Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

MEDALION Sabina Maduţa

Flacăra care arde pentru Măria-Sa LIMBA ROMÂNĂ

Melania Cuc - redacţia Agero

Scriitoarea Sabina Măduţa (foto) s-a născut pe 3 martie, în satul Gepiş din Judeţul Bihor. Este "peşte" , un peşte care a luat mereu viaţa în răspăr, s-a luptat cu vâltoarea nu pentru bani sau glorii efemere ci pentru crezul peren.

Am cunoscut-o Sabina Măduţa într-un Bucureşti aparent mohorât, pe la începutul deceniului ’80, într-o atmosferă cenaclistă efervescentă, rebelă şi cu accente de romantism evident, şi care nu păreau, sau chiar nu aveau nimic de a face cu accentul politic din ce în ce mai incisiv al acelor vremi.

Sabina intrase în lumea Poeziei citind poemele altora, recitând poezie cu voce încarcată de rezonanţe ca de violină, cu tonuri grave dincolo de care nu ai fi ghicit persoana fragilă care îşi dăruia o părticică din propriul său suflet, cu fiecare apariţie la radio sau pe scenă. Întâlnirea sa cu RADIO-ul a fost dragoste la prima vedere. Sabina Măduţa a devenit şi a rămas un om de radio cu vocaţie incontestabilă.

În acest cadru, sensiblitatea sa nativă a evoluat spre scris pentru ca într-un timp record, numele Sabina Măduţa să devină cunoscut în cercurile de creaţie literară bucureştene, în redacţiile unor reviste de cultură, dintre care aş aminti aici, Luceafărul.

I-a apărut primul volum de poeme, DRUM, - da , era drumul pe care şi-l cizela piatră cu piatră d eîncercare în sintagme miglăite adesea cu sisifică răbdare. Erau, nu doar încercări literare ci mai ales reuşite clare.
Din acea vreme mi-o amintesc pe Sabina Măduţa, curajoasă, fermecătoare şi mereu gata să susţină din toate puterile sale un Poet, o Idee. Într-o perioadă când puţini dintre cei care astăzi, ţin prelegeri invocând opera lui Vasile Voiculescu, dar pe atunci, prin ’87,’88, nu îndrăzneau să-i rostească nici numele în public lui, scriiotrului medic "fără arginţi" ,- Sabina Măduţa desfăşura pe faţă o adevărata campanie de promovare, de repunere în drepturile literare a unuia dintre cei mai originali scriitori ai neamului românesc. Cu forţe proprii si fără sprijin dinafară, a iniţiat mai apoi, concursul de creaţie "Vasile Voiculescu"- şi, după 1989, când şi-a întemeiat Editura "Forile Dalbe" cu un efort financiar extraordinar dar mai ales cu multă dragoste de carte, a scris personal dar şi a editat volume dedicate lui Vasile Voiculescu.

Sabina Măduta nu este o institutie, este doar un Om, şi prin cele multe lucuri de inimă pe care le-a realizat, le-a scos din sterilul nedreptei utări a valorilor noastre culturale, s-a bătut cu "morile de vânt" şi pentru a readuce acasă, în sufletul poporului român, opera şi amintirile care ţin de Panait Istrati. A moblizat în acest scop oameni şi instituţii, şi ... a reuşit. Ceva mai aproape de azi, a editat printre alte pepite de aur ale scrisului românesc, la Florile dalbe, si volumele 1 şi 2 "Panait Istrati- Cum am devenit scriitor"- şi pentru care a primit Marele Premiu de la Asociaţia Prietenii lui Panait Istrati din România şi Societatea Română de Radiodifuziune.
Sabina are vocatie de luptător, se angajează mai ales în cauze care par din start pierdute sau care, mai rău, în vremurile de dinainte de ’89, erau considerate tabu. Aşa a fost şi în cazul baronului Lowendal. Pictor antebelic recunoscut european, artist cu sânge albastru în vene, Lowendal era un nume aproape necunoscut, temut de pronunţat în lumea culturală a Bucureştiului din preajma evenimentelor din ’89. Cine ar fi îndrăznit să îl "scoată în lume" să îi promoveze imaginea ? Numai un altruist, un nebun care nu ar fi avut nimic de pierdut. Sabina Măduţa s-a aruncat în această luptă, care nu ţintea defel să-i aducă ei gloria personală. A scris despre artist, a publicat fotografii cu "răzeşii’’ lui Lowendal, în reviste ale căror redactori şi-au asumar risctul fără reţinere. Astea se întâmplau într-o vreme când nimeni nu se gândea că va veni "schimbarea" , nu se prefabricau dosare pentru a ne "da" mai apoi, mai buni decât am fi fost.
Sabina Măduţa păstra în poşetă cărţile lui Vasile Voiculescu şi fotografii cu lucrările baronului Lowndal, mergea din casă în casă de prieteni şi îşi expunea, aşa cum numai ea ştie să o facă, cu o putere de convingere extraordinară, ideea de restituire a acestor valori naţionale.

Eminescu...! poate cu Eminescu ar fi trebuit să îmi încep acest material, pentru că Sabina mai înainte de-a fi Om, de-a fi Poetă este şi rămâne o împătimită de Luceafărul de la Ipoteşti. E de ajuns că o contrazici în acse sens şi ti-ai făcut-o "duşman"!
Mereu arzând ca o flacără singulară, trăind singură cu cărţile ei într-o garsoniera la etajul 6 al unui bloc dintr-un cartier din Bucureşti, ea, scriitoarea Sabina Măduţa, o femeie cât să încapă şi s-o păstrezi în buzunarul de la piept, care a coborât pe picioarele ei din Bihor, a reuşit prin forţe proprii şi sacrificii nenumărate, ceea ce nu au reuşit alţii, mai ..’nalţi în stat, mai mari în sfat", de cât este ea.
Mă gândesc, dar nu am să dau aici numele , scriitorilor începători, majoritatea poeti, pe care Sabina Măduţa i-a "descoperit" şi i-a luat sub aripa sa ocrotitoare, i-a promovat cu preţul sănătăţii sale. Pragmatic vorbind, nu ştiu dacă de pe urma acestor actiuni de "caritate" culturală să fie primit fie şi numai un : Mulţumesc.

Sabina Măduţa citeşte şi scrie, scrie şi citeşte. Luptă pentru a scoate la lumină diamantele- cuvintelor pe care, în nebunia generală, riscăm să le călcăm în picioare. Are cateva cărţi personale foarte frumose, are prieteni, are bucuria de-a trăi după pofta inimii ; este un Om liber tot ceea ce întreprinde în această viaţă tumutoasă. Mă bucur că ne-am cunoscut, nu acum când pragmatismul primeayă, ci atunci demult, cînd împărţeam pe dindouă cartela de alimente, şi când, dacă suna telefonul ştiam că la capătul celălat al firului, era un poet care mă felicita sincer pentru poemul îmi apăruse în revista Luceafărul.

La multi, ani Sabina Măduţa !
 

Melania Cuc

redacţia Agero

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)