|
|
|
|
|
LA CUMPĂNA ANILOR, GÂNDURI DESPRE FIINŢA CUVÂNTULUI
Cezarina Adamescu, Agero
În Prag de An, gândurile mele devin fiinţe. Unul din secretele fericirii este acela de a învăţa să te bucuri. Pur şi simplu. A preţui împrejurul cu tot ce conţine – iată cea mai simplă lecţie de viaţă. De la oameni trebuie să iei: esenţialul. Care nu se vede cu ochiul liber. Nu poţi cunoaşte un om doar privindu-l pe dinafară. Caută să-i pătrunzi în fiinţă. Din interior lucrurile nu sunt ce par a fi, îndeobşte, la prima vedere. Rosteşte-ţi gândurile fără teama de a debita platitudini. Nimeni nu este egal toată vremea. Învăţ să mă rostesc pe dinlăuntru. Fiinţa cuvântului este alcătuită din gânduri. Blazon şi titlu de nobleţe să-ţi fie pururi, cuvântul. Învaţă să priveşti omul în toate dimensiunile sale: aspect exterior, înălţime şi adâncime. Adevărata măsură a omului nu o dai tu, ci a dat-o Creatorul. Nu poţi, aşadar, după propria ta măsură, să-i apreciezi fiinţa şi faptele. Statura umană nu e doar ceva fizic ci şi spiritual şi moral în aceeaşi măsură. E lung în cuvinte, dar scurt în fapte. Dacă ţi-ai smuls rădăcinile eşti la discreţia vânturilor. Oriunde te-ai afla, păstrează-ţi intacte rădăcinile. Nu, nu înţelegem că adevăratul nostru destin, nu în oameni, ci doar în Dumnezeu îşi află rădăcina. Ce altceva poate fi omul decât o carte veşnic deschisă? A o răsfoi, a te adânci în lectura ei înseamnă, fără doar şi poate, a-l cunoaşte. Vai de cel care, cu mult înainte de a muri îşi închide cartea... Ultima filă a cărţii numită om, înseamnă trecerea sa la cele veşnice. Intuiţie: atingerea gândului. Telepatia: dialogul gândurilor. Te-ai gândit vreodată că scrierile tale provin de la cuvântul (script)ură? Precum o evanghelie să-ţi fie scrisul, scriptură umană... Vis: Să las bucuria să mă adaste, să mă întrepătrundă... Şi ca o apă cu ochi de smarald, să mă inunde cunoaşterea. Pe măsura trecutului îţi vei croi viitorul. Culmea picturii: să auzi cântând harpele culorilor. Ca să scrii ceva despre om, trebuie mai întâi să-l descoperi. Şi ghinionul poate fi o şansă. Şi meditaţia poate fi o luptă cu tine însuţi. Caut un loc potrivit. Într-o inimă. Destinul picăturii: să cadă. Ridicolul în ochii lumii poate fi sublim în ochii lui Dumnezeu. Mi-am îmbrăcat sufletul în haină sărbătorească. Cercetează-te cu atenţie la faţa locului. Dar fă cercetări şi de adâncime. ”Mă mângîi cu gândul”. Şi gândul poate deveni o făptură. Doamne fereşte să mă părăsească Dumnezeu! Fii învăţător şi învăţăcel al tuturor lucrurilor. Ceea ce ai crezut, să rezoneze cu ceea ce crezi şi vei crede. Eu plec, dar gândurile mi-o iau înainte. Chiar şi când omul stă, gândul lui circulă. Gândul nu cunoaşte repaus. Doar cu visul poţi să măsori infinitul. Cu ansa iubirii vreau să descopăr izvorul binelui. Şi în lucrul comun poţi descoperi extraordinarul şi în extraordinar se poate decela ordinarul. Când scrii nu ai cum să fii singur. Eşti tu şi cuvintele tale. Martore-mi sunt, toate cuvintele. Orice poet „traduce” în felul lui, realitatea. Trăiesc, legat de funia cuvântului. Prin scris trebuie să dai mărturie despre adevăr, despre oameni şi despre tine. Nu-ţi trebuie alte mijloace: prin scrisul tău poţi să cucereşti multe suflete. Nu mulţi sunt cei care descoperă magia cuvântului. Dar aceia puţini n-o mai părăsesc niciodată. Nici nu ştii ce bogat eşti, cu asemenea tezaur de cuvinte! Atâtea spirite vii încă, în patrimoniul meu sufletesc! A învia lumea-n cuvânt, a re-crea universul – condiţia scriitorului. Ce bogăţie se poate afla într-un pumnişor de cuvinte! Până şi umbrele prind viaţă-n cuvânt şi degajă lumină. Ce-ar fi dacă într-o zi, cuvintele ar prinde viaţă? Cuvântul moarte...Iată-l cum prinde viaţă! Oamenii dau măsura faptelor. Dar adevărata măsură e doar în Dumnezeu. Scriind, poţi reface traseul unui destin, dar poţi să-i şi proiectezi viitorul. Gândurile – rareori pot fi aliniate. Se insinuează cu puterea gândului. Ce putere magnifică are gândul! Treptat sau pe neaşteptate, gândul se instalează confortabil. Dar cât disconfort poate produce un gând neplăcut! Cu propriul