|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
EVANGHELIA ÎNVIERII
„FERICIŢI CEI CE N-AU VĂZUT ŞI AU CREZUT” (Ioan 20,29) CEZARINA ADAMESCU, AGERO
Domnul Iisus, înainte de a-şi încheia peregrinarea pământească, şi-a împlinit făgăduinţa de a nu ne lăsa „orfani”. Ne-a lăsat în grija Maicii Celei Neasemuite. Puţin mai târziu, ni-L va trimite pe Mângâietorul, Paracletul care va rămâne cu noi în toate zilele până la sfârşit. După menţionarea explicită a Maicii Domnului în legătură cu evenimentele Vinerii Mari, pare cu totul surprinzătoare absenţa ei din relatările despre apariţiile Domnului cel înviat. Nici unul din textele neotestamentare care relatează aceste arătări, nu o menţionează pe Maica Domnului. Pe Sfânţii Părinţi ai Bisericii i-a surprins absenţa Mariei în timpul celor patruzeci de zile după Înviere. Unii cred că Domnul trebuie să se fi arătat şi Maicii Sale. Un scriitor latin de mai târziu, Sedulius, afirmă într-un poem că Domnul s-a arătat în primul rând Maicii Sale, într-o lumină strălucitoare, care avea să vină întru slavă. „Am putea spune, mai degrabă, scrie pr. Prof. Vasile Mihoc în lucrarea Şapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului – că, ceea ce s-a întâmplat între Hristos şi Maica Sa după evenimentul răstignirii, face parte din taina personală a Maicii Domnului.”” Acelaşi autor este de părere că, în general, ucenicii au nevoie de mărturia arătărilor pe măsura lipsei lor de credinţă. „Lui Toma nu-i ajunge pur şi simplu o arătare. Pentru ca să creadă, el pretinde să vadă cu ochii şi să pipăie cu mâinile lui pe Iisus cel Înviat.” (cf. Ioan 20,25). Cât despre ceilalţi apostoli, ei nu se mulţumesc cu mărturia mironosiţelor (cf. Mc.. 16,14; Lc. 24,21). Ba nici arătarea lui Iisus nu-i convinge de la început: spre a nu-L lua drept nălucă, Iisus trebuie să-i invite să-L pipăie şi trebuie să mănânce în faţa lor. Domnul cel Înviat se arată mai întâi Mariei Magdalena (cf. Ioan 20,11-18). Iubirea adâncă şi credinţa deplină a Mariei Magdalena o face să-L „surprindă” pe Iisus chiar în momentul suirii Sale în lumea dumnezeiască prin Înviere: Isus i-a zis: „Nu te atinge de mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl meu” (Ioan 20,17). Şi Maria Magdalena nu mai are nevoie de alte dovezi. Apostolilor chiar de la prima Sa arătare către ei, Domnul le reproşează necredinţa: „La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li s-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci nu i-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.” (Cf. Mc. 16, 14). Acelaşi blând reproş îl adresează Mântuitorul şi lui Toma. După ce Toma „necredinciosul” se convinsese şi-l mărturisise – ca Domn şi Dumnezeu, Iisus i-a zis: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” ( Ioan 20,29). Între aceştia din urmă este, fără îndoială şi Maica Domnului. Nimeni n-ar putea s-o bănuiască de necredinţă. De acea necredinţă care a făcut necesare nu numai arătările, ci şi toate încredinţările concrete pe care Domnul Cel Înviat a trebuit să le dea apostolilor Săi. Încă înainte de a se naşte Hristos, anume, îndată după Buna Vestire, a fericit-o Elisabeta pe Maica Domnului. Şi a fericit-o tocmai pentru credinţa ei: „Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse de la Domnul” (Lc. 1,4). Acum o fericeşte Însuşi Fiul ei înviat, când zice că fericiţi sunt cei ce n-au văzut şi au crezut. Preacurata Fecioară Maria este astfel nu numai cea dintâi care a crezut în Cristos Cel Întrupat, pe temeiul cuvântului lui Dumnezeu, ci este şi cea dintâi care a crezut cu adevărat în Hristos cel Înviat. Dacă credinţa Mariei Magdalena L-a „surprins pe Domnul” lângă mormântul gol, îndată după Înviere, credem că nu greşim dacă spunem că desăvârşita credinţă a Preacuratei Fecioare Maria a făcut să fie depăşită orice distanţă între Învierea lui Hristoos şi revelaţia acestui fapt minunat în inima ei. Învierea lui Hristos şi credinţa Fecioarei Maria în Hristos Cel Înviat sunt astfel simultane. Fulgerul Învierii (cf. Mat. 29,3) – „Şi înfăţişarea Lui era ca fulgerul”) - a strălucit mai ales în inima Maicii Domnului, aflată cu Fiul ei într-o comuniune care abia acum poate să se realizeze în mod deplin. „N-a venit încă ceasul Meu” - îi spusese Iisus Maicii Sale la Nunta din Cana Galileii (cf. Ioan 2,1). Acum ceasul a venit. Mirele intră în cămara Sa de nuntă. Şi Fecioara înţeleaptă este gata să-L întâmpine, priveghind şi având candela credinţei aprinsă. Relaţia Maicii cu Fiul ei dumnezeiesc intră astfel într-o nouă fază şi dobândeşte o nouă calitate: maternitatea sa desăvârşeşte în comuniunea negrăită a nuntirii celei duhovniceşti şi veşnice: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată.” (Ps. 44,11)).
CEZARINA ADAMESCU, AGERO 14 aprilie 2009
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart. Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |