Mariana Dobrin

 „ĪNGERUL ALBASTRU -

Cele mai frumoase poeme ale mele”

 Editura Tiparg

 Maria Diana Popescu, Agero, Stuttgart

Poeta trăieşte realitatea īntr-un bogat registru psihologic, care atinge īn acest volum o structură armonioasă, detectată de o muzică interioară gravă, profundă, īncīt se extinde īn spaţii nelimitate, la care poeta metafora de timp trecut şi prezent. Īn cartea aceasta de căutare (īn sensul de "quźte"), de semne benefice, de laborioasă descifrare a unor sensuri ascunse, capabile să remedieze nonsensurile existenţiale, discursul liric patrunde īn abisul metafizicii, temele de ieri dispar, pentru a face loc unui registru īn care irumpe fervoarea, forţa liricului ajunge zbucium, iar unghiul vederii eului poetic se īntoarce spre īnăuntru, spre oglinda spartă īn bucăţi a sufletului, din care poeta, cu o smerenie fără egal, culege, tristeţi şi chemări, de care geana lacrimii sale se īncarcă.

Căutare, regăsire, purificare, prin retrăirea suferinţei şi, din nou, regăsire. Astfel, am putea spune că poezia Marianei Dobrin recompune preludiul unui sentiment pierdut, care nu poate fi nicicum estompat, el sīngerează asupra-i  prin memorie, prezent ca o rană eternă. Acest volum de poezii al Marianei Dobrin īi răsplăteşte travaliul creator, dīnd girul pentru o pronunţată voce lirică, cu un timbru personal distinct. Poezia ne apare ca un dans tandru pe colile albe stăpīnite de cuvintele īntoarse cu faţa spre soare: „mă preschimb īn fluture, libelulă…(stea?)/şi bat la poarta cerului/ īmpreună cu toate cuvintele./ Aici avem suficient loc, putem chiar dansa./ Le aşez īn formaţii ordonate/ ca pe nişte elevi disciplinaţi./ Calc atent printre ele./ Aşteaptă să le fac prima demonstraţie/de arabescuri şi piruete īn pas de vals./ Ritmul cuvintelor e desăvārşit./ Nicio măsură din muzica lui Strauss/ nu e omisă”. Poeta se joacă cu eliberarea noastră nostalgică, a celor ce sīntem, ce vom fi şi poate care am fost.

Dimensiunea esenţială a poemelor constă īn explorarea teritoriului inefabil dintre dragoste şi frămīntari: „Voi deveni ulciorul/din care vei bea/ vinul de sărbători/ sau ceaşca din care/ vei sorbi, pe īndelete,/ cafeaua de dimineaţă./ Poate aşa mă vei săruta/ de  mai multe ori”. Experienţa  poetei se converteşte īntr-o poezie de apasată sensibilitate şi autenticitate. De aceea, nu mijloacele, nu formele sīnt esenţiale, ci continuţul, care īşi găseşte cu maximă libertate modalităţile de a se face transmis. Valoarea cărţii sensibilei poete de aici vine, din asumarea totală a unei experienţe trăite, din confruntarea cu problematicile existenţiale. Titlul ales, „ĪNGERUL ALBASTRU”, este formula care desluseşte, polimorf, acţiunea poetică. Este, mai adīnc privind lucrurile, un fel de a defini perspectiva aleasă, aceea de meditaţie nesfīrşită asupra dragostei şi, amplificīnd, de meditaţie asupra timpului uman īn raport cu timpul absolut. Exemplar pentru a defini esenţa sīnt versurile: „Stau la poarta timpului/ ca un cerşetor/ la poarta unei biserici/ şi-l rog să-mi dea/ īncă o fărāmă de tinereţe.” Foarte puţine cuvinte, transformate de poetă printr-o gimnastică secretă īn ecouri de muzicalitate, recompun īntr-un spectru de culori, lumea sufletului său şi o īnchid īntr-o sferă de cristal. Tonul pur ţīsneste dintre pereţii sferei,  ne emoţionează, ramīne pentru totdeauna aproape de noi, ecoul de muzicalitate al cristalului.

Poezia sa este o rostire sensibilă supusă efortului de ordonare după propria ştiinţă, aceea a formelor īnchegate, a construcţiilor sintactice frumoase, epurate de orice balcanism contemporan. Scurte, poemele din cuprinsul cărţii fixează distinct, īndeosebi instantanee sufleteşti, mici tablouri, inefabile fulguraţii ale imaginaţiei, succinte reflecţii: „Ploaia şi/ deodată stelele/ s-au revărsat īn afara cerului,/ peste lume./ Unele s–au  aşezat/ aici īn marginea albă a paginii/ şi aşteaptă să se nască poemul.” Poeziile cuprinse īn volum sunt concepute īn două cicluri, intercalate după o logică originală, ce dau senzaţia de alternanţă īntre interiorizare şi exuberanţă. Unul, melancolic, cu genele căzute peste celălalt, peste ochiul de speranţă, plin de licărul unor ascunse bucurii, dar amandouă se completează reciproc, unul fără celalalt neputīnd să se desăvīrşească. Poezii care īi īntreţin flacăra creaţiei, dar asigură şi atmosfera prin care să nu existe, vorba cronicarului, “alta mai frumoasă şi mai cu folos zăbavă decāt cetitul cărţilor”. „Īngerul alnastru” se citeşte cu uşurinţă, cu interes, īl prinde pe cititor īn mrejele sale, şi recomnadă o poeta caldă a cărei biografie se īmplineşte şi prin poezie. Carte este construită, explicit sau implicit, pe acest motiv al jertfei femeii pentru iubire,  e, de fapt, un elogiu adus femeii, deopotrivă trup şi suflet.

Poezia Marianei Dobrin  e şi spovedanie şi revoltă interioară şi aspiraţie şi renunţare şi iubire („Despre iubire/ eu pot să  scriu/ numai cu vārful inimii/ cuvinte...”), e o căutare a sinelui, o punere īn ordine metafizică a fiinţei pīnă  cīnd tristeţile vor īnflori din nou cu alte metafore. Avem, prin această nouă carte a poetei Mariana Dobrin, īncă un pas al său īn numele poeziei.

Maria Diana Popescu, Agero, Stuttgart

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com