trup nu poţi pune stavilă gândului. Gândul consimte, trupul încuviinţează. Raţiunea se împotriveşte. Mă duc să-mi fac ordine-n gânduri. Acuzat şi acuzator la tribunalul gândurilor. Gândul poate fi alungat, dar nu nimicit în totalitate. El se poate reîntoarce oricând. Acordă importanţă şansei date de Providenţă, apoi şanselor acordate de oameni. Dă viaţă artei şi vei avea urmaşi care-ţi vor păstra amintirea. A săpa în adâncurile gândului – iată o muncă de cercetare temeinică. Chiar şi în cea mai neagră sărăcie, te poţi simţi bogat...sufleteşte. A intra şi a ieşi din pagină ca dintr-un tărâm de poveste. Cu puterea imaginaţiei putem fi orice şi oriunde. Cel mai mare dar primit de om: închipuirea. Vehiculul ei este cel mai rapid. Nu costă nimic şi nu-ţi cere decât să închizi ochii. Închipuirea – acest cal alb – la îndemâna poeţilor! Deşi inefabilă, creaţia e partea palpabilă a gândurilor şi simţămintelor. Colectivă sau singulară, ura arată spiritul anticreştin care ne bântuie. Cine spune că monştrii nu pot fi iubiţi? Dovadă – monştii sacri. De ce te împotriveşti darului divin şi-ţi urzeşti totdeauna alt plan, altă dorinţă? A jindui mai mult, poate fi un pas înainte şi nu neapărat o nemulţumire. Depinde în ce direcţie faci pasul. Doar cuvântul, cu adevărat, mă defineşte. Cărţile înseamnă de fapt, oameni şi locuri. Cine poate desăvârşi gândul omului decât Dumnezeu? Poţi tu continua gândul meu? Ce paradox! Scriitorul este un adunător de cuvinte, pentru ca mai apoi, să le risipească. Şi el cu ce se alege? Cu nemurirea. Preţul nemuririi: credinţa, cuvântul şi fapta. Nu bijuteria ori vestimentaţia trebuie să te reprezinte, ci vorba şi calitatea morală a faptelor tale. Un discurs spectacular ascunde îndeobşte deşertăciunea ideilor tale. Cauţi efecte speciale şi esenţa se pierde ca un imens foc de artificii. Sub un rug de cuvinte nu se ascunde totdeauna cărbunele incandescent al ideilor durabile. De cele mai multe ori, rămân doar fumul şi cenuşa spulberate şi ele de vânturi potrivnice. Poezia – suspin al pruncului nenăscut. Cuvântul nu schimbă lumi, dar le îmblânzeşte, le îmbunătăţeşte şi adeseori le iluminează. Nici singur, nici vulnerabil nu e poetul în faţa hârtiei. Are cu el cuvintele. Doar în faţa hârtiei îmi pot arăta puterea. Existenţa – fiinţă născută pentru moarte. De acceptat, chiar dacă pare nedrept. Cea mai de preţ avuţie naţională – patrimoniul uman. Dacă nu te-am văzut nu înseamnă că n-am ochi pentru tine. Aşează-ţi cu încredere umbra sub lumina cuvântului. Misiunea scriitorului: aceea de a umple goluri: în sine şi în alţii. Teme-te, nu de pustiul din singurătate, ci de acela din mijlocul mulţimii. Abia când eşti pe cale să le pierzi, toate lucrurile capătă aura însemnătăţii. Şi în definitiv, nimeni nu-mi face un rău mai mare decât îmi fac singură. Nimeni nu-mi pune bariere mai mari decît cele pe care mi le pun singură. Nemărginirea se poate măsura cu pasul...imaginaţiei. De ce iubirea altora ne pare îndeobşte ridicolă şi credem că a noastră e cu totul altfel? Vai de cel pe care l-au părăsit cuvintele! Lipit pământului mă simt, că-s fără de cuvinte... Dar vai şi de cei ce se simt jefuiţi de cuvinte! Cum să fiu gol, de vreme ce mă acoperă cuvintele? Eu stau aici dar iubirea mea îţi iese în întâmpinare. Toţi îndrăgostiţii par nebuni, în afară de mine. Toţi îndrăgostiţii par nebuni dar nu toţi nebunii par îndrăgostiţi... Zigurat, însingurat, negru aureolat, străinând şi singurînd părăsitul nostru gând... Nu scriu, trăiesc printre rânduri... Cuvintele îmi predau zilnic, lecţii de supravieţuire... Deviză: promovează tinerii dar onorează-ţi seniorii. O căsnicie armonioasă e ca un cântec etern în care există o relaţie perfectă între text şi muzică. Unul dă tonul muzicii, celălalt aduce în completare cuvintele. Oamenii continuă să existe cât timp îşi mai aduce aminte de ei cineva... Ţinea doliu fiindcă îi muriseră amintirile. A te bucura de bucuria altuia – aşa ar trebui să arate bucuria perfectă.
CEZARINA ADAMESCU, Agero Câteva ore înainte de trecerea anilor.
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |