Magnificii Crepusculari

Eugen Evu

Impresii si pareri personale in FORUM

Motto: Trăiască Dumnezeu !

Beckett, pe care Eugen Ionescu îl plagiază savuros!Tema alienării insului şi cea colectivă, de la el vine. Şi de la Kafka et Cioran, poate cu „urme” din Brecht şi Bulgakov. Nu degeaba şi-au intersectat destinele cei doi români cu irlandezul. Iar Beckett este conscructural şi la „Ulysse” al lui Joyce . Straniu este că, ambii vin din ceţurile ţărmurilor bântuite (hamletian …), de stafii, erinii ale stihialului, ca nişte danteşti sau shambalice răbufniri ale subconştientului primitiv. Dau, dacă vreţi, ca o dimensiune freatică, telurică, a psihicului uman ancestral, un labirint scufundat . Ori poate că e vorba de energii geo-magnetice, care captează bio-energii ale umanului post–mortem ? Delirul acestor speculaţii ne este indus din chiar „delirul „ operei beckettiene ?

Individul deposedat de propria-i identitate (hegelian ), adică, ruptura dintre suflet şi corp (creier ) . În acest sens, Beckett a fost premoniţial, profetul erei de acum. Paranoismul, schizofrenezia generalizată ? New Terror, Împieliţatul devastator, Abbadon Exterminator, în istorie? Corupţia generală, noua „Stricăciune „ a speciei post-diluviene; înstrăinarea şi cyborgizarea. Alien Terestrul … Insectele monstruoase, metamorfozele psiho-mentale, ( holistice ), Goangele lui Kafka? Metamorfoza eului, distorsiunea idului, demenţialitatea umanului îmbătrânit genetic (? ), limitele impactului sforţat dintre natură şi maşină? Fructul supra-cunoaşterii, opturat ?

Omul auto-modificat, răsucit. Genialoidismul, care deja face ravagii , inclusiv în arte . Delirul neo-babiloni, versus cenzura …transcedentalia? Resurecţia rebeliunii de tip luciferic, de astă dată a urmaşilor lui Cain? Mithosul originar, la baza căruia stă fractricidul , sau conflictul gemelar originar, ce anume se codifică aici, nod gordian al … parapsihologiei? Răzbunarea lui Abel ?

În „Aşteptându-l pe Godot „cei doi vagabonzi (filozofi groteşti ai mizeriei condiţiei umane ) ,Vladimir (aluzie la slavi ) şi Estragon (…), trebuie decodificaţi, căci avem un mesaj general uman, al umanităţii decadente, pre-apocaliptice : ei aşteaptă un personaj care nici nu se ştie dacă există (…) , poţi înţelege că este Mahomed, Procleţii, Maladiv-mesianicii, Qetzoalcoatl sau Antihrist…Ceva din afară, obsesia umanului frustrat - justiţiar, maniacal rebel , de fapt întors împotriva sieşi. Înfrânt de utopiile epuizabile ale istoriei ca delir. Stagnând în aparenţa devenirii, aşteptând intervenţia zeilor …Sau a „mesengerului „ lor . „ Să vină deci călăul, să terminăm odată „ ?!O fi zeul împeliţat, o fi Nefârtatul lui M. Vulcănescu , al Basmelor Române ? Va fi rebelul luciferic cu mandat de măcelar, la armaghedonul implacabil ?

„Godot” ( aluzie la Good , sau Gott !!, n .) …Cum ? Filozofând în gol , monologând, de fapt, prin limbajul şi el alienat, absurd, ca în Eugene Ionesco …Dar toţi vin, via Kafka, Cioran, dinspre… Socrate!

