”AŞA LE-A FOST DATUL”

O nouă carte a profesorului Ion. C. Hiru

Prof. Constantin Voiculescu

Cartea de faţă are toate caracteristicile unui roman: o structură narativă amplă, în care se combină nuclee narative distincte, cu o acţiune complexă, la care participă un mare număr de personaje, deosebite ca pondere şi importanţă. Romanul are mai multe intrigi, determinând tot atâtea conflicte de natură diferită: politică, socială, erotică. Toate aceste caracteristici trezesc atenţia şi interesul cititorului de a şti ce se va întâmpla în secvenţa următoare. Romanul, aşa cum se înţelege din titlu, urmăreşte destinul unor personaje bine individualizate, dar şi al unor grupuri de indivizi. Autorul cercetează cu pricepere şi redă, într-un stil clar şi accesibil, psihologia individuală a eroilor, precum şi psihologia colectivă a unor mase de indivizi, dovedindu-se a fi un fin observator şi analist al psihologiei mulţimii. Primele secvenţe ale romanului îl prezintă pe prof. univ. dr. în drept Petre Ionescu-Muscel, originar din Domneşti, ctitor al Domneştiului modern, fost prefect al jud. Muscel, personalitate mult îndrăgită de domnişani şi respectată în întregul jud. Muscel. Aflat la tratament în staţiunea Borsec, în iunie 1958, Petre Ionescu, într-o zi ploioasă, zăreşte de la fereastra camerei sale o ţigăncuşă de o rară frumuseţe. Imaginea acestei ţigăncuşe i-a deschis şirul amintirilor şi, pe undele gândirii, se întoarce în anii copilăriei sale, în satul natal, Domneşti, când a cunoscut o ţigăncuşă în sălaşul unor ţigani stabiliţi vremelnic la capătul podului de peste Râul Doamnei. Toate celelalte secvenţe ale romanului urmăresc destinul unei excepţionale familii de ţigani, relaţiile dintre profesor şi membrii acestei familii alcătuite din Ioani Stănescu – ardelean de origine, soţia sa, Matilda, originară din Tigveni, sat de lângă Curtea de Argeş şi fiica acestora, Nişeta, în vârstă de 16 ani, care semăna foarte bine cu ţigăncuşa pe care profesorul o cunoscuse în Domneşti. Părinţii Nişetei îi cer profesorului sfatul cu privire la dorinţa lor şi a fiicei de a urma învăţământul superior. De acum, secvenţele narative alternează prin dezvoltări paralele, cu intrigi şi conflicte proprii, atât exterioare – între personaje distincte, cât şi interioare – între raţiune şi sentimente. Şi spaţiul universului epic este alternativ: când urban, când rural, când exotic. Ioani Stănescu este un ţigan instruit, inteligent şi deosebit de cinstit. A absolvit liceul la cursul seral. Apreciat de Comitetul Raional de Partid Topliţa, Ioani este numit în funcţia de activist de partid. Fiica sa, Nişeta este admisă la Universitatea „Lomonosov” din Moscova, unde a fost aleasă, doar după un an de studii, secretară a organizaţiei U.T.M. a studenţilor străini din Universitate. Aici s-a împrietenit cu studentul rus Saşa Valev, cu care, în cele din urmă, s-a căsătorit, în ianuarie 1964. Fericirea celor doi tineri şi a familiilor acestora este imensă. Ioani Stănescu devine student al Academiei „Ştefan Gheorghiu”. Datorită unor intrigi de partid, Ioani Stănescu este exclus de la Academie, dar şi din organizaţia de partid. Romanul dezvoltă din ce în ce mai mult o temă politică: abuzurile comise de către mulţi conducători locali ai P.M.R. Într-o secvenţă a romanului se prezintă pregătirea Congresului al IX-lea al Partidului, în iulie 1965, când, în fruntea acestuia, a fost ales N. Ceauşescu, întrucât fostul prim-secretar Gh. Gheorghiu-Dej decedase în primăvara aceluiaşi an. În secvenţa următoare aflăm că Nişeta şi Saşa, la absolvirea Universităţii, au fost numiţi reprezentanţi la C.A.E.R. – din partea U.R.S.S., respectiv din partea R.P.R.

Ioani Stănescu ajunge chiar prim-secretar al Comitetului Regional de Partid din regiunea Mureş Autonomă – Maghiară. Succesele se ţin lanţ. Dar, urmează dramele şi tragediile care se vor abate asupra acestor familii, pentru că „aşa le-a fost datul”. După ce ing. Valev, pilot moare în accident aviatic, în urma unui accident de maşină, Saşa şi mama lui au decedat, într-o zonă de munte din Uniunea Sovietică. Nişeta şi unul dintre copii au fost transportaţi la spital şi salvaţi. În urma acestei tragedii, Nişeta, împreună cu cei doi copii se întoarce în România. Este numită director general la Direcţia Agricolă a judeţului Mureş. Se înfăptuise împărţirea administrativă pe judeţe, desfiinţându-se raioanele şi regiunile. Romanul prezintă, în continuare, starea familiei Stănescu şi a Nişetei după Revoluţia din 1989, precum şi relaţiile dintre românii şi maghiarii din Transilvania, după acest eveniment. Nişeta ajunge senator în Parlamentul României, de unde va demisiona, în semn de protest faţă de atâtea nereguli săvârşite de unii parlamentari.

Romanul se încheie cu cuvântarea rostită în Parlament de către Nişeta, cuvântare devenită un adevărat pamflet politic, în urma căreia demisionează. Ca modalitate de expresie artistică, preponderentă este vorbirea directă, prin care naratorul şi personajele îşi exprimă gândurile sub forma unor constatări obiective. Pentru aceasta, scriitorul foloseşte verbe dicendi, precum: a zice, a spune, a striga, a murmura etc., verbe la modul imperativ, multe substantive în cazul vocativ, precum şi alte procedee cu valoare stilistică. Prin tehnicile artistice folosite, prin crearea de personaje, care nu mai sunt tipuri umane, ci individualităţi puternice şi complexe, care au îndoieli, ezită, analizează şi iau hotărâri, sunt lucide şi cu o sete teribilă de adevăr şi dreptate, cartea domnului I.C. Hiru este un roman de factură modernă şi de o accentuată analiză psihologică. Stilul este adecvat conţinutului de idei şi sentimente.

Prof. Constantin Voiculescu 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com