|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Responsabilitatea unei misiuni aproape utopice
Nicolae Băciuţ
Prin 1974, în „Luna cărţii la sate”, fără orgolii/dispute urban/rural, ne întâlneam la Casa de Cultură a Sindicatelor din Bistriţa, cu scriitori din Capitală: Liviu Bratoloveanu, Traian Lalescu, Valeriu Gorunescu, Vasile Netea, nume absolut inexistente între cele pe care le citeam la vremea aceea. Am fost invitaţi cei din sală, dacă avem, să citim din creaţiile proprii. Am avut „tupeul” să citesc un poem. Ce a urmat ţine de domeniul fascinantului pentru adolescentul ce eram. Am fost inclus în „echipă” şi, împreună cu Virgil Raţiu, i-am însoţit pe scriitori prin satele noastre, de la Reteag la Prislop. Stau mărturie autografe, fotografii, însemnări de presă. În „Luna cărţii la sate”, ţara era brăzdată în lung şi-n lat de scriitori care se întâlneau cu cititorii, care se uitau la aceştia ca la nişte curiozităţi ale naturii. Nu ştiu ce au înţeles ţăranii care au fost aduşi în sălile căminelor culturale ca să se întâlnească cu scriitorii. Oricum, aceştia din urmă îşi luaseră rolurile în serios, vorbind adesea patetic, mai ales Vasile Netea, ca un tribun, despre valorile culturii şi istoriei naţionale. Nu-mi amintesc să se fi vorbit despre „partid şi conducătorii săi iubiţi”. Ani la rând am însoţit apoi scriitori de mai mare sau mai mic calibru în peripluri prin satele transilvane, fără să ne facem prea mari iluzii că după întâlnirile cu noi ţăranii se vor fi apucat de citit şi de cumpărat cărţi. Dar trăiam o frumoasă iluzie, a cărţii care îşi (re)găseşte cititori în lumea frumoasă şi aspră a satului românesc. Îmi amintesc săli de cămine culturale împodobite cu covoare ţesute de mână, frigul care nu putea fi scos din sălile mari, neîncălzite cu săptămânile, din cămine culturale pe jumătate în paragină. Mirosul de fum, de lemne arse în sobă, compensa orice disconfort. Am fost cu scriitori bistriţeni pe Bârgaie, prin satele de pe Someş, cu scriitori mureşeni pe toate văile, cu scriitori din toată ţară prin te miri ce afund de lume, încărcaţi de responsabilitatea unei misiuni aproape utopice. Câtă trudă fără orizont s-a făcut, nu mai e cazul să cântărim. Cum e destul de evident că era curată utopie ceea ce speram noi atunci să se întâmple, dar era greu să fie reprimată o astfel de aspiraţie. Dacă nu i-am convins pe ţărani, măcar pe copiii aduşi atunci de dascăli să vadă „scriitori” poate că i-am atins uşor cu aripa diafană a lecturii. Dar ei au plecat din satele noastre în alte sate mult mai însorite şi, cu siguranţă, n-are nimeni vreme de lectură. Şi „Luna cărţii la sate” a dispărut, fiind considerată de unii apanajul ideologiei comuniste, de parcă îndemnul la lectură era propagandă de partid. Din fericire, întâlnirile literare cu scriitori în cadrul „Lunii cărţilor la sate” aveau, cele mai multe, acurateţe ţi ţinută. Se mai făcea ceva pentru lectură, pentru carte, în satele noastre. Acum rareori mai ajung scriitori să se întâlnească cu cititorii de la sate, oricare ar fi aceştia, dac-or mai fi. Bibliotecile comunale şi-au pierdut şi bruma de cititori pe care îi aveau. Dacă e să ne luăm după tot felul de anchete sociologice, ţăranii se uită la telenovele şi ascultă manele. Aş vrea să cred că nu sunt adevăruri ci cârcoteli. Mă iluzionez că scriitorii mai sunt aşteptaţi la ţară, dar n-are cine să se ocupe de astfel de evenimente. Februarie bate la uşă. Satul românesc e şi el în Uniunea Europeană. Cine (re)descoperă „Luna cărţii la sate”? Măcar de probă. Măcar ca experiment. Şi cine dă bani, pentru că, totuşi, au dispărut voluntarii!?
Nicolae Băciuţ
------------------------------------------- -- Formular: Parerea -------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?: 2. Tema / articolul / autorul:: Baciu 3. Numele si prenumele Dvs.: Paraschiva Marian 4. Adresa Dvs. E-mail: paraschiva_marian@hotmail.com 5. Numarul Dvs. de telefon (fix): 6. Numarul Dvs de telefon (mobil):
7. Textul mesajului
Dvs.:Articolul preastimabilului Nicolae Baciut nu poate fi asemanat
decat cu Geniu Pustiu al Marelui poet national roman, Eminescu.De ce
oare?!!
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