Şi romanele lui Beckett asta dezbat, disperarea, neantizarea, disoluţia, schizoidizarea, massificarea. Concquistadorii şi cruciaţii, ocultele lumii moderne re (ci) divivus ?) …

Alienatul lui este deopotrivă „omul nou” dar şi supraomul lui Nietszche .Este tipicul... atipic. Zona explorată este dincolo de tragic, este în preambulul neantului, abisalului. Delirul este al cuvintelor, ideilor şi haosului coborât , poate indus din tenebre .
Cadavre vii, dostojevksiene. Omul scindat, deidentificat. Omul în „aşteptare„ nu omul blagian, în căutarea „izvoarelor de unde răsare curcubeul „ - adică, ale Luminii… Profetism beckettian, aşadar escatologic şi diabolic, omul diabolizat, nu omul profetic, nici cel arhetipalului, al „diferenţialelor divine . „

Dar ancestralul, conchidem, a decăzut din condiţia sa ontologică, şi cea axiologică? Ancestralul, recte „ceea ce „nu se schimbă, etern în Fiinţa heideggeriană, s-a surpat în sine ?

Este o ciclicitate cosmică, o condiţie temporală a acestei resurecţii a căderii? Iată absurdul tezei acestor crepusculari profeţi . Sau paradoxul ? Gelozia zeilor demiurgi reacţionează, se repetă, ameninţă din nou cu Cenzura , cu distrugerea prin alt potop, sau prin amestecul limbilor, distrugerea Comunicării, ( limbajului Primordial ) aşa cum a procedat cu inducerea „bâlbâielii”, în Sumerul babilonian ?

Omul lui Beckett vorbeşte SINGUR, dialogurile sunt monologuri sinistre, ca şi în „Rinocerii „ , „Cântăreaţa cheală „ , etc. ale lui Ionesco. Delirează să-i treacă de urât. Nu mai este cel edenic, căruia Creatorul (sau Demiurgul intermediar ?) i-a dat Femeia, să-i ţină de urât „ ( UR – urât, urâtanie, urâciune, Uriel ? ) Numele mitologic al infernului este IFUR . Suntem în infernul incomunicabilului ? Se poate spune că apare din post-glacial,Omul-Urs .

Mormăitorul (acesta e „delirul messenger , yahoo ! Digitalizăm astralul , boicotăm cenzura zeilor, suntem într-o nouă rebeliune, o nouă cădere ? Cine va fi totuşi acel Godot aşteptat, ghici, cine vine la cina cea de taină? Patosul acestor interogaţii sunt predica în pustie a omului deidentificat prin progres ?(cyborgizare )?

Şi în „Ultima bandă a lui Krapp„ , Beckett are un personaj – cheie , decodabil astfel : bătrânul (Cel bătrân de zile, enohian ? n ) care , având revelaţia sumbră a goliciunii propriei vieţi, îşi ascultă nebun vocea pe bandă magnetică, de când era tânăr… Crunta singurătate şi conştientizarea neantului existenţial , nonsensului . Bătrânul este omul îmbătrânit în aşteptarea lui „Godot „,este cel înspăimat de orfania cosmică, dezamăgitul, bâlbâitul ) de la Babel – bâlbâială ), într-o nouă ipostază, ciclică, totuşi. Este omul agonic , strivit de limită . Omul cenzurat de Elohim , ca să „ nu fie, să nu ajungă asmeni nouă „ (Genesa ).

„Expulzatul„- considerată de Maurice Nadeau drept cheia operei irlandezului, are personajul la fel croit, un blazat (scepticul cioranian), dar şi iscoditor socratic , prins în plasele daimonului interior , socratic . Hegel este patronul unei astfel de atitudini dezolate , abisale , ultim ca om , după exclamaţia lui Nietszche „ Dumnezeu a murit „ (Dar de ce nu am spune, ca Marele Will : „Dumnezeu a murit ? Trăiască Dumnezeu ! ) .

Procedeul lui Eugen Ionescu este parafrazic la cel beckettian: demolarea pragmatică a limbajului şi a raţiunii, a logicii artistotelice. Va fi venit clipa noilor sentinţei…oraculare? Desigur, cu un Socrate care să fie unul reformator, dacă nu protestant … Daimonul bun al omului arhetipal, să sperăm, îi va destăinui pe marginea abisului, axioma: „cine se uită îndelung în Abis, se uită şi abisul în el …”

Eugen Evu

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)