Luca Onu, poetul din amintiri

Melania Cuc

  La Bistriţa, în mijloc de Florar, a fost comemorat poetul Luca Onu. Trecut în cercul poeţilor de dincolo de porţile vremii, Luca Onu a rămas în amintirea iubitorilor de poeme nu doar prin cele  cinci volume pe care  a reuşit să le publice în timpul vieţii, ci  prin amintirile comune care  leagă poet de poet într-o prietenie literară fără de graniţe.

"JOCUL DE-A SOARELE" Editura Ion Creanga  1990, este  o placheta de versuri pentru copii, pe care Luca Onu a lansat-o pe piaţa de carte în anul 1999. Lucrarea în sine, constituie un fel de document literar, nu doar o altă mostră de talent scriitoricesc  şi prin care, autorul ne demonstra că deţine darul de-a mânui cuvintele pentru cititorii din eşatioane de vârste diferite.

Cartea a apărut de sub teascurile tiparului imediat dupa evenimentele de la sfârşitul anului 1989, şi mai păstrează în tehnica tiparului uzanţele unei practici  care se  autodefinea prin suportul, de hârtie macultă inainte de vreme,  prin semnul de plumb şi grafica simpla, ca de "cenuşăreasă".

În aceste condiţii tehnice, şi  trecând în revistă titlurile poeziilor (pentru copii) -, titluri evident cu trimitere patriotică,  în nebunia politică a anului 1990, perioadă în care apăreau de-a valma  aşa zisele  cărţi de sertar, cartea  semnată de Luca Onu nu a avut şansa potrivită pentru a fi percepută la valoarea sa, adevărata sa valoare literară, de către critică, şi nici să penetreze pe cât ar fi meritat în  zona cititorilor căreia i se adresează. Este evident, JOCUL DE_A SOARELE  este o carte scrisă înainte de Decembrie 1989, si care - în manuscris trebuia musai să conţină o seamă de cuvinte-mesaj în concordanţă cu cerinţele timpului şi a Editurii. Ştim cu toţii, exista o înţelegere mai mult sau mai puţin tacită între redactorul de carte şi autor. Un joc de-a şarecele şi pisica.

La Luca Onu, acest "acord"  - un fel de paşaport de trecere a viitoarei cărţi pe sub furcile caudine ale cenzurii, -se simte  parcă şi mai pregnant  odată ce anii au trecut.

În cazul cărţii de faţă, poate tocmai acest canon impus dinafară pentru un poet cu coloană vertebrală  şi har dumnezeiesc în poem, aşa cum a fost Luca Onu, - acest  eşantion de poezie, ce leagă două etape istorice distincte, face ca potenţialul  liric de care dispunea Luca Onul să iasă şi mai mult în evidenţă.

 Desigur, în cazul în speaţă este vorba despre literatura pentru copii! Vor spune  unii. Dar, cei care scriu ştiu cât de greu este să asimilezi terminologii, cuvinte de legătură de o acurateţe exemplară pentru a putea scrie  pentru COPII. Luca Onul a demonstrat că putea  stăpâni mirific condeiul şi din această perspectivă!

Am citit cu emoţie nostalgică şi chiar căutând "nodul din papură" în poemele din "Jocul de-a soarele". Nu am găsit nici o sintagmă  nepotrivită.

 Am încercat să le translatez în timp-real, şi spre supriza mea... merg!  Poemele patriotice , destinate copiilor în anul 1999, sunt potrvite pentru a fi citite, recitate chiar, si de copii de astăzi care, credem noi, că sunt sclavii internetului.

Patriotismul lui Luca Onu este atemporal. Este suv redat şi fiecare metaforă curge dinspre veşnicie în continuitatea aceea, care nu lasă Omul să devină  fără simţire.

Sunt 34 de pagini cu versuri  cu titluri esenţiale ca valoare morală, şi care nu se perimează în vreme, nu ar trebui să devină desuete sub vremuri.

" Chipul ţării, Gand de pace, Pământ strămoşesc, Horea, Mama către fiul ei" ş.md. Titluri. Avem aici un aripeleag de candoare şi de sentimente cetăţeneşti adunate între două coperte modeste, aşa cum modest dar înaripat cu talent rarisim a fost şi ne-a rămas poetul Luca Onu.

"Mi-e drag să cânt măruntul fir de iarbă

Care răzbate printe pietre, blând

Livada care-ncepe-n mai să fiearbă

De atâta sevă în sevele  din gând"

 Iată o strofă  din mijlocul poemului "Un imn Măreţ"- şi care  ni-l aduce pe Luca Onu aproape, în dreptul ferestrei inimii. El este copilul-adult şi Poetul,-un fel de triadă  din care răzbate peren cântecul locurilor prin care a trecut pe pământ.

Poate o reeditate a acestei plachete, dedicată copiilor, ar fi potrivită azi mai mult ca oricând. Nu pentru  a mai obţine încă un volum pentru poliţa de biblitecă, ci pentru a răspândi în gr[diniţe şi de ce nu, la  şcolarii din clasele mici, sământa patriotismului fără fanfaronadă,- acea bunăcuviinţă a neamului pentru care Luca a trăit, a migălit  cu abur aproape divin pe silabe.

Timpul omului trece, cel al poetului credem noi, este ... infinit.

Melania Cuc

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com