Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

LA BUNICI - RETRO-NOSTALGII DE VARĂ

Tiberiu COSOVAN*

(Fragment din volumul de amintiri retro-nostalgice „Mistagogia penumbrei”)

Când mergeam în vizită anunţată, pe bunicul Dimitrie îl găseam întotdeauna aşteptându-ne în poartă, cu ţinuta pusă la punct, îmbrăcat cu costum „nemţesc”, sau, dacă era vremea călduroasă, numai cu pantalonii de cangard cafeniu şi cu vesta strânsă cu cataramă la spate, închisă la toţi nasturii („îmbumbată” cum spunea el), purtând una din cravatele lui monocolore, cu buline mărunte-mărunte, înnodată cu grijă sub gulerul tare al cămăşii.

Când mă îmbrăţişa şi mă săruta zgâriindu-mă cu mustaţa-i ţepoasă, tunsă scurt, englezeşte, „pe buză”, simţeam mirosul pătrunzător de levănţică (pe care bunica Maria o aşeza, în buchete legate cu fire colorate de lînă, în sertarele şi pe rafturile dulapului cu lenjerie) şi de tutun de la ţigaretele fără filtru, pe care le fuma tacticos cu „şpiţul” cioplit din lemn de cireş. La buzunarul vestei îi atîrna lanţul ceasornicului cu capac aurit, pe care-l rugam adesea să mi-l arate privindu-l ca pe o mare minunăţie, fascinat fiind de scena gravată pe capac, cu câţiva militari călări grupaţi la marginea unei păduri. Ceasul, pe care îl primise cu multe decenii în urmă, când absolvise Şcoala de ofiţeri de cavalerie, funcţiona cu exactitate, bunicul având grijă zilnic să-l „întoarcă” şi să-i potrivească „ţaigărele” (acele arătătoare) pe când asculta atent radioul.

Bunica ne întâmpina în veranda cu mobilier împletit din nuiele, unde se lua de obicei masa şi unde aşteptam nerăbdător să-mi primesc farfurioara cu dulceaţă, de nuci sau de vişine, şi paharul cu apă rece de la fântână. Veranda era teritoriul de necontestat al lui Bubi, cairn terrier-ul colţos pe care trebuia să-l... respect fiindcă mi se spusese că era cu un an mai mare ca mine. Bubi era şi stăpînul absolut al curţii şi nimeni nu putea trece dincolo de poartă fără să se expună atacului său direct şi vijelios. În prezenţa bunicilor însă, deşi rânjea ameninţător, nu riscai să fi „compostat” întrucât asculta smerit de cuvântul lor.

Curtea, mărginită pe de-o parte de gardul grădinii, de-a lungul căruia se înşiruiau tufişuri de rebize şi coacăze, se întindea pînă la „casa cea veche”, o construcţie făcută în întregime din lemn, cu numai două încăperi, acoperită cu draniţă, în care-am prins-o încă locuind, în primii ani ai copilăriei,  pe străbunica, tot Maria şi ea. Păstrez despre ea doar amintirea vagă a unei fiinţe mărunte şi cârcotaşe, cu haine cernite, îmbrobodită cu un tulpan negru, cu franjuri lungi, care mă urmărea cu privirea şi se răstea la mine atunci când încercam să mă urc în părul „chetros” care creştea în colţul casei şi, mişcându-se cătinel, schiţa gestul de-a mă atinge cu bastonul atunci când strigam după ea „baba”.

De la poartă, pe stânga, în faţa casei, era grădina cu flori care, din primăvară, cînd era plină de narcise şi lăcrămioare, apoi de liliac, de catifelate gura leului şi ochiul boului multicolore, şi pînă toamna tîrziu, cînd tufele de dalii şi crizanteme îşi etalau povara de floare, era un rai continuu şi bâzâitor de albine, de care bunicul se îngrijea în cei câţiva stupi înşiruiţi de cealaltă parte a gardului. Casa, cu ferestrele către stradă, avea, pe laterala dinspre curte, veranda cea mare, cu geamurile acoperite de frunziş des de iederă. Îndărătul geamurilor umbrite, vara era o răcoare plăcută iar bunica, aşezată pe unul dintre fotoliile de nuiele, croşeta vegheată de tot mai puţin atentul şi bătrînul Bubi. Singurul personaj, care nu-i scăpa niciodată din vedere clonţatului, era factorul poştal care, cu prudenţa celui păţit, nu intra în ogradă ci striga din stradă zăngănind mânerul metalic al porţii. Atunci Bubi ţâşnea din verandă, se strecura pe uşă coborâd scările de la intrare şi, cu lătratul lui nervos şi icnit, se repezea la poartă rânjindu-şi colţii printre ostreţele gardului.

____________________________________________________________________________________

 * Tiberiu COSOVAN (foto), este născut în oraşul Suceava la 12 noiembrie 1954. Licenţiat în SOCIOLOGIE (2000) la  Universitatea Bucureşti. Lucrează ca jurnalist la ziarul „Monitorul de Suceava” unde este redactor cultural. Autor (împreună cu prof. Ion Cozmei) al volumului „Din Boian la Vatra Dornei” - un pelerinaj pe urmele lui Mihai Eminescu (Editura „Augusta” Timişoara, 2003). În curând va vedea lumina tiparului o altă carte a acestui scriitor: „Mistagogia penumbrei” - volum de exerciţii de memorie retro-nostalgice.

Bun venit la revista noastră domnule Cosovan!

George ROCA

Redactor AGERO

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)