Theodor Răpan ne destăinuie în volumul său multă vigoare şi dor de libertate, în cuvânt şi culoare.
Încă o dată mi s-a adeverit că Dumnezeu le potriveşte pe toate. Toamna trecută, mă aflam la Cluj- Napoca. Un bun prieten, prof. dr. ing. Pompiliu Manea, mi-a oferit prilejul să vizitez oraşul Dej. În drum, la 4 km de Dej şi la 10 de Gherla, am făcut un popas de câteva ore în satul Mânăstirea, comuna Mica, aşezată la confluenţa Someşului Mic cu Someşul Mare. Primarul localităţii, Pavel Gorun, medic veterinar, o gazdă deosebit de primitoare, ne-a propus să vizităm bijuteriile comunei sale: Biserica în stil romanic din sec. XIII, Biserica în stil gotic, de la 1520, cu elemente de fortificaţie, Barajul hidrografic din 1920 şi Uzina electrică pentru electrificarea oraşului Dej, dar şi Castelul Kornis, toate înscrise pe lista monumentelor istorice ale judeţului. Clădirea principală a castelului a fost construită între anii 1573-1593, în stil renascentist. În jurul anului 1673, castelul devine proprietatea familiei Gaspar Kornis, care ridică etajul al II-lea al clădirii principale, pe latura sudică. De-a lungul secolelor, castelul respectiv suportă diverse transformări, dar astăzi se află în ruină. A rămas totuşi cunoscut pentru statuile celor doi inorogi care păzesc, în continuare, intrarea principală. Inorogul apare şi pe blazonul familiei Kornis. Am admirat cu răsuflarea tăiată statuile celor doi inorogi, pentru că aşa ceva nu mai văzusem niciodată. Acolo, la Mânăstirea, nu ştiam că voi participa, după o scurtă vreme, la lansarea unei cărţi cu o frumoasă poveste a Inorogului, simbolul omului superior, neînţeles de o societate mediocră, reprezentat, de-a lungul timpului, ca veghetor al libertăţii şi purităţii vieţii, expresia celei mai înalte lumini.
Ioan Barbu 9 aprilie 2010, de Izvorul Tămăduirii
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
