Medalion Ion Pachia-Tatomirescu

Scriitorul şi OPERA SA nemuritoare

Impresii si pareri personale in FORUM

Situându-se cronologic, în pragul celei de-a 60-a iarnă a existenţei sale terriene, eruditul şi prodigiosul scriitor, dotat de pronia cerească cu talent şi putere de muncă ca puţini alâii din generaţia sa, ION PACHIA TATOMIRESCU este un NUME cu rezonaţă aparte în galaxia literaturii române şi nu doar. Şi pentru că nu îi ajungea un singur nume pentru câte a avut de spus şi a spus în tomurile de fărâme rupte din eternitatea pe care o susţine cu verticalitate şi certitudine, scriitorul şi-a ales un pseudonim, Ioan Cârssia (stânga). Pseudonim ce poate fi ilustrat cu fotografia sa de la 33 de ani, cea cu iie dacoromânească, aşa cum fost-a el pe atunci, la Olimpiada de la Moscova, din 1980, căci… puţini dintre noi îl mai ştim cu astfel de chip, imortalizare a tinereţii fără bătrâneţe, care îi poate da iluzia dar şi speranţa, lui Ion Pachia Tatomirescu, că, nu-i muritor ca oricare, domnia sa luând aici, deşi în tonuri de sepia, parcă, Eternitatea de picior... În oglindă, în fotografia cealaltă (dreapta), cea de la Băile Herculane, din 7 septembrie 2006, (care poartă semnătura: Adrian Dinu Rachieru),- ni s erelevă un Ion Pachia- Tatomirescu aflat în pragul sexagenariatului,şi care … primeşte Premiul Nobel al Rândunicilor, cum singur şuguieşte !

Să ne trăieşti cu sănătate şi între prieteni, Maestre!

Melania Cuc- redacţia Agero

PACHIA-TATOMIRESCU, Ion (16. II. 1947, Tatomireşti, j. Dolj), poet, prozator, teoretician, critic, istoric, lingvist, publicist, editor, traducător. Este fiul Elenei (n. Florea) şi al tâmplarului Dumitru D. Pachia. A absolvit Liceul Real-Umanist din Filiaşi (1965) şi Facultatea de Filologie – Universitatea din Timişoara (1966 – 1971). Şi-a luat doctoratul în filologie cu teza Generaţia resurecţiei poetice din 1965 – 1970 (la Facultatea de Litere şi Arte – Universitatea Lucian Blaga din Sibiu). Debutează cu poeme şi o ars poetica paradoxistă (a holo-poemului), simultan, în revista Ramuri – anul III, nr. 10 (27) / 1966 (p. 21) şi în Povestea Vorbii (nr 7 / 1966, p. 14), suplimentul redactat de Miron Radu Paraschivescu; iar, editorial, cu volumul de poeme, Munte – Bucureşti, Editura Eminescu, 1972. Este profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional Bănăţean, director al Editurii Aethicus, redactor la revistele Orient latin şi Rostirea românească (din Timişoara), redactor-şef al periodicului Anuarul de martie.

