Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Isus Cristos, personalitate controversată, ieri şi azi?

Pr. greco-catolic Sorin Crăciun

 Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: Are demon.  A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei. Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, căci nu s-au pocăit.  (Mt. 11, 16-20)

Stimaţi cititori,

Dacă stăm şi analizăm dintr-o perspectivă actuală versetele Evangheliei prezentate ca motto, ne dăm seama că Isus foloseşte această atenţionare adresată poporului ales, după ce a făcut o radiografie a stării spirituale a celor ce-i erau în preajmă. Este nemulţumit Isus de împietrirea inimilor celor ce veneau cu el în contact din rândul poporului ales. O remarca subtilă prin aceste apostrofări face şi la adresa celor care au devenit mai mult decât simpli spectatori, la ceea ce el încerca să pună în scena noii vieţi, pe care o propovădui, apostolii şi ucenicii săi, atât de stângaci în a-l înţelege pe Învăţătorul.

La venirea sa pe pământ, în sânul poporului ales care era organizat ca şi un stat teocrat, relaţiile dintre oameni erau bine reglementate de un fond de legi de inspiraţie divină. De asemenea relaţia om-Dumnezeu era bine punctată, prin Tora şi Talmud. Dar majoritatea evreilor în frunte cu conducătorii lor politico religioşi aderau la „mesajul divin” al acestor legi în mod formal. Şi atunci nu e de mirare că Isus pe fariseii şi cărturarii care dădeau tonul la această stare de fapt jalnică, îi numeşte morminte frumos văruite pe dinafară dar care miroase urât pe dinăuntru sau chiar pui de năpârci. Cei ce apărau şi promovau legile divino umane din popor aderau de ochii lumii la ele, ţinând cont doar de partea vizibilă a lor. Chiar dacă nu întotdeauna oamenii simpli puteau să-i verifice pe conducătorii lor religioşi dar şi ai societăţii, simţeau falsitatea lor în răutatea pe care o manifestau în situaţiile extreme. Neavând modele aceşti oamenii simpli înţelegeau şi aplicau legile atât sociale cât şi teologale după cum le dicta conştiinţa.

În acest context socio-religios Isus vine să prezinte desăvârşirea Legii Vechi prin viaţa şi mesajul său. Cine îl putea înţelege?

Doar cei lipsiţi de prejudecăţile ce caracterizau viaţa de atunci şi de cei ce nu se temeau de acea regulă divină pe care El, Omul-Dumnezeu a propovăduit-o   iubirea dusă până la extrem, până chiar la a fi capabil de a-ţi da viaţa pentru aproapele tău.

Era de neînţeles Isus de către oamenii simpli, deoarece nu semăna cu fariseii şi cărturarii în comportament şi credinţă. Era un pericol care le periclita poziţia privilegiată apărătorilor  legilor dumnezeieşti de atunci deoarece raportându-se la El ei erau nişte ipocriţi, pentru că predicau Cuvântul lui Dumnezeu, şi ei înşişi nu respectau acest cuvânt decât în mod formal şi de ochii lumii. De asemenea, înţelepciunea, simplitatea şi originea lui modestă virtuţi pe care ei le predicau, îi făcea adesea să pălească. Simţeau dimensiunea spirituală incomensurabilă a Lui, şi aceasta îi făcea geloşi, sentiment ce le închidea toate posibilităţile de comunicare şi comuniune cu El. Această invidie a lor combinată cu puterea politică, pe care o deţineau, va crea mai târziu condiţiile prin care Isus ne va dovedi dumnezeirea sa, prin aplicarea mesajului său de aţi da viaţa pentru noi prietenii săi, dar şi puterea de a învinge moartea. Şi chiar şi în aceste condiţii mulţi nu-l vor urma, sau chiar din acelaşi meschin interes „şefii religioşi” vor plăti soldaţii pentru a spune că Isus nu a înviat ci a fost furat din mormânt.

Pentru a-l înţelege pe Isus şi urmaşii săi în primul rând trebuie să ne deschidem inimile, sufletele şi raţiunea spre adevărul divin. Lumina dumnezeiască nu poate pătrunde în sufletele reci, închise şi sterile, pentru că această lumină sălăşluieşte acolo unde este pace şi iubire. Sufletele agitate, care sunt pătrunse de vacarmul şi zgomotul lumii acesteia păcătoase e prea puţin probabil să-l înţeleagă pe Isus. Spun acest lucru deoarece încercând să pătrunzi adevărul revelat al legii noi îţi dai seama că Isus era p personalitate controversată: „ A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.”(Mt.11,19) Conform practicii iudaice nu se putea ca un „proroc drept şi tare în faptă” cum era considerat Isus să fie prieten al celor mai păcătoşi oameni din societate de atunci. „Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei.” (Mt.11,19).

În acest context Isus prin minunile pe care le-a făcut a încercat să atragă la învăţătura sa pe cât mai mulţi conaţionali de-ai săi. Stângăcia şi greutatea cu care aceştia se mişcau, în a pune în practică mesajul său, l-a determinat pe Fiul lui Dumnezeu să-i mustre. Şi o făcea în mod special şi cu virulenţă atunci când îşi dădea seama că cel ce era lângă El avea capacitatea şi înţelepciunea de a-L înţelege. Prin vorba şi fapta sa Isus a revoluţionat un sistem religios bine sedimentat şi cu reguli dure, rigide bazate pe o raţiune ce în mod subtil apăra interesele leviţilor. El era incomod, mesajul său simplu, direct dar şi categoric ce lovea în păcatele oamenilor indiferent de rangul sau situaţia socio-religioasă pe care o aveau. Apăra simplitatea şi inocenţa, celor ce în mod natural respectau acele legi ce-l făceau pe omul simplu să-şi depăşească condiţia sa modestă prin sfinţenia faptelor sale.

Isus şi atunci ca şi acum este o piatră, o stâncă de neclintit, în care se împiedică toţi cei ce se amăgesc cu ideea că a fi credincios înseamnă a adera în mod steril şi rece la nişte principii, şi concepte promovate de Sfânta Biserică sau anumite comunităţi religioase. Isus a condamnat şi condamnă „fariseismul”, acea formă de credinţă practicată doar pentru ochii lumii, ce-i face pe oameni morali dar cu inimile sterile şi reci, şi acelaşi Isus aprobă şi încurajează simplitatea, puritatea şi inocenţa celor ce au inimile asemeni pruncilor. Amin.

 Pr. Sorin Crăciun

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)