Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

MARYHILL

MUSEUM OF ART ON THE COLUMBIA RIVER

MARYHILL - MUZEUL DE ARTA DE PE RIUL COLUMBIA

Corneliu Florea - Winnipeg, Canada

Impresii si pareri personale in FORUM

Acolo, in vest-nordul Statelor Unite , unde Riul Columbia desparte Statul Oregon de Statul Washington, unde indigenii acestor pamanturi spuneau ca se intilneste stralucirea dogoritoare a soarelui de desert cu ploile binefacatoare venite de pe occean, pe malul drept al riului, inalt si abrupt, se afla Museul de Arta “Maryhill” ce este implinirea visului a patru prieteni. Un american intreprinzator si norocos, a unei dansatoare ce a impresionat America si Franta, a Reginei Maria a Romaniei si al unei pasionate colectoare si pastratoare de arta, Alma de Bretteville Spreckeles.

Americanul, Sam Hill, s-a nascut in 1857 in Nord Carolina intr-o familie de “quaker’( “quaker” este porecla nefavorabila, peiorativa data celor ce fac parte din Societatea Prietenilor !) Robust, inzestrat, harnic a muncit in compania de cai ferate “Great Norhern” a unchiului sau. Intreprinzator si inovator a devenit un expert in constructii rutiere si feroviare de pe urma carora a prosperat si a devenit un bogat om de

afaceri. A calatorit mult si fiind o fire foarte placuta si-a facut multi prieteni adevarati.

In 1907, a cumpart pe malul drept al Riului Columbia, deci in Statul Washington 7.000 de acrii ( un acru aproximativ egal cu o jumatate de hectar) pe care a vrut sa stabileasca o comunitate agricola formata din membrii Societatii Prietenilor (Societate ce este o “subincringatura” a crestinilor reformatori, in care toti membrii sunt egali, egali fara structura ierarhica. A aparut in Anglia in mijlocul secolului al XVII-lea si au fost porecliti “quakers”) Dupa un timp, Sam si-a schimbat planurile, a inceput constructia unui “ranch house” pentru familia sa. Cum sotia sa se numea Mary, iar proprietatea se afla pe un “hill”(deal) a numit atit “ranch”- ul cit si “mansion”-ul Maryhill.

“Mansion”-ul sau casa mare cit un palat, pe trei nivele, are la capetele ei, de o parte si alta rampe de automobil, simetrice, ce urca pina la etaj unde sunt intrarile

principale, ceea ce ii da cladirii un aspect unic, curios pentru ca, de obicei, intarile la asemenea cladiri impunatoare se fac la fatada nu pe laterale !! Proiectul acesta original, absolut americana, a fost executat de niste arhitecti adusi speciali din Washington D.C.

Inainte de-a fi terminata, Sam Hill s-a rasgindit din nou, a renuntat sa o foloseasca de locuinta familiara si s-a gindit sa o doneze unor scopuri publice. Cum americanii traiau, clocotitor, perioada etalarii lor si prin cultura, s-a nascut ideea unui muzeu . Ideea se pare ca a fost a prietenei sale Loie Fuller, o apreciata dansatoare americana, ce a devenit faimoasa la Paris prin frumusete si talent, prin originalitatea costumatiei si a luminilor de scena, o inovatie la sfirsitul secolului XIX-lea. Si-a cistigat o aureola de diva si un loc in inalta societatea artistica parisiana, devenint o apropiata a scluptorului Auguste Rodin.

In cercul prietenilor lui Sam Hill a fost si Regina Maria a Romaniei, nepoata reginei Victoria a Angliei si a tarului Alexandru al II-lea. In 1926 cind a facut fastuosul sau turneu in Statele Unite si Canada l-a vizitat si pe Sam Hill la Maryhill, unde la cererea acestuia a adus obiecte personale si de arta pentru viitorul museu.

Pe neasteptate, Sam Hill moare in 1931 si muzeul inca nu era realizat.

Alma de Bretteville Spreckels, sotia unui magnat al zaharului american, prietena devotata a lui Sam Hill si a Reginei Maria a dus la indeplinire realizarea museului de la Maryhill, dupa moartea neasteptata a lui Sam Hill in 1931. Muzeul pastreaza obiecte de arta si personale ale Familiei Hill, a Reginei Maria, a dansatoarei Loie Fuller, care a donat toate lucrarile de arta primite cadou din partea lui Auguste Rodin, la care se aduga si donatile de arta ale Familiei Bretteville - Spreckels.

Despre Museul de Arta din Maryhill, Statul Washington, de pe malul Riului Colorado am aflat primadata in 1988, cind Florin s-a intors de la Congresul ARA din Portland - Oregon, unde a prezentat eseul “Constitutia de la 29 Februarie” Cu aceasta ocazie, organizatatorii Congresului ARA au aranjat si o excursie la acest muzeu. Florin ne-a povestit cu insufletire si amanunte despre cele vazute si aflate despre Regina Maria pe aceste meleaguri, atit de indepartate de Tara Noastra, stimulindu-ne curiositatea.

Prima data am fost in Iunie 1989. Atunci am facut un tur canadian si american din preeria manitobana pina in frumoasa British Columbie, trecind peste Muntii Stincosi. La Pacific am luat ferry boat-ul si am trecut pe Insula Vancouver iar de acolo, in Statele Unite in Olimpic Park . Am coborit spre sud pe “interstate nr.5” la Portland in Oregon,de unde am luat-o pe “interstate nr 84”, ce serpuieste de-a lungul riului Colorado, pina la Meryhill. Era foarte cald si uscat, semn ca ploile oceanului nu au mai ajuns de mult in acest peisaj deluros si arid.

