|
Medalion literar TERESIA BOLCHIŞ TATARU
Eugen EVU
 Teresia
Bolchiş-TATARU (foto), originară din istoricul sat haţegan Nadastia de
Sus, unde părinţii ei au slujit preoţeşte Mănăstirea Prislop, este o
venerabilă Doamnă a scrisului românesc. Silită de vitregia oprimărilor
regimului totalitar, Domnia Sa a reuşit să emigreze în Germania, pentru
a-şi proteja fiinţa şi familia. Militantă exemplară a moralei creştine,
pe care a deprins-o din familia sa, de preoţi maramureşeni, avea să se
facă preţuită pe alte meridiane prin scrierile şi studiile de
specialitate, nenumărate fiind referinţele elogioase, meritate, la opera
sa, cât şi a dimensiunii pe care o cred esenţială, aceea a unei mari,
statornice şi înalte iubiri faţă de origine. Se reflectă aceasta în
primul rând, în excelenta lucrare „Maramureşul- mândria şi durerea
noastră”, monografie amplă de istorie şi memorialistică, în două volume,
lucrare pe care a condus-o Epica Mariei Teresia Bolchiş,- este una
evocatoare, un reflux al memoriei, un adevărat memorial al dramaticei
noastre istorii. Romanele, nuvelele ei sunt compozite, fresce de familie
sau ale unor oameni pe care i-a cunoscut, schiţe de portret ce – prin
extindere – devin colective. Sunt destinele Oamenilor din ţara ei din
care a purtat cu veneraţie şi religiozitate aparte, amintiri demne a fi
povestite celor ce ar putea uita. Un patos remarcabil transpare din „
Amintiri silvăşene”, dar şi o intactă ţinere de minte şi reflectare
fidelă, minuţioasă, de arhivă vie, a evenimentelor care i-au marcat
copilărie şi adolescenţa, mai ales. „Liceu, - cimitir al tinereţii
mele”, „Anii noştri de şcoală”- Sovietizarea” ,” Măriuca” –un roman
eminamente creştinesc şi cumva autobiografic, o alegorie întreţesută de
parabole biblice.; „ Apariţiile şi mesajul Sfintei Fecioare de Lourdes”
este cea mai documentată şi bine-simţită evanghelic carte-mărturie
despre locul sfânt de pelerinaj al catolicismului universal.” Mo0numente
ale naturii în Maramureş”; Comoara pierdută; Floarea de piatră; Legende
botanice creştine româneşti; Lacrimarium ( poeme)
…
Scriitoarea este membră a
cercului cultural-artistic APOZIŢIA din Munchen. Membră Liter-Art XXI
U.S.A; Membră a Asociaţiei Botaniştilor din Schwaben Augsburg; Membră
UCIP de Presse;Opera ei a fost premiată şi asupra valorii ei s-au
pronunţat oameni de înaltă competenţă din ţară, precum şi din SUA,
Germania, Italia, Franţa, iar colaborările ei cu importante reviste din
toată lumea, au dus mesajul strălucit, demn de dragoste, respect şi
onoare, în primul rând unul al Sufletului Românesc ancsetral. Teresia
Bolchiş Tătaru face cinste literaturii române şi crezului neabătut de o
viaţă în divinitate şi naţiunea din care s-a zămislit. Am avut repetat
onoarea să peregrinăm împreună locurile natale, evocate tulburător şi
inconfundabil de unele din cărţile ei. Am refăcut un itinerar ar
reversiunii temporale, cu fratele ei prof. univ.Theofil Bolchiş, la
Haţeg, Prislop, la Pădureni sau la Castelul Corvinilor, la Baia Mare,
unde, cu pietate, revine pentrz a-şi regăsi cuibul sacru familial,
venerabila Doamnă.Energică şi consecventă îşi scrie cărţile nu din alte
cărţi, ci cărţile trăite cu vigoarea şi binecuvântarea harului autentic
.
Eugen EVU
|
Comentarii de la cititori |
-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?: ''
2. Tema / articolul / autorul:: 'MEDALION LITERAR TEREZIA BOLCHIS
TATARU de E.Evu'
3. Numele si prenumele Dvs.: 'CONSTANTINESCU, ADRIAN'
4. Adresa Dvs. E-mail: 'const46@yahoo.de'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix): ''
6. Numarul Dvs de telefon (mobil): ''
7. Textul mesajului Dvs.: 'In legatura cu expunerea domnului Evu
as dori sa adaug faptul ca recent a aparut ultima carte scrisa de domnul
Liviu Valenas (jurnalist independent ce locuieste la Nürnberg, originar
din Oradea) din seria "Cärtile negre ....", respectiv CARTEA NEAGRA A
ROMÄNIEI 1940 - 1948 unde, printre alte convorbiri cu personalitati
marcante din lumea diasporei romänesti, a plasat si o convorbire cu
doamna TERESIA BOLCHIS TATARU ce locuieste in prezent la Augusburg,
intitulata TRAGEDIA OASULUI SI A MARAMURESULUI (pagina 247). O
convorbire de un tragism cumplit. Stimati cititori, daca aveti
posibilitatea, cititi va rog aceasta carte, in special acest articol.
Veti vedea printre altele suferintele indurate de romänii stabiliti de
secole pe acele meleaguri; suferinte generate numai de faptul ca erau
romäni care nu au acceptat in ruptul capului sa fie asimilati, sa fie
subjugati, sa fie tratati ca oameni de clasa a doua sau a treia - BÜDÖS
OLAH (valahi murdari in limba maghiara).
Slava Domnului, dupa 1 decembrie 1918 si-au vazut implinit visul de
secole. Chiar daca nu au fost intotdeauna multumiti de politica
Miticilor Popesti si aventurierilor de pe malul Dimbovitei, chiar daca
regimul comunist de la Bucuresti le-a suspendat biserica stramoseasca
greco-catolica/unita, chiar daca multe, multe altele. Jertfele lui
Horia, Closca si Crisan, Gheorghe Doja, Avram Iancu si ale altora n-au
fost in zadar.
A.Constantinescu
Düsseldorf
|