De la primele-i poeme publicate în ziare / reviste, se lămureşte faptul că I. P. T. „conjugă“ întru catharsis «marile probleme filosofice ale existenţei», eul liric fiindu-i «prezent în tot locul, ca un martor ocular şi senzorial la condensarea înaltelor miracole din seva pământului» (Al. Firescu, Înainte – Craiova –, nr. 6.560, 2 aprilie, 1966), ecritura sa înnobilându-se în zodia «unei muzici, a unui ecou inefabil, care este pecetea poeziei», pecete inconfundabilă, dinspre o primă ars poetica a paradoxismului, Peristylium, dinspre o limpede şi foarte profundă „definiţie“ a holo-poemului, certificată chiar din toamna anului 1966, de Miron Radu Paraschivescu (în Povestea vorbii, nr. 7), de Ilarie Hinoveanu şi Petre Dragu (în Ramuri, nr. 10 / 15 septembrie, 1966). I. P. T., «puiul de dac» (Vl. Streinu, Critice, vol. IV, 1976, p. 90), intrând în „ţara-Poem“ cu un Munte şi aducând «mărturia unei erupţii lirice de mare autenticitate prin îndrăzneală asociativă şi dinamism interior, traducând zbaterile şi elanurile unei sensibilităţi adolescentine înfiorată de a se descoperi pe sine şi tulburată de presimţirea unei ordini cosmice» (M. Iorgulescu, în Luceafărul, nr. 32 / 536, august, 1980), nu-i doar unul dintre fondatorii / teoreticienii paradoxismului, ci-i şi creator / inventator de salm, cea mai scurtă poezie cu formă fixă din istoria literaturii universale, mai exact spus, «un distih, în care versul prim are măsura 2, un troheu, fiind stihul „un-doi-irii“ („undoirii“ / „îndoirii“) Întregului Cosmic, şi, versul secund, măsura 4, o zalmoxiană pereche de trohei...» (I. P. T., Salmi, 5). «Într-adevăr, salmii întrec, necondiţionat, ca întindere, economia de cuvinte a haiku-ului, fără a pierde, prin aceasta (...), echilibrul dintre brevilocvenţă şi densitate (echilibru fin, greu de atins...). Iată câteva exemple, ca să nu ne rezumăm la afirmaţii: „Vie / lăcrimie...“; „Fluturi / ard pe scuturi“; „Munte, / în cer, pun-te...!“ etc.»; ajungem şi «la lectura cosmogonică a volumului»; fiindcă, «după cum ne informează autorul în cuvântul înainte, „eroul liric al salmului este un observator, un participant la o ordine microcosmică şi, deopotrivă, macrocosmică“; nu-i de mirare, deci, că, pe prima pagină, vedem scris, într-un chenar, „Cosmografii“; aceste cristale poetice, cu nenumărate reflexe, vorbesc despre sufletul omenesc, de pretutindeni şi de oricând, capabil să închidă în grăuntele său nevăzut (dar abisal), imensitatea universului» (E. Dorcescu, Poezie şi cosmografie, în Renaşterea bănăţeană / Paralela 45, nr. 3478, 3 iulie 2001). În ciuda micropoemului-haiku, tatomiresciana „invenţie“ este deja „omologată“ atât de esteticieni şi poeţi din Belgia, din Franţa: Paul Van Melle: «Salmes est fait uniquement de počmes ŕ forme fixe de ce nom, plus brefs encore que le haďkou japonais, car ils sont fait d’un trochée et d’un tétrasyllabe; il n’est pas facile de s’habituer ŕ ce rythme...» (în revista Inédit, nr. 153 / 2001); Jean-Claude George: «Le Salme est la plus courte poésie fixe de l'histoire de la littérature; le triplement du salme – proche du haiku – donne le trisalme...» (în Art et Poésie, nr. 177 / 2002) ş. a. / etc. Ultimele poeme hadronice sunt remarcate şi de profesorul de românistică de la Universitatea Sorbonei, Jean-Paul Mestas: «Incantation, magie des visions, le počte de Timişoara offre ŕ lire des sonnets qui ouvrent les horizons de la Dacie et dont le chant rapelle cordialement au ręve des beautés latentes....» (în Jalons, nr. 73, 2002). De aprecieri „înrăzărite“ dinspre „summa cum laudae“ se bucură şi opera de cercetare ştiinţifică interdisciplinară a lui I. P. T., reunind o serie de lucrări novatoare / „revoluţionare“. Bunăoară, în studiul De la Mioriţa la Zalmoxis, după cum certifica Romulus Vulcănescu, încă din anul 1984, I. P. T. «pledează pentru rădăcinile, să le spunem, „mioritice“ ale Zalmoxianismului, apelează mereu la implicaţiile zalmoxianiste ale conţinutului Mioriţei. În alţi termeni, tema transsimbolizării baladei în Zalmoxianism cedează locul temei transformării Zalmoxiansimului în baladă. Ideea dominantă a acestei relaţii este aceea a seninătăţii protagonistului „mioritic“ în faţa morţii, care reeditează pe plan epic seninătatea dacică a trimiterii Mesagerului Celest. (...) Mergând pe urmele lui L. Blaga, substituie matricea (stilistică) prin matcă, aplicând-o la elemente de geografie mitică (referitor la iad şi rai). (...) Termenii, alegorie şi simbol, care deţin un loc important în gândirea mitică, sunt evidenţiaţi. Combate teoria abisală a „spaţiului ondulatoriu“ deal-vale a lui Lucian Blaga, înlocuind-o cu teoria semantismului sincretic a spaţiului spiritual zigzagat, creastă de munte – abis – creastă de munte (...); constată că ritmicitatea creastă – abis – creastă îşi are corespondenţa în poezia populară română. Iată cum: închipuie o poetică inedită sub raportul studiului ritmicităţii la români, în care este vorba despre anumite tipuri de versuri (...). Ideea oralităţii culte (care în fond este ceremonială de curte regală sau culturală de regim pontifical) constituie o idee forţă folosită de autor» (Acad. Romulus Vulcănescu, Tema transsimbolizării baladei „Mioriţa“ în Zalmoxianism..., în teza de gradul I, „Mioriţa“ – lectură semantic-sincretică şi simbolic-genetică..., de Ion Pachia Tatomirescu, Universitatea din Craiova, 1986, p. 73). I. P. T. este un «cercetător cu o largă informaţie şi cu o reală capacitate de cuprindere şi sistematizare» (Mircea Braga), «un spirit neobosit, veşnic iscoditor, aliat constant al celor mai autorizate voci critice», având «vocaţia brevilocvenţei (...) şi capacitatea lăudabilă şi rară de a absorbi o uriaşă cantitate de informaţii» (Crişu Dascălu), lucrând «cu ambiţia exhaustivităţii» (Liviu Leonte); teza-i de doctorat, Generaţia resurecţiei poetice din 1965 – 1970, «rodul lecturilor de câteva zeci de ani», se constituie într-un «adevărat compendiu de poezie a unei generaţii, sprijinit, de regulă, pe repere valorice valabile» (Mircea Tomuş); «volum masiv, opul lui Ion Pachia Tatomirescu repune în drepturi (cercetând opera şi contextul) o generaţie care, sub furia revizionistă, a fost aprig contestată în anii din urmă» (Adrian Dinu Rachieru).

