Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Maria Diana POPESCU - 

Un nume pentru istoria literară românească

 

Dr.  GEORGE COANDĂ

istoric literar, istoric al culturii şi civilizaţiei, geopolitician

 

  

Am avut privilegiul să citesc o carte. Încredinţată cititorului de Editura Tiparg, care, trebuie să recunosc, mi-a produs o emoţio­nantă surpriză. Şi de multă vreme nu mi s-a mai întâmplat să trăiesc un asemenea sentiment, cu toate că sunt un bulimic consumator de poezie. Cartea se numeşte „Im­perfectul perfect” şi autoarea ei, Maria Diana Popescu (foto). De alt­minteri, aşa cum aveam sa descopăr pe verso, la pagina de gardă, o infatigabilă creatoare de literatură. Antinomic, titlul recentu­lui volum de versuri al tinerei poete se revendică din discursul diho­tomic al masei lirice cuprinsă între coperţi şi care deconspiră perpetu­ul voiaj al acesteia în emularea, sub specie filosofică, a sensului existenţei în variile sale ipostaze.

 

Refuzându-şi mai mult, reprimân­du-şi experimentările (aşa-zis) postmoderniste, Maria-Diana Popescu crede cu obstinaţie în mirificenţa versului, care emoţionează şi oferă, totodată, lectorului posibi­litatea de a înţelege. De aici, poate, şi antinomismul imperfect-perfect, aşa cum este şi existenţa şi mersul istoriei şi societăţii omu­lui, dar textul liric este unul care glisează între metafore aurorale, străbătute uneori de melancolii crepusculare, şi temeritatea de a rosti direct adevărul despre răul care minează aspiraţiile spre feri­cire. lată, paradigmatic, o mărtu­risire de credinţă poetică şi de res­ponsabilitate  civică: „mi-e poemul priveghi/ la focuri de noapte/ dacă nopţile nu-mi ajung/ dacă n-am nici orare/ mă agit când e ziuă cu poemul odihnit/  şi nedreptatea bătută în piuă” („Marşul poeţilor”). Este, de fapt, chintesenţial, ad va­lorem, mesajul liricii Mariei Diana Popescu, o poetă surprinzătoare prin eclatanţă şi sinceritate. Poezia ei are indicibila facultate a dăinuirii.

 

„Im­perfectul perfect”, Editura Tiparg, 2007

 

Cărţi. Idei. Sensuri

 

Maria Diana Popescu - pe care am mai prezentat-o, este o poetă a unor reale şi persuasive virtuo­zităţi lirice. Dar aceasta este o constatare de critic. Cititorul, însă, o poate simţi la lectura poemelor Mariei Diana Popescu, poeme de o profundă trăire a sensurilor existenţei - de aici şi ontologismul lor - pe care şi le asumă ca şi cum datoria sa fun­damentală, ca poetă, este să le înţeleagă rosturile şi, pătrunzân-du-le esenţialităţile, să le deconspire lumii, ceea ce face şi în cel mai recent volum de poeme inti­tulat „Cai crucificaţi la sim­pozioane” (Editura Tiparg), volum în care încearcă, cu disperare empatică, să radiografieze rea­lităţi danteşti ale (viziunea este acum a unui paradis pierdut) prezentului bulversator de des­tine şi stări omeneşti, pe care le percepe  fie ca  o „jertfă a petalelor”, fie ca o „simfonie a destinului” („Scriu cu sentimentul că înaintez/ pe cărarea îngustă dintre două prăpăstii” spune într-un loc), dar şi să găsească sensul întru Dumnezeire pentru un catharsis al umanităţii („Îţi vine Doamne să crezi!”), exclamă implorator în altă parte).

 

Maria Diana Popescu ne deconspiră construcţii poematice ingenios articulate între rostire directă şi impresiune - un fel de lamento-uşor suprarealist, dar fără să şocheze printr-o metaforizare excesivă, programul său filosofi-co-liric, căci are unul, nu paradează, îngăduindu-i expri­mări antinomice surprinzătoare: „în zdrenţe, poetul/ e un călcător pe chei,/ aruncând un capăt de funie speranţei (...) Oriunde ar cădea/, învia-va apoi,/…într-un atelier de înviat poeţii” („Vremea”).

 

Maria Diana Popescu, pot spune - şi nu prea m-am înşelat în aprecierile mele critice - este o voce de poetă a excelenţei, a mirabilităţilor, detaşându-se net într-un timp invadat de poeţi aluvionari. Este o Poeta Vates, un nume „adunat pe-o carte”,  un nume des­tinat istoriei literare.

 

„Cai crucificaţi la sim­pozioane”, Editura Tiparg, 2007

 

 

George COANDĂ

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com