Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

IOANA STUPARU - OAMENI DE NISIP

Roman în 3 volume

Recenzie -  Sabina Maduţa

De BOBOTEAZĂ

Dacă esti un cititor pasionat, un mare devorator de cărti, citind o carte care-ţi merge la casa sufletului, eşti tentat ''nolens volens'' să faci tot felul de comparaţii găsind o sumedenie de similitudini şi asemănări : cu subiectul cărţii, cu personajele ei şi chiar cu autorul raportându-te la lecturile tale anterioare. Recenzentii de până acum ai cărţii "OAMENI DE NISIP" de Ioana Stuparu au făcut trimiteri la Pavel Dan, Liviu Rebreanu, Marin Preda, forţând nota paralelismelor în virtutea subiectului tratat : satul românesc în general, satul oltenesc în special.

Recunosc că pe măsură ce pătrundeam în atmosfera cartii am retrăit atmosfera propriei copilării, ca şi în cazul cărtilor lui Ion Vlasiu ''Am plecat din sat'' sau ''Drum către oameni'', în ciuda faptului ca Ion Vlasiu e transilvănean pur sânge, iar doamna Ioana Stuparu e olteancă sută la sută. Dar cu oricine s-ar asemăna un autor si subiectele pe care le abordează, el rămâne valoros numai prin ceea ce are unic, prin amprenta inconfundabilă si recognoscibilă a scrisului său. Ioana Stuparu are un condei ca un penel si niciodată n-am fost mai tentată să compar cele două daruri pe care le dă Dumnezeu unor alesi ai săi. Am parcurs paginile trilogiei cu sufletul la gură, neştiind ce să admir mai mult. Stilul autoarei e sincer şi frust cu o mare putere de evocare a evenimentelor si întâmpărilor petrecute în satul în care a copilărit. Tot cortegiul de obiceiuri si traditii sunt prezente : ritualurile aproape păgâne mostenite din mosi strămosi, redate prin ochii şi sufletul copilului care lua parte la ele: ursitorile, moasele, hora, căluşarii, nunţile, botezurile, înmormântările, posturile marilor sărbători creştine. Personajele sunt puternice bine conturate, de neuitat: părinţii autoarei, bunicii, surorile, verişoarele, unchii şi mătuşile, vecinii, moasa Bicicoasa, muzicantul Basalderu şi lăutarii, nimeni nu e uitat, tot satul e ca un singur personaj, pe care autoarea îl investeste cu marea ei dragoste.

Ne întâlnim cu situatii comice şi hazlii dar şi cu marile drame omenesti, caci pretutindeni în orice comunitate mai mare sau mai mică, viaţa gâlgâie şi pulsează frenetic. ''Hronicul şi cântecul vârstelor'' e prezent pretutindeni, dar nu-i este dat oricui să-l poata reînvia să-l poată transcrie în paginile unei cărti. Nu numai talentul şi sensibilitatea autoarei răzbat din această carte. In fiecare rând curge chiar sângele ei, în fiecare pagină e prezent sufletul copilului dornic de cunoastere, iubitor de dreptate şi care se uimeşte necontenit de întâmplările care îi ies în cale.

În ciuda faptului că avem o carte excelent scrisă se simte că nu literatură seacă a vrut să facă Ioana Stuparu. Ea nu amestecă şi nu se foloseşte de neologisme, ori de expresii tehniciste super culte cum fac alşi, ca să se vadă cât sunt ei de instruiţi, toată acţiunea şi atmosfera sunt redate cu expresii simple originale,de baştină. Dar câtă poezie, cât farmec autentic! Scrisul şi chiar biografia ei pot fi o trimitere la Panait Istrati căruia Romai Rolland cel care l-a descoperit îi scria '' Panait tu-mi dai viaţă, viaţă adevărată în vreme ce toţi ceilalţi îmi trimit sa mănânc literatură.

Stiu că ar trebui să evoc unele întâmplări descrise în carte dar la ce să mă opresc când toate sunt impresionante? Poate la chinurile fetiţei care ca o altă Cosette, trebuia să poarte găleata cu gaz mai mare decât ea, poate la scenele petrecute la horă, ori la jocul căluşarilor, poate la vremurile nefaste, când colctivizarea obligatorie şi impostura au încercat să-i distrugă pe cei mai buni oameni din sat. Multe scene si multe personaje mă urmăresc din paginile acestei cărti, dar Oniţa si Mărin cu dramatica lor poveste de dragoste nu-mi dau pace, de parcă i-aş fi cunoscut de-adevăratelea.

Farmecul netrucat al cărtii e sporit şi de dialectul oltenesc, autentic. Avem sub ochi o adevărată frescă a vieţii dintr-un sat oltenesc care se numeste Mârsani, sat pe care autoarea prin talentul ei l-a plasat în veşnicie.  De s-ar muta toţi oltenii din România şi Oltenia ar dispărea de pe hartă, ea tot ar rămâne în cartea Ioanei Stuparu proaspătă şi vie ca o parte din Coloana infinitului care s-a ridicat de la Masa Tăcerii (FOTO) cea atât de apropiată de Poarta Sărutului. Ce sursă de inspiratie ar putea fi această trilogie pentru cineaşti, ba chiar pentru compozitori şi pictori. Dar pentru criticii care tac, lăsând nu odată să treacă pe lângă ei nesemnalate adevăratele valori ?!

Sabina MADUŢA

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)