SCRIERI: Între anul debutului editorial, 1972, şi anul 2006, Ion Pachia Tatomirescu a publicat următoarele cărţi de creaţie literară şi de cercetare ştiinţifică interdisciplinară: Munte, versuri, Bucureşti, Editura Eminescu, 1972; Crocodilul Albastru (poezii pentru copii), Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1975; Încântece, versuri, Bucureşti, Editura Litera, 1979; Zoria, poeme, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980; Lilium breve, poeme, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981; Peregrinul în azur, poeme, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1984; Verbul de mărgărint, poeme, Timişoara, Editura Facla, 1988; Dumnezeu între sălbatice roze (trisalmi şi micropoeme-haiku), Timişoara, Ed. Hestia, 1993; Haiku (volum ilustrat cu „foto-sculpturi“ de Monique Deryckere, trilingv: în română, în franceză – versiunea autorului – şi în neerlandeză – în traducerea poetului belgian, Florimond Van de Velde), Bruxelles / Porto, Editura Fundaţiei Fernando Pessoa, 1994; Nichita Stănescu şi paradoxismul, Timişoara, Editura Arutela, 1994; ediţia a II-a, revăzută şi augmentată – Timişoara, Editura Aethicus, 2000; Împăratul din Munţii de Azur / The Tale of the Emperor in the Azure Mountains, versuri şi proză, plachetă pentru copii (versiunea în limba engleză: Gabriela Pachia), Timişoara, Editura Aethicus, 1996; Mihai Eminescu şi mitul etnogenezei dacoromâneşti, Timişoara, Editura Aethicus, 1996; Bomba cu neuroni, poeme, Timişoara, Editura Aethicus, 1997; Zalmoxianismul şi plantele medicinale, vol. I, II, Timişoara, Editura Aethicus, 1997; Stelele dalbe...dintr-o «Colindă la Timişoara în Decembrie Însângerat, la anul 1989» (plachetă cu poeme pentru copii), Timişoara, Editura Aethicus, 1998; Dacoromânia lui Regalian / Regalianus’ Dacoromania – The Independent State of Dacoromania (258 – 270), Founded by Regalianus, the Great Grandson of the Hero-King Decebalus (în română şi engleză; traducerea în limba engleză de Gabriela Pachia), Timişoara, Editura Aethicus, 1998; Aforismele apei / Aphorismes de l’Eau (aforisme şi poeme-aforism – versiunea în franceză aparţine autorului), Timişoara, Editura Aethicus, 1999; Colegiul Bănăţean (pagini monografice...), Timişoara, Editura Aethicus, 1999; Fulgerul sferic / Éclair sphérique, poeme (traducerea în limba franceză a majorităţii poemelor este făcută de autor; la 21 de poeme* tălmăcirea a fost făcută în 1986 de autor şi de Chantal Signoret, de la Universitatea din Provence; poemele din acest volum au fost încununate, în 1998, la Reims-Franţa, cu «3-čme Prix Vitrail Francophone», autorul devenind astfel membru al Société de Počtes et Artistes de France), Timişoara, Editura Aethicus, 1999; Salmi / Salmes / Salms, distihuri superparadoxiste, ediţie tetralingvă (română, franceză – în tălmăcirea lui Dacian Bradua, engleză – în traducerea Gabrielei Pachia şi germană – în translarea Mihaelei Gherasim), Timişoara, Editura Aethicus, 2000; Istoria religiilor, vol. I, Timişoara, Editura Aethicus, 2001; Ultimele poeme hadronice, Timişoara, Editura Aethicus, 2002; Cereasca horă din carul cu doisprezece brebenei (plachetă cu poeme pentru copii), Timişoara, Editura Aethicus, 2002; Dicţionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus, 2003; Povestea celor trei mustăţi de fier (povestiri pentru copii), Timişoara, Editura Aethicus, 2003; Compostorul de nori (colecţia Cele mai frumoase poeme – antologia esenţială –, cu un Pentaedru prefaţator semnat de Vladimir Streinu, Miron Radu Paraschivescu, Constantin M. Popa, Alexandru Ruja, Adrian Dinu Rachieru, cu un Dodecaedru postfaţator de Mircea Iorgulescu, Ion Dur, Ioan Buduca, Laurenţiu Ulici, Ion Rotaru, Paul Van Melle – Belgia –, Florin Vasiliu, Paul Courget – Franţa –, Eugen Dorcescu, Jean-Claude George – Franţa –, Jean-Paul Mestas – Franţa –, Marian Barbu şi cu un Tabel cronologic de Mugur Moşescu), Timişoara, Editura Aethicus, 2004; Generaţia resurecţiei poetice (1965 – 1970), Timişoara, Editura Augusta, 2005.

