Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Lee Child, mister şi pasiune în stilul Reacher

Petre FLUERAŞU

            Considerat unul dintre cei mai mari scriitori britanici actuali, Lee Child a devenit faimos pentru cărţile sale poliţiste, care urmăresc de fiecare dată aventurile fostului ofiţer american Jack Reacher. În “Nimic nu e uşor”, Child îmbină acţiunea frenetică cu suspansul specific anchetelor, reuşind să îl ţină pe cititor alert de la prima până la ultima pagină. Descoperi o dată cu personajele secrete şocante, iar anumite scene impresionează prin cruzimea dusă până la extrem.

            Cartea este brutală, iar Reacher ilustrează perfect eroul american, dur, bărbatul care nu renunţă niciodată la idealurile sale. Cu o minte brici, aidoma unui ceas elveţian, bazându-se pe forţa pumnului şi pe încrederea insuflată celorlalţi, Reacher îşi dovedeşte încă o dată puterea, reuşind să rezolve problemele şi să îi salveze pe cei din jurul său de o soartă mai rea decât moartea. Autorul îşi şochează cititorii prin imaginile create, reuşind să sugereze tăria de spirit a personajelor. Tonul folosit este însă natural, sporind şi mai mult starea de derută a cititorilor. Ai nevoie de o doză mare de cinism pentru a suporta imaginile adesea de o cruzime inimaginabilă:

”- Au scos afară vreo duzină dintre noi. Probabil că aveam toţi aceeaşi zi de naştere. Ne-au dus într-o curte. Primul lucru pe care l-am văzut a fost o găleată mare cu smoală, aşezată deasupra unui arzător. Fierbea. După aia, am văzut că lângă găleată era un bloc mare de piatră, negru de sânge uscat. Un gardian a luat o macetă şi a început să urle la tipul care era primul la rând. Prizonierul de lângă mine, care vorbea puţin engleza, mi-a tradus. Gardianul spunea că ai de ales. Existau trei posibilităţi. De ziua noastră, aveam să ne pierdem câte un picior. Prima alegere, stângul sau dreptul. A doua alegere, pantaloni lungi sau pantaloni scurţi. Adică ne tăia piciorul deasupra genunchiului sau dedesubt. A treia, folosim găleata sau nu. Smoala fierbinte închide arterele şi cauterizează rana. Dacă nu foloseai găleata, sângerai până la moarte. Aveam de ales.

Nimeni nu vorbi.

Hobart continuă:

- Am ales stângul, pantalonii lungi şi găleata.”

Acţiunea se derulează rapid, cititorul este confruntat dintr-o dată cu personaje misterioase, pe care ajunge să le cunoască treptat. Child nu dezvăluie aproape nimic, rezumându-se la detalii fizice. Dialogurile lacunare nu ajută la identificarea psihologică a personajelor, cititorii fiind nevoiţi să facă adevărate exerciţii de comunicare non-verbală. Gesturile, posturile, atitudinile, toate simbolizează ceva, toate înseamnă ceva pentru Reacher, iar cititorii sunt aruncaţi într-o lume în care ceasurile din cap sună întotdeauna la fix.

“Nimic nu e uşor” aminteşte adesea de poveştile clasice de la Hollywood, derulându-se după reţeta care a fascinat generaţii. Cu toate că foloseşte câteva clişee specifice genului action, Lee Child scrie original şi reuşeşte să ofere tensiune, să te facă să te temi pentru viaţa pesonajelor. Deşi intueşti că totul se va termina până la urmă bine, trăieşti fiecare scenă pe muchie de cuţit, oscilând între speranţă şi îndoială. Considerat un maestru al genului, Child demonstrează încă o dată că o carte de acţiune scrisă bine este o adevărată operă de artă.

Acţiunea romanului se derulează în New York, iar personajele sunt desprinse din tipologiile celui mai activ oraş din lume. Într-o lume a terorii, a minciunilor, a banilor ascunşi în saci de plastic, Jack Reacher trebuie să se descurce, să rezolve misterul plecând încă şi încă o dată de la zero, reinvetându-se. Personajul principal dovedeşte pe parcursul cărţii tărie de caracter, fiind gata întotdeauna să renunţe la propria persoană pentru ceilalţi. Finalul, în care el pleacă învăluit în ceaţă, este exemplar pentru capacitatea lui de a trăi întotdeauna pe cont propriu. Nici măcar iubirea nu îl poate ţine în loc pe Reacher.

