Iordan Datcu  - Cartea de etnologie

(Ed. MJM, Craiova, 2009)

Aproape simultan cu eseul despre proza și studiile de antropologie ale Ioanei Andreescu (Ed.„Grai și suflet” – Cultura Națională, București, 2009), Iordan Datcu, cu o molipsitoare  vigoare a prezenței, ne propune prin Cartea de etnologie (Ed. MJM, Craiova, 2009) o nouă și importantă contribuție la istoria etnologiei românești. Cartea, apărută cu sprijinul încă o dată lăudabil al Centrului Cultural Mehedinți, adună studiile și articolele publicate de autor în revista Răstimp, a aceluiași centru cultural de la DrobetaTurnu Severin, începând cu numărul 1/2002 până la numărul 1/2009, interval în care răspunde cu regularitate invitației omului de cultură Isidor Chicet de a întreține o rubrică permanentă în revista mehedințeană pe care o conduce.

Autorul, care a făcut din opțiunea pentru  etnologie o profesie (o confirmă numeroasele ediții pe care le-a îngrijit, alături de lucrările sale remarcabile), mărturisește încă  din primele rânduri ale cărții că, la plecarea sa în 1994 de la  Editura Minerva care va abdica de la programul său sub același „aventurier” ca și Editura Univers sub care se privatizase, „a trăit acut tristețea de a nu mai fi rămas nimeni care să se ocupe de cartea de etnologie”. Ulterior, această nevoie obiectivă a culturii românești avea să fie preluată onorabil de noi edituri:„Grai și Suflet” – Cultura Națională, a fostului său coleg Ioan Șerb, Editura Saeculum I.O., a lui Ioan Oprișan, Editura Paideea și altele.Titlul acestei noi cărți a lui Iordan Datcu nu este întâmplător.

Autorul, nu numai că rămâne neclintit în preocupările sale, dar se îngrijorează în continuare, ca un eminent cunoscător al etnologiei, în privința acestui atât de flexibil domeniu de cercetare. Sumarul cărții însă pare să îi dea destule speranțe că mai tinerii săi colegi rămân suficient de consecvenți cât să continue, fie și altfel, preocupările generațiilor despre care scrie autorul. Studiile și articolele, deși sunt ordonate după criteriul cronologic, în mod vizibil ar putea fi ordonate și după alte criterii.

Studii și articole cu trimitere  expresă sau implicită la  zona de adresabilitate a revistei în care apar, respectiv  zona Mehedinți: Sărbători și obiceiuri din Mehedinți, Recursul la bibliografie, Permanența  legendelor (dedicat profesorului Cornel Boteanu și monografiilor sale din zonele Baia de Aramă, Izverna și Plaiul Cloșani),  Amintindu-ne de I. C. Chițimia (născut în Mehedinți) sau O remarcabilă publicație periodică (cu trimitere la  Revista Asociației învățătorilor mehedințeni).

Însă îngrijorarea mai veche a lui Iordan Datcu se leagă și de dispariția unor nume cunoscute ale etnologiei românești, oameni pe care autorul i-a cunoscut îndeaproape: Dumitru Stanciu, Gheorghe C.  Mihalcea, Ioan Șerb, Dumitru Pop, Gh. Pavelescu și alții. Într-o altă ordine de idei, autorul are în vedere prilejurile de evocare  ale unor contribuții de seamă în etnologia românească: La centenarul nașterii lui Petre V. Ștefănucă, Ion Ionică și ceremonia agrară a cununii în Țara Oltului, Ștefania Cristescu-Golopenția, Harry Brauner, Gh. Vrabie, Etnografie și mitologie în „Jurnalul portughez” de Mircea Eliade etc. Totodată, cartea este un bun prilej pentru Iordan Datcu de a face noi iluminări documentare: Pagini necunoscute despre S. Fl. Marian, A contribuit la constituirea și îmbogățirea unei arhive (Lucia Bedan), Constantin Eretescu, elev al lui  Mihai Pop ș.a.

Dacă s-ar fi rezumat la numai atât, Cartea de  etnologie ar fi fost doar o deznădăjduită nostalgie, însă Iordan Datcu nu pare surprins să constate preocupări serioase de etnologie ale generațiilor mai tinere: Petru Ursache și etnoestetica, Anul etnologic 2004, Sabina Ispas și ciclul românesc despre Preminte Solomon, Ioana Andreescu la Paris, O lucrare fundamentală:„Atlasul etnografic român,I, Habitatul”, Eveniment editorial.„ Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina,Ungaria, Istria și Macedonia”. Cartea pune, în final, la îndemâna cititorului și un indice de nume, iar pe coperta a patra, sub o fotografie a autorului cu munumentalul său Dicționar al etnologilor români (ediția a treia), reproduce un fragment dintr-o scrisoare a lui Constantin Noica (18.VII.1979) prin care filosoful saluta apariția primei ediții a acestui dicționar.

Iulian Chivu

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com