EDIŢII: Sfântul Ioan Cassian, A douăzeci şi patra convorbire duhovnicească (cu „postfaţa“ – de 133 de pagini –, Zalmoxianism şi Creştinism în Dacoromânia, Patria Sfântului Ioan Cassian de I. P. T.), Timişoara, Ed. Aethicus, 1999; M. Kogălniceanu, Unirea Principatelor a fost visul de aur (cu studiul introductiv, „Dacia literară“ – 1840 – şi programul renaşterii naţionale în Principatele Valahe, şi cu Tabel cronologic, de I. P. T.), Tim., Aethicus, 2004; M. Eminescu, Luceafărul (cu studiul introductiv: Zece „mituri esenţiale“ în creaţia eminesciană şi câteva „mari teme“ / „motive“ romantice, cu Tabelul cronologic şi cu „studiul“ / „postfaţa“: De la alegorie / simbol până dincolo de înfiorarea cosmică din era hadronică..., de I. P. T.), Tim., Aethicus, 2004; Nichita Stănescu, Omul-Fantă (cu studiul introductiv Nichita Stănescu şi paradoxismul ontologic al limbii / Logosului, cu Tabelul cronologic şi cu Anatomia textului secund: Ca seminţe-stele pentru „universala boltă albastră“..., Profund autohtonism, Paradoxismul limitelor tragic-existenţiale în „Elegia a zecea“..., Cuplul edenic în secunda şarpelui..., de I. P. T.), Tim., Aethicus, 2004. CULEGERI: Mărul din Rai cu stelele Crăciunului dacoromânesc, antologie de colinde adunate (de I. P. T.) de pe văile Amaradiei, Gilortului, Jiului, Motrului, Mureşului şi Oltului, între anii 1966 şi 1986, Tim., Ed. Aethicus, 1998. TRADUCERI: Gilbert Stenfort, Poeme ornitologice, Tim.,1990 (în colaborare); Ivo Andrić, Curtea blestemată (în colaborare), Tim., 2005; etc.