Impetuos, stilul lui Lee Child trezeşte în cititori instinctul aventurii. Vrei să îi urmezi eroii, vrei să ai parte şi tu de aventurile acestora, vrei să te bucuri de posiblităţile nelimitate pe care ţi le oferă libertatea absolută. Jack Reacher ştie că nu se poate baza decât pe el însuşi, iar asta îi conferă putere, trăsătură care domină interacţiunea sa cu celelalte personaje. Singur, în noaptea adâncă, Reacher este prototipul omului spre care tânjim cu toţii. Invincibil: ”Reacher îşi recuperă arma la unsprezece şi treizeci şi patru şi porni înapoi luând-o pe drum, pentru că astfel avea să ajungă mai repede, în vreo şaptezeci şi cinci de minute. Era obosit, dar mulţumit. Scosese din funcţiune trei degete care puteau apăsa pe trăgaci, reducând forţele inamice la cincizeci şi şapte la sută din capacitatea iniţială. Continuă să meargă. Singur în întuneric. Invincibil.

            După ce străbătuse aleea care ducea la Grange Farm şi văzuse casa, întunecată şi tăcută, senzaţia de bine îi dispăru. Spuse parola de cinci-şase ori. La început, cu voce scăzută, apoi mai tare.

            Canaries, canaries, canaries.

            Nu primi niciun răspuns.”

            Stilul lui Lee Child este vitalizant, axat pe acţiune. Frazele scurte dinamizează cartea, iar dialogurile realiste o apropie de cititor. Eşti acolo, lângă personaje, le vezi cum acţionează şi cum suferă, simţi prin intermediul lor. Axându-se pe catharsis, cartea îl lasă pe cititor să se simtă puternic, îi oferă o viziune integrală prin intermediul unui narator omniscient care defineşte cadrul poveşti. Plecând de la un incident aparent banal, o vizită la cafeneaua din colţ, Reacher se vede aruncat într-un carusel înnebunitor care îi pune în pericol în nenumărate rânduri viaţa.

            Lee Child preia în cărţile sale un stil de viaţă nefamiliar, cel american, şi încearcă să îl transpună în totalitatea sa ideatică. Iată de ce vom regăsi în personajele sale acele calităţi mitice ale primilor colonişti, acea dorinţă de a înfrunta viaţa şi de a te bucura exploziv de fiecare dintre micile ei plăceri. Impresionant prin forţa scriiturii, Lee Child duce mai departe visul american, insuflându-i lui Reacher calităţile care au ajutat America să cucerească lumea. Refuzându-şi preţiozitatea specific britanică, Child construieşte acţiunea brutal, natural, folosindu-se mai mult de instinct şi mai puţin de tehnici narative avansate. Cărţile sale dure, aidoma unei băuturi tari, aduc aminte de mari autori americani ca Thomas Harris (Tăcerea mieilor, Hannibal, Dragonul roşu), David Morrell (seria Rambo) sau Jeffrey Deaver (Colecţionarul de oase). Rămânând mereu fidel stilului propriu, Child o ia de la capăt, iar aventurile lui Reacher sunt gustate de milioane de cititori din întreaga lume: “Lane se răsuci către Addison şi-i ordonă:

- Du-te să vezi ce dracu face Perez. Ar fi trebuit să se întoarcă de acum.

- Reacher e afară, spuse Jackson. De-aia nu s-a întors Perez.

  Lane zâmbi.

- Şi ce ar trebui să fac? Să ies şi să cercetez? Nici pomeneală. Pentru că exact acum Reacher trece pe lângă biserica din Bishops Pargeter.

     Reacher era ghemuit lângă uşa bucătăriei, alegând unul dintre lucrurile pe care le avusese Perez la el. Un MP5K, cu un încărcător cu treizeci de gloanţe. O lanternă, acum spartă. Două cuţite de bucătărie, unul zimţat, altul cu lama dreaptă. Reacher băgă un cuţit în pantof. Ridică arma semiautomată şi o atârnă pe umărul stâng. Apoi se întoarse către hambare. Reacher, singur în întuneric. Luând-o de la capăt.”

            O carte puternică, “Nimic nu e uşor” este o incursiune aproape fatală într-o lume dominată de violenţă. Degete rupte, arme descărcate în capul adversarilor, aventuri, erotism, bărbaţi fără mâini şi picioare, milioane de dolari, toate fac parte din universul zilnic al lui Jack Reacher. Păşiţi alături de eroul care a fascinat America într-o lume paralelă, unde vinul este mai dulce iar sângele nu pătează. Lee Child ne invită să o luăm încă o dată de la capăt. Tot ceea ce ne trebuie avem deja în noi înşine. Iar gloanţele se găsesc pretutindeni...

Petre FLUERAŞU

Bibliografie

Lee Child – Nimic nu e uşor – Reader’s Digest – 2007

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)