Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

LANSARE DE CARTE:

„DULCE CA PELINUL”

DE ŞTEFAN MITROI

Eva DEFESES

Pe 5 Decembrie 2008, la Biblioteca Municipală „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti, a avut loc lansarea romanului „Dulce ca Pelinul” al scriitorului Ştefan Mitroi. În cronica  „Sfarşitul istoriei şi ultimul ţăran”,  criticul  Dan Caragea defineşte această operă ca ultimul mare roman de tematică ţărănească al literaturii româneşti.

„M-am simţit ispitit, după lectura romanului „Dulce ca pelinul”, de Ştefan Mitroi, să parafrazez, cu indulgenţă cititorului, titlul unei cunoscute cărti a lui Francis Fukuyama, pentru a-mi traduce, concis şi fulgerător, reflecţiile finale la terminarea lecturii acestei masive şi innoitoare opere.

De-a lungul ultimelor două secole, un număr apreciabil de scriitori români a abordat tematica rurală, lucru firesc într-o ţară genuin ţărănească, şi unde amintirea obârşiei şi-a păstrat nealterat fiorul emoţional şi fuiorul naraţiunii tradiţionale.

În multe împrejurări, critica şi istoria literară a văzut în Ion, al lui Liviu Rebreanu, romanul nostru naţional, însă succesul internaţional i-a aparţinut, neîndoios, lui Panait Istrati, o dată cu penetrarea acestuia în spaţiul limbii franceze.

Zaharia Stancu, mai întâi, iar apoi, Marin Preda, au constituit referinţele obligatorii ale literaturii epocii comuniste. Este mai dificil de judecat valoarea absolută a operelor acestor scriitori într-o perioadă literară aflată sub semnul totalitarismului. Adevărul este că, după căderea cortinei de fier, nici un mare editor străin, pe drept sau pe nedrept, nu a mai fost interesat, cu marunte excepţii, pe piaţa mondială a cărtii, de literatura română produsă în România.

Românii au crezut că anii '90 vor aduce şi o renaştere literară, la nivelul epocii interbelice. Nimic mai fals, în fapt. Pânza freatică a inspiraţiei a apărut, de la început, secătuită, apoi bântuită de felurite sociopatii. Nu s-a ivit nici o carte care să cutremure omenirea! Şi, totuşi, privind mai atent, nu cred că ne aflăm într-o condamnată Sahară culturală. Problemele sunt prea complexe, din păcate, pentru a fi dezbătute convenabil acum şi aici.

Iată însă că o carte întrutotul notabilă, scrisă în contra curentului autohtonist, consumist sau debiloid, apare totuşi pe piaţă. Este, neindoios, o surpriză şi o provocare. Pentru a primi, cum se cuvine, o operă precum „Dulce ca pelinul”, publicul va trebui, prin urmare, să-şi uite propriile grile de lectură dobândite în ani şi ani de mediocritate românească locală.

Ştefan Mitroi ne oferă un triptic românesc absolut original (în care se include „Căderea în cer”, din 2003) şi în care se amestecă parcă toate resursele posibile ale scriiturii. Un barochism discret, şi mai degrabă latent, domină compoziţia, cu rezonanţe ce ne poartă aluziv pe atatea meridiane literare.

Tematic: satul său teleormănean, marea familie, tatăl şi, mai ales, mama sunt, dinspre orizontul sufletului şi până în străfundul inimii, marile repere ale memoriei afective din care se naşte acest univers artistic (Mancioaca, Vasile şi Ioana). O succesiune de fresce de sfinţi pământeni.

Filosofic: originea Lumii şi a vieţii, cunoaşterea, adevărul, binele şi Dumnezeul din mintea ţăranului sunt valorile ticluite de conştientul nostru colectiv şi pe care scrisul său le revelă cu prisosinţă.

Psihologic: tragismul morţii unchiului şi, apoi, a tatălui, precum şi tânguirea după mamă cea fără de prihană sunt dintre cele mai cutremuratoare pagini scrise în vremurile din urmă.

Tehnic: realismul obiectiv, subiectivitatea poemului în proză şi lirismul pur stau laolaltă, cu o artă fără paralel în literatura noastră recentă.

Melodic: notele grave, sumbre, ale morţii, şi cele zglobii, ale vieţii şi deriziunii, se aşează pe o gamă niciodată auzită simultan la acelaşi scriitor.

Stilistic: fie în registru comic, dramatic sau tragic, Ştefan Mitroi scrie, cu o măiestrie şi un echilibru incomparabile, o carte aproape epurată de orice stridente.

Ştefan Mitroi pare a fi ultimul mare scriitor „ţăran” al istoriei/ memoriei care îşi încheie acum milenarul sau proces literar şi civilizaţional.”

Recent, a avut loc în Portugalia şi lansamentul versiunii în limba portugheză a precedentului român al scriitorului Ştefan Mitroi, „O Buraco”, la editura Cyberlex, în traducerea lui Dan Caragea, coperta aparţinând pictorului Romeo Niram.

Eva DEFESES

Lisabona-Madrid-Bucureşti

Decembrie 2008

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)