Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Melania Cuc – cenuşa condiţiei umane contemporane

 Melania Cuc – MIERCUREA DIN CENUŞĂ

(Editura ZIP, Bucureşti, 2008)

Lucian Gruia

Melanjul dintre inteligenţa pirotehnică şi fantezia suculentă, constituie specificul stilului Melaniei Cuc. Raţiunea ordonează imaginaţia într-o broderie întreţesută cu umor negru. Rama pe care este întins tabloul, este placată cu o vibrantă sensibilitate umanistă. Rezultă aşadar un roman tragi-comic, MIERCUREA DIN CENUŞĂ /1/ care reprezintă alegoria condiţiei umane contemporane în marşul ei triumfal spre apocalipsă.

Cel puţin trei nivele ale imaginarului se împletesc în acest roman:

-         primul porneşte de la realitatea imediată: condiţiile din spitalul în care eroina se zbate între viaţă şi moarte, în urma unui infarc; amintirile din copilărie; situaţia familiară; incendiul catedralei din oraş etc;

-         al doilea cuprinde dialogurile cu moartea care apare ca o femeie cumsecade, înţelegătoare şi chiar cochetă;

-         ultimul reprezintă un realism fantastic în care personaje legendare, mitologice ori de basm - demitizate cu tandreţe -,  apar în naraţiune,  într-o stare precară, postmodernistă,.

Să urmărim succint aceste nivele, pornind de la întregul pe care îl reprezintă.

Personajul principal simbolizează destinului omului simplu, onest, în lumea strivitoare contemporană condusă de puternicii zilei, lipsiţi de scrupule: „Mă simt prinsă ca un peşte în acvariu. Sunt un peştişor atipic şi antipatic, care face degeaba giumbuşlucuri dinaintea unui cârd de rechini flămânzi.”

După ce îşi revine după un infarct, eroina vrea să evadeze din realitatea angoasantă şi pătrunde în timpul fabulos, al basmelor, distruse apoi de luciditate. Devine Cenuşăreasa unei Contese agonizante, stăpâna unui munte despre care legenda afirmă că ascunde un mare zăcământ aurifer – să fie doar o iluzie?

În clipele grele ale suferinţei, Moartea pare chiar o salvare: „Moartea, o da, ea este Liniştea, este Tihna; o femeie, nici tânără nici bătrână, cu rochie roşie, şorţ alb şi ilic adunat în nasturi de argint peste splină. (...) Priveşte în stânga, în dreapta, - pipăie, ascultă respiraţia, ia pulsul ... pune diagnosticul fără să greşească planeta, ţara, spitalul, patul, pacientul...” 

Romanul, citit din această perspectivă, constituie un continuu dialog cu Moartea care se arată numai muribunzilor sau celor extrem de sensibili. Amuzându-se de goana după celebritate  practicată astăzi de toţi neaveniţii Cenuşăreasa încearcă să profite de pe urma dialogului ei cu Femeia cu coasa: „Ce mai paşi desenează pe gresia pardoselii, cu talpa-i subţire! Operă cu adevărat postmodernă. O, de nu ar tăbărâ taman azi femeia de serviciu cu mop-ul! Mâine am să chem aici, la faţa locului, toate televiziunile, radioul, ziariştii, preoţii, vracii, primarul şi pe cei de la situaţii de urgenţă. Îi voi prinde, lua, cu siguranţă amprenta.”

Extrem de originală este partea romanului în care se împletesc personaje reale, legendare şi de basm: convalescenta, Rasputin, Contesa, lutierul Eros D avani, meşterul Manole şi soţia sa Ana, Arap Alb, Împăratul Roşu,  Împăratul Verde, Crai, Frate, cei trei ciobani din Mioriţa, Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana etc. De tot hazul sunt conversaţiile dintre aceste personaje în care trimiterile la realitate sunt dezabuzante. Iată ce solicită contesei,  ciobanii mioritici pentru angajare: :” – D apoi cum ţi-e voia, cucuoană. Dacă ne plăteşti salariul mediu pe economie, ne dai spor de toxicitate prima de Crăciun ... ne plăteşti şi asigurarea de sănătate... Poate ajungem la o înţelegere, că de, turma nu o mai aveam...  – Mioriţa???  – Pastramă, kebab...A plecat cu vaporu .  – Deci, voi sunteţi ăia care i-aţi redat libertatea nababului de Haisam. Fain?”

Cotropirea poveştilor de real simbolizează cruzimea cotidianului în care nu mai au loc visele.

Şi totuşi mai dăinuie legenda că muntele ascunde un mare zăcământ aurifer, pretext pentru descrierea manifestărilor venale de acaparare a acestuia de puternicii zilei.

Se organizează o mare vânătoare cu arme noi, sofisticate, la care sunt invitaţi virtualii cumpărători ai muntelui, urmată de banchetul la care contesa urma să semneze vânzarea/donaţia muntelui. La festin este prezentă, desigur, şi Moartea. La momentul mult aşteptat, când contesa scrie actul de vânzare, izbucneşte vulcanul care va distruge tot Muntele lui Crai şi întreaga lume. Moartea satisfăcută îşi scrie şi ea lista cu cei care vor dispărea: „Sub picioarele noastre fierbe cazanul cu lavă. Suflul teluric rupe, desfiinţează faliile. Continentele se re-alcătuiesc în ceea ce va fi fost Mama Geea cea adevărată. În condiţiile date, durerea mea de cord nu mai are sens. Hapul de nitroglicerină, pe care îl aşez din inerţie sub limbă, nu mai are efect. Ori, ori!”

În finalul pertinentei prefeţe a cărţii, Aureliu Goci remarcă: „Melania Cuc susţine, în acest timp de criză a literaturii, narativa deborandantă, în formula postmodernistă a operei-bazar. Critica tradiţionalistă ar defini-o, cu vechile concepte, drept o creaţie fantezistă, performantă în zona detaliilor, a imprevizibilităţii cursului narativ, nu şi în sensul construcţiei. Proză de imaginaţie şi nu operă de cunoaştere, text de virtuozitate stilistică şi nu de artificialitale divagaţii filosofice, MIERCUREA DIN CENUŞĂ pare să deţină rara distincţie de a satisface atât cititorul dornic de senzaţional şi pitoresc, cât şi criticul atent la universul ficţional şi semnificaţiile de profunzime.”

 Lucian Gruia

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com