Vizitarea museului ne-a stirnit emotii si interes de neuitat.

Pentru cei educati sub dictatura comunista,cum am fost si noi,istoriile URSS-ului si ale comunismului au fost obligatorii ani si ani de zile, obositoare, infuzindu-ne in doze masive indoctrinarea cu tot ce este strain, in timp ce istoria Luptatorilor si Fauritorilor Romaniei Intregite era simplificata si falsificata !! Asa ca, la Meryhill, dintr-o data ne-am pomenit intr-un mic spatiu de istorie romaneasca, in care se afla o frumoasa colectie de obiecte personale ale Reginei Maria, printre care si o copie a coroanei purtata la Alba-Iulia, tablouri de familie, incepind cu cele ale bunicilor pina la cele ale urmasilor. Exponatele frumos aranjate la nivelul principal al muzeului, bogata colectie de obiecte si documente romanesti ne-au reverberat sentimentimentele ca apartinem, totusi, unei obirsii vechi, dacica ca spatiu si neo-latina ca vorbire si gindire, unei natiuni care dupa aproape doua mii de ani, din nou s-a intregit in vechiul ei spatiu. Iar Regina Maria, desi cu radacini asa de indepartate de poporul nostru, s-a daruit intregirii noastre romanesti alaturi de generatile romanesti ale acelor vremuri. Ce pline de personalitate si mindrie nationala au fost au fost acele generatii ce s-au jerfit pentru Intregiea Romaniei, si ce oprimate si degradate au ajuns urmasile lor sub dictatura zonelor de influenta straine daca nu-si cunosc trecutul si indatoririle nationale, daca isi ignoram sau negam identitatea. Savirsind acest sacrilegiu sunt/suntem, indirect, niste tradatori !!

Trebuie sa traim in strainatate ca sa aflam si sa invatam cine am fost/suntem ?!?

Am gasit la “ghif shop-ul” muzeului volumul “THE LAST ROMANTIC” - THE LIFE OF THE LEGENDARY MARIE, QUEEN OF ROUMANIA, THE MOST FAMOUS BEAUTY, HEROINE AND ROYAL CELEBRITY OF HER

TIME de HANNAH PAKULA aparut intr-o editura new-yorkeza in 1984. Este un volum de 500 de pagini, pe care nu l-am lasat din mina pina ce nu l-am citit, pot spune ca l-am studiat pentru ca merita. Este foarte bine scris si din punct de vedere literar si istoric. Desi documentat total, lectura nu are rigiditatea manualelor de istorie ci de roman de familie. Autoarea este o intelectuala evreica plecat din Romania, dupa instalarea dictaturii comuniste, si stabilita in Statele Unite, care nu a binevoit sa-mi raspunda la scrisoarea prin care o felicitam si ii ceream permisunea unei largi recenzi cu citate. Pacat, as fi dorit, ca si alti multi romani sa afle despre cartea ei, in care descrie cu insufletire si amanunte despre vizita Reginei Maria la Meryhill in Noembrie 1926. Despre surprinderile ei in fata peisajului arid, in fata “mansion-ului“,despre emotiile ei, despre “speech”-ul ei atit de apreciat de cei doua mii de invitatii a lui Sam Hill ... si multe, multe altele. Poate dupa Decembrie 1989, autoarea volumului sa fi permis publicarea acestei biografii romantate a Reginei Maria si in Romania. Merita sa fie publicata si citita, completeaza fresca din vremurilor cu regi si regine in Romania. Buna si pentru cei ce vor sa readuca monarhia in Romania, ar afla parerile Reginei Maria despre nepotelul ei Mihaita (“The Baby King”)

A doua vizita la Muzeul de Arta de la Meryhill am facut-o in August 1994. Ne intorceam din California si am oprit citeva ore la muzeu, sa i-l aratam si invitatei noastre din Romania, colega si prietana noastra Violeta.

Intre timp s-au schimbat multe in muzeu; lucrarile lui Auguste Rodin si galeria dansatoarei Loie Fuller au fost mutate de la “upper level” la “lower level” unde arata mai mult ca ingramadite decit ca exponate ce au nevoie de spatiu pentru a se reliefa. Exponatele Reginei Maria isi pastrau acelasi spatiu la “entry level” unde se afla si “Sam Hill History Room” dar nu am mai gasit pliante sau carti despre trecerea ei pe aici. Am avut o stringere de inima la gindul ca, in viitorii ani, noua conducere a muzeului, care face tot mai mult loc artei americane in muzeu, o va cobori linga Auguste Rodin si Loie Fuller, mai ales ca Ambasada Romaniei din Statele Unite, incontinuare, nu-si va arata nici-un interes fata de memoria Reginei Maria in acest muzeu, desi reprezinta Romania.

Cind am parasit parcul acestui muzeu cu amintiri romanesti, unde paunii, pasarile favorite ale Reginei Maria, se plimbau majestos, am avut un sentiment trist de despartire definitiva de aceste locuri, unde Sam Hill a inaltat , din beton, si o replica al anticului STONEHENGE din Anglia, ca un memorial al soldatilor americani cazuti in Primul Razboi Mondial in Europa. Cinste acestui OM ce si-a respectat cu daruire semenii.

Corneliu Florea - Winnipeg, Canada

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, redactarea şi Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]