|
|
|
|
            |
|
Iulian Chivu - Polivalenţa eseului Olimpia Berca
După mai multe cercetări în sfere diverse ale disciplinelor umaniste (folclor, etnologie, semiologie ori gramatică şi psihologie etc.), concretizate într-un şir de volume, Iulian Chivu tipăreşte, acum, o lucrare interdisciplinară, cu un bogat suport ideatic, extras din ştiinţele evocate, pentru a descoperi resorturile adânci ale sinelui, ale comportamentelor afectiv-emoţionale şi spirituale. Este vorba despre cartea Spiritul pendulator. Eseurile de la Stuttgart, Editura. Herald, Bucureşti, 2010; Cuvânt înainte şi Postfaţă, în variantă germană şi engleză (Nachwort, Afterword), semnate de Lucian Hetco.
Adăugând lucrării subtitlul Eseurile de la Stuttgart, Iulian Chivu ţine să precizeze, încă de la început, nu doar locul de apariţie a volumului (cuprinsul însumează articole publicate în revista on-line, româno-germană, ”Agero”, din Stuttgart, redactor-şef – poetul şi eseistul Lucian Hetco), ci şi tipul de discurs practicat. Această supra-decodificare anunţă un autor iubitor de precizie şi de ordine, caracteristici cu adevărat importante având în vedere factura demersului. Textul este o incursiune în varii domenii ale vieţii spiritual-culturale: morală, psihologie, limbaj, creaţie literar-artistică populară, mentalităţi.
Abordarea unei tematici de asemenea factură este demnă de luat în seamă. O privire, chiar şi de suprafaţă, asupra câtorva dintre titlurile ce alcătuiesc portofoliul ştiinţific al lui Iulian Chivu indică un cercetător preocupat constant de ceea ce conferă, în împrejurări determinate, un conţinut particular spiritualităţii general umane, diferenţiind, prin“modalităţi de gândire şi interpretare“, indivizii şi etniile, limbile, obiceiurile şi ceea ce constituie etosul popoarelor: Basmul cu Soarele şi Luna, antologie de epică populară fantastică şi studiu introductiv pe tema timpului şi a spaţiului, Minerva, 1988; Semioză şi deictica semnului în credinţele româneşti, Universal Dalsi, 2006; Studii şi articole de etnologie, Universal Dalsi, 2007; Homo moralis. Mari paradigme etice şi etosul românesc, Herald, 2008.
Cât priveşte recenta lucrare, ceea ce i se impune autorului, ca o trăsătură definitorie, este esenţa duală, pendulatorie, într-un fel paradoxală, a spiritului uman, a celui românesc, în speţă, spirit ce oscilează între culmile melancolice ale desăvârşirii şi spaţiul jubilator al unor false axiologii (v., în special, capitolele Seducţiile dilentatismului şi Tristeţea metafizică a desăvârşirii).
Cele trei mari secţiuni ale volumului (Nefericirile gândului, Verba dicendi şi Etnologie, etnosofie) se ordonează în scurte enunţuri eseistice, scrise cu un condei exersat, atent la nuanţe şi capabil să se strecoare prin jocul ideilor şi al citatelor, adesea cu nonşalanţa unui bun ziarist, ori să jongleze cu concepte şi terminologii (puse în paralel cu cele din sursele bibliografice). Cu un cuvânt, deşi textul este înţesat de afirmaţii, de concluzii şi formulări, vizând zonele abstracte ale gândirii filosofice, el se citeşte fluent, pentru că autorul deţine arta exprimării alerte şi ştie să-şi stăpânească exuberanţa limbajului.
Filolog ca formaţie, Iulian Chivu a reuşit să grefeze, printr-o apreciabilă capacitate de asimilare, fondului său iniţial (interesul pentru mecanismele de funcţionare a limbajului, pe de o parte, înclinaţia de a scruta tainele creaţiei populare, pe de alta) o sumă de enunţuri şi perspective analitice, specifice altor ştiinţe, conexe sau nu.
Potrivit viziunii lui W. von Humbold, evocat de mai multe ori, limba unui grup etnic înglobează viziunea acestuia asupra lumii: ”nimic nu poate fi exclus din limbă, pentru că ea conţine totul”, glosează, după învăţatul german, Iulian Chivu. Aşa încât, cunoscând limba unui popor, ajungi, continuă el, în orizonturile spiritualităţii sale, ori constaţi că ”Formula operei folclorice...este prima fabrică a identităţilor naţionale“ (v. eseul Spiritul pendulator, p.39). Urme ale interferenţei lingvistică-etnologie se află, după concepţia humboldiană, preluată de Iulian Chivu, şi la confluenţa grupurilor etnice cu istoria sau cu spaţiul geografic. Exemple din limba română, completate cu altele din greacă (în limbajul filosofic), din germană (das sagen – das sagendere, în terminologia lui Heidegger) sau din limbile semitice etc., completează excursul teoretic, aducându-l până în modernitate (Heidegger, Cassirer, Dumezil (v. eseul Habitus Prolix, p. 105-113).
“Nu este deloc o exagerare să spunem că personalitatea fiecărui individ se regăseşte, alături de cultura sa, şi în limbajul acestuia, după codul său psihic, în legătură cu mediul său de viaţă, cu climatul, sub determinări constante dar şi pasagere“ (Dinspre simţul limbii spre spiritul ei, p. 101), conchide Iulian Chivu.
“Cred totuşi că popoarele pot trăi în mediocritate, judecând după datele istoriei, însă în diletantism, din motive de inconsistenţă, nu pot nici să supravieţuiască“ (Seducţiile dilentantismului, p. 62), afirmă cercetătorul, asumându-şi, cu naturaleţe, rolul de analist al moralei sociale.
De altfel, spaţiul acordat studierii “determinantelor etice” este relativ întins şi concluziile la care ajunge, în cele din urmă, eseistul, după ce îşi confruntă opiniile cu cele avansate de Lawrence Kohlberg (Essays on Moral Developement), E. Hall, ori, în fine, A. Maslow, sunt însufleţite de o vibraţie optimistă încurajatoare : “Sensul vieţii este unul moral, iar cursul istoriei îl urmează“ (Determinante etice pe axa Hall – Kohlberg – Maslow, p. 96).
Astfel, asistăm, de-a lungul lecturii, la glisarea discursului dinspre teritoriile generale ale limbii, ale etnologiei ori ale eticii spre cele ale epistemologiei, configurate sui-generis. Rezultatul periplului analitic (reputatul etnomuzicolog Emilia Comişel îl încadra pe Iulian Chivu printre folcloriştii importanţi pentru aria sud-munteană) este o sinteză comparatistă ce transcede graniţele studiilor tradiţionale româneşti, îmbogăţindu-le “calitativ “, pentru a propune ”noi dimensiuni gnoseologice într-o lucrare academică de rang european“ (Lucian Hetco, Cuvânt înainte, p. 11).
Trăsătura de bază a lucrării este, deci, introducerea complexului de rezultate, furnizate de studiul substanţei spiritului, a raporturilor lui cu raţiunea (gândirea) şi cu sufletul (sentimentele), în circuitul larg al filosofiei.
Făcând pasul de la etnologie la etnosofie şi de la lingvistică la decantarea viziunilor asupra lumii, aşa cum se reflectă ele în limbă, Iulian Chivu ne oferă un text ce pare a proba că densitatea fondului (şi alura lui gravă, academică: avem a face, la drept vorbind, cu elemente de filosofia culturii) pot fi armonizate cu dezinvoltura eseistică a expresiei.
Olimpia Berca Timişoara, 14 august 2010
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
