Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Ionuţ Caragea

şi absenţa a ceea ce suntem

 IONUŢ CARAGEA, „Absenţa a aceea ce suntem”, Editura FIDES, Iaşi, 2009.

Cartea cu Poeme

Melania CUC, Agero

Apărut recent la  Editura Fides, volumul de poeme semnat de Ionuţ Caragea şi intitulat "Absenţa a ceea ce suntem" se constituie într-o adevărată bijuterie grafică, eleganţă care transcende dinspre vers în prezentarea vizuală,  arta de prezentare a copertei.

Ajuns la vârsta christică, autorul  atinge parametrii profesiei sale de credinţă, îşi cunoaşte limitele, luminile şi umbrele, renunţă la oglindă pentru a se autodefini  prin ceea ce scrie. O maturitate a spiritului care nu este nici tânăr, nici bătrân, este doar Spirit înrobit de patima poeziei, se simte vibrând ca un diapazon lovind lemnul de rezonanţă al unui Stradivarius.

Ionuţ Caragea nu filosofează  în poemele sale gratuit, nu se întreabă şi nu îşi răspunde doar pentru a auzi în propria-i ureche acel cântec de sirene ce cheamă spre miraj dintodeauna poetul. El scrie testamentar, pentru veşnicie, şi o face cu bucuria savantului care a  descoperit gena, nu a fericirii, rostul nemuririi. Un tumult de imagini şi idei inedite ne apar nuanţat sau, alteori voalat, - se contopesc în sintagme ce au darul de-a ne face să poposim pe pagina  cărţii întru zăbava care ne pune mintea în funcţiune,  vreme în care sufletul se desfată cu mierea limbajului, unul modern dar fără  a renunţa la clasicul care îi dă poemului eleganţa unui parfum de mosc.

Fără emfază dar şi fără timiditate, poetul se cuibăreşte în măduva versului pe care îl începe şi îl duce ca pe o dulce şi responsabilă povară, până la capăt.

Este un test de profesionalism şi dăruire totală în Artă, prin care cuvintele devin leac şi blestem, se leagă în versuri care alungă şi cheamă oamenii diferiţi prin fire şi stare, în aceeaşi cetate, un loc unde totul este posibil şi defel perisabil.

"Să fii omul păianjen agăţat de razele soarelui" ( Omul  păianjen) aşa cuvântă poetul şi o face responsabil, fără să ne ceară cămaşă ignifugă şi nici lonjă de siguranţă. El este un acrobat modern şi un Icar care nu se teme de temerile interioare. Este doar un om, nu deţine aripi ! veţi spune. Ş’apoi ? Poetul este atât de aproape de Dumnezeu încât nici incandescenţa solară nu ar îndrăzni să-i clintească din penajul simţirii vreo aripă. Ionuţ Caragea este realist, conştient de limitele sale umane. "Moartea ne ia pe toţi cu frumosul" spune în "Poemul fără sfârşit" şi ne lasă să înţelegem că lumea din jurul şi dinlăuntrul nostru nu este altceva decât o capcană, - o cursă de şoareci din care poetului, privilegiat, îi este dat să evadeze din timp în timp.

"Nimic nou sub soare, doar o umbră descheiată la şireturi" - cam ăsta ar fi Omul în opinia poetului, şi o spune cu tristeţe nedisimulată în poemul "Patruzeci de zile". Disecă Viaţa, o priveşte ca pe o mostră de irealitate din care curg valuri de cerneală, o lume virtuală dar în care Omul face Legea. Nu lucrează singur. Dumnezeu este omniprezent în vers, este un Dumnezeu discret şi dispus să plece urechea la cântecul oamenilor. 

"Să simţi toate cuvintele rămase pe drumuri" spune poetul în poemul "Magia cuvintelor cu dinți ascuțiți" şi sintagma aceasta este înrâuritoare pentru devenirea sa, ca ziditor de sintagme, în Cetatea Poeţilor. Cuvintele, chintesenţa a ceea ce va fi să fie material, pipăibil dar care nu există mai înainte de a fi Cuvânt rostit, sau altul trecut pe hârtie.

 Din eşalonul tinerilor poeţi de limbă română, care au decis să trăiască în spaţiul de dincolo de Atlantic, Ionuţ Cargea este printre puţinii care conştientizează corect valoarea sa de scriitor, unul născut, nu făcut, şi care pe lângă har deţine şi curajul de-a da bir, atât cât cere o societate mercantilă şi consumistă, -tribut de sânge şi cerneală pentru prin valenţele multiple ale Limbii Române, pe care o promovează în Montréal (Canada). Este un poet despre care Istoria Literaturii Române îşi va spune cuvântul când va fi să fie. Până atunci, bucuria de-a citi o carte de referinţă, în maidanul maculaturii care ne sufocă adesea, - rămâne la îndemâna celor care iubesc pâinea, vinul şi Poezia: Viaţa.

"Absenţa a ceea ce suntem" este o carte de dragoste în care vuieşte şi tăinuieşte însăşi viaţa unui scriitor cu responsabilităţi de cetăţean al Planetei.

Melania Cuc, Agero

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com