|
 ISTORIA
CRAVATEI
Venera DUMITRESCU-STAIA, Canada
Originile cuvântului "cravată" se spune că
derivă din limba croată, de la mercenarii croaţi ajunşi în Franţa spre
anul 1635, care se distingeau datorită fularului pe care-l purtau în
jurul gâtului. Mai există şi alte atestări anterioare razboiului, deci
chiar din anul 1590, când un autor italian desemna sub termenul de
cravată, o eşarfă purtată de legionari, printre altele, pentru a se
proteja de frig. Introducerea cravatei de fapt a apărut în timpul
razboiului de Treizeci de Ani, când ofiţerii francezi s-au molipsit
rapid de fularele croate, mai practice la ţară şi de asemenea elegante,
atunci când cravata era ornamentată de dantele sau de ciucuri. Primele
cravate din secolul XVIII ao fost deseori alcătuite din tesături fine,
mătase sau bumbac, numite "batiste sau mousseline", deseori bordate cu
dantele la extremităţi, uneori în întregime din dantelă pentru cele mai
luxoase ocazii. Această eşarfă se înfăşura în jurul gâtului, odată sau
de două ori, apoi se înnoda în faţă lasând să atârne ciucurii sau
dantelele, ornamente care atrăgeau o mai mare atenţie. Sub Ludovic al
XIV-lea aceasta eşarfă era compusă din panglici multicolore care se
înnodau.
În 1692 a aparut o noua forma de cravată, cu ocazia
bătăliei de la Steinkerque (Belgia) între Belgia şi Olanda, împotriva
trupelor lui Guillaume III d'Orange contra armatei condusă de
maresalului de Luxemburg. Voltaire, în cartea intitulată
, scria: "Bărbaţii purtau atunci cravate din dantelă, pentru care îşi
acordau destul timp şi grijă ca să fie perfecte. Prinţii, se îmbrăcau
destul de grăbiti pentru luptă, punându-şi cravatele cu neglijenta în
jurul gâtului, iar femeile purtau ornamente cu aceleaşi ornamente ca ale
bărbaţilor, numindu-le "steinkerques".
Principiul "steinkerque" constă din mai multe
fâşii, care se adunau într-un nod simplu, apoi una din fâşii se trecea
în butoniera de la vestă - de obicei a şasea butonieră - aceasta
depinzând de numărul butonierelor vestei. Folosirea steinkerque s-a
extins până la sfârşitul domniei lui Ludovic XIV, aparând apoi sistemul,
format de dreptunghiuri din musseline albă care se înfăşurau strâns în
jurul gâtului, lăsând sa atârne o porţiune pe piept, care cu o agrafă se
prindea de cămaşă. Moda Stock, nu avea franjuri - şi nu cădea pe cămaşă
mai jos de piept, impunându-se în acelaşi timp cu "jabot"-ul, care era
împodobit cu dantelărie. Stock-ul avea un defect major şi anume faptul
că era aşa de strâns în jurul gâtului, încât incomoda mişcarea capului
cu uşurinţă, precum şi respiraţia.
Pe de alta parte, stock obliga persoana sa tina capul
sus si drept, motiv pentru care a fost adoptat de majoritatea armatelor
europene, dar de culoare neagra (vezi foto). În mijlocul secolului
XVIII, odata ce peruca cu par lung a fost înlocuita de
(conf.numelui generalului englez CADOGAN) în lb .franceza , ce
consista într-un nod la ceafa în jurul parului. Englezii au inventat
o panglica de culoare neagra care era trecuta sub jabou, dupa ce
înconjura gâtul pe dedesubtul stock-ului, cu scopul de a mentine parul
la ceafa. Cravata cea mai cunoscuta în secolul XVII, considerata
ornament indispensabil al "smecherilor", "destrabalatilor", adusa la
moda de ducele De Fronsac si printul De Ligne, cravata purtata de
Valmont în filmul al lui Stefan Frears. În
secolul XIX, sub Revolutia franceza, cravata a facut obiectul unor
judecati contradictorii.
Pe de o parte, unii ca Jean-Paul Marat, om politic
francez, considera cravata ca simbol al aristocraţiei, la fel ca si
pantalonii şi ciorapii de mătase, asa cum purta Robespierre şi Danton,
întotdeauna impecabil îmbrpcaţi. După 28 Iulie 1794, ziua
revoluţionarilor care a condus la căderea lui Robespierre, se
raspândeşte moda (forma de varză), zisă de asemenea
dupa numele celebrului comedian al epocii. Cravatele în acest gen erau
imense, foarte voluminoase, multicolore şi în dungi, înnodate sub
bărbie. Englezii în schimb, au urmat panta inversă, cravata ramânând
albă. George Brummel, considerat "dandy" englez (1778-1840), supranumit
şi "Regele modei", a inventat cravata de culoare albă, scrobită cu
amidon, lansând în moda nodul complicat, dar niciodată extravagant,
necesitând o adresă şi un calm infinit.
Totuşi, când a murit în 1840, o controversă a
declanşat revolta între partizani.
Aceasta din urmă, cravata neagră, s-a impus, iar Alfred d'Orsay a lansat
moda cu cravata neagră în Franţa. A fost considerată "vârsta de aur a
cravatei". S-au publicat manuale asupra artei cravatei si H. Balzac nu a
dispretuit deloc genul, dimpotrivă. S-au repertoriat mai mult de 100 de
tipuri de noduri de cravate, calculate fiind însa numai cele vândute.
Odata cu aparitia cravatei au aparut si accesorile, gen "ace de
cravata", unele alcatuite din metale pretioase, incrustate cu pietre
pretioase, monograme, care se purtau (si se poarta, revenind la moda),
implantate în nodul cravatei, altele sub forma de "clama", din diferite
materiale, pretioase sau nu, cu diverse incrustatii, care se aplica la
mijlocul cravatei clasice, de tip modern.
În secolul precedent si actual, dupa aparitia
portului cravatei în mod obligatoriu în unele departamente de stat sau
particulare, dat fiind dificultatile nodului si a diferitor accesorii, a
aparut cravata tip adevaratul stramos al cravatei actuale,
aparuta de altfel în acelasi moment cu nodul tip (fluture)
modern si astazi, în special la ocazii de gala, ceremonii, cu
costum-jacheta tip frac (haina neagra de ceremonii, partea din fata
scurta pâna la talie, iar spatele despartit în doua, cu prelungire pâna
la nivelul genunchilor). LANGDORF, fabricant de cravate-papillon din New
York , a avut ideea în 1924 ca tipul materialul, sa fie taiat
în diagonala pentru a simplifica înnodarea, de altfel o inventie care a
dat cravatei aspectul actual. Cravata obisnuita din zilele noastre, va
fi considerata în 1980 dupa unii, respectiv Statele Unite, ca un exemplu
anacronic, simbol al conformismului traditiilor în birouri si în
mijlocul oamenilor de afaceri, constituind un simbol de profesionalism
"afectat", "snob", motiv pentru care în Statele Unite s'a autorizat ca
aceste cadre sa nu mai poarte cravata în ziua de Vineri, ajunul
week-end-ului - FRIDAY WEAR.
Venera DUMITRESCU-STAIA
Canada
|
Comentarii de la cititori |
|