REPERE BIBLIOGRAFICE (în volume): Florea Firan, De la Macedonski la Arghezi, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1975, p. 421; Vl. Streinu, Pagini de critică literară, vol. IV, Bucureşti, Editura Minerva, 1976, pp. 90 – 92; Marian Popa, Dicţionar de literatură română contemporană, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1977, p. 553; Miron Radu Paraschivescu, Poezie şi arheologie; „postfaţă“ la Încântece de Ion Pachia Tatomirescu, Bucureşti, Editura Litera, 1979, pp. 68 – 75; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1980, pp. 294 – 299; Prof. dr. doc. I. C. Chiţimia, Nu este de respins această „demonstraţie“ a lui Tatomirescu... (28 septembrie 1984), în „Mioriţa“ – lectură semantic-sincretică şi simbolic-genetică... de Ion Pachia Tatomirescu (lucrare pentru gradul I), Universitatea din Craiova, 1986, p. 71; Prof. univ. dr. Pavel Ruxăndoiu, Semnificaţii de adâncime, din perspectiva unor resorturi genetice arhaice..., în „Mioriţa“ – lectură semantic-sincretică şi simbolic-genetică... de Ion Pachia Tatomirescu (lucrare pentru gradul I), Universitatea din Craiova, 1986, p. 72; Acad. Romulus Vulcănescu, Tema transsimbolizării baladei „Mioriţa“ în Zalmoxianism..., în „Mioriţa“ – lectură semantic-sincretică şi simbolic-genetică... de Ion Pachia Tatomirescu (lucrare pentru gradul I), Universitatea din Craiova, 1986, p. 73; Constantin M. Popa, Clasici şi contemporani, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1987, pp. 139 – 142; Florin Vasiliu, Brânduşa Steiciuc, Interferenţe lirice – constelaţia haiku, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989, p. 264; Ion Rotaru, Pseudo-eseu asupra unui nou curent literar euro-american: paradoxismul, în J.-M. Levenard, I. Rotaru, A. Skemer, Anthology of the Paradoxist Literary Movement, Los Angeles, Ophyr Univ. Press, 1993, p. 42; Al. Ruja, Parte din întreg, Timişoara, Editura de Vest, 1994, pp. 276 – 279; Laurenţiu Ulici, Literatura română contemporană, I – promoţia 70, Bucureşti, Editura Eminescu, 1995, p. 315 sq.; Lucian Alexiu, O prezenţă aparte..., în Casa Faunului / The Faun’s House – 40 de poeţi contemporani, antologie de L. Alexiu, Timişoara, Editura Hestia, 1996, p. 62; Olimpia Berca, Dicţionar al scriitorilor bănăţeni, Timişoara, Editura Amarcord, 1996, p. 160 sq.; Florea Firan, Ramuri – studiu monografic, corespondenţă, manuscrise, antologie, bibliografie (cu un Cuvânt înainte de Constantin M. Popa), Craiova, Editura Macedonski, 1996, p. 107; Florin Vasiliu, Şerban Codrin, Un tip de poem pe care l-a denumit trisalm..., în O sută de catarge / One Hundred Masts (microantologie a haiku-ului românesc – versiunea engleză de Dana Dima), Bucureşti, Editura Haiku, 1997, p. 91; Constantin M. Popa, Noaptea lui Vincent, Craiova, Editura Aius, 1998, p. 145 sq.; G. D. Iscru, Traco-Geto-Dacii naţiunea matcă din spaţiul carpato-danubiano-balcanic, Bucureşti, Casa de Editură şi Librărie Nicolae Bălcescu, 1998, pp. 61, 119 et passim; Florin Vasiliu, Universul paradoxurilor, Bucureşti, Editura Eficient, 1999, p. 323 / 345 sq.; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori şi lingvişti timişoreni (1945 – 1999) – dicţionar bibliografic, Timişoara, Editura Marineasa, 2000, p. 215 sq.; Valentina Bobină-Vucovan, Exerciţii de critică literară, Timişoara, Editura Marineasa, 2000, pp. 111 – 114; Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. 5, Bucureşti, Editura Niculescu, 2000, p. 553 sq. / 583; Radu Păiuşan, Ionel Cionchin, Asociaţia Istoricilor Bănăţeni – – un deceniu de existenţă (1990 – 2000), Timişoara, Editura Eurostampa, 2001, pp. 45 – 48; Aurel Berinde, Geneza romanităţii răsăritene, Timişoara, Editura Bemirodan, 2002, p. 140; Marian Barbu, Trăind printre cărţi, în vol. II şi IV (note, glose, recenzii, cronici literare, articole, studii, eseuri), Petroşani, Editura Fundaţiei Culturale Ion D. Sârbu, 2002 şi 2005, pp. 68 – 69 (II) / pp. 57 – 60; Florea Firan, Profiluri şi structuri literare – contribuţii la o istorie a literaturii române, vol. II (M – Z), Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 2003, pp. 285 – 287; Jean-Paul Mestas, Povos e Poemas / Peuples et Počmes, Lisboa, Universitária Editora, 2003, pp. 509 – 511; Ion Dur, Tălmăcind un cosmos (28 noiembrie 1980 – «Zoria»), în Compostorul de nori, Timişoara, Editura Aethicus, 2004, pp. 283 – 287; Marian Barbu, Al. Gheorghe, Medalionul literar – structură permanentă de cultură şi educaţie, Craiova, Editura Ramuri, 2006, pp. 382 – 388.

Redacţia AGERO

Urmează un ciclu de mărturii ale contemporanilor săi!

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)