|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Petre Flueraşu
Melania Cuc este o scriitoare complexă, care reuşeşte să-şi suprindă cititorii prin diversitatea stilurilor abordate. Fără să evite subiecte tabu, ea descoperă o multitudine de valenţe, antrenându-i pe cititori într-o călătorie interioară revelatorie. Descoperi motive ascunse, descoperi o lume nouă care ţi se oferă în deplinătatea detaliilor. Construindu-şi romanul în jurul unui motiv central, Melania Cuc ne atrage în lumea ei, ne face părtaşi la unul dintre cele mai mari mistere ale umanităţii. Iluzia Graalului, punctul central al cărţii, marchează în mod decisiv fiecare experienţă, descriind un drum lung al iniţierii, la capătul căruia oamenii vor fi inevitabil alţii. Romanul se concentrează asupra creaţiei, pe care o explică şi o justifică în numeroase rânduri. Asemănându-se cu un jurnal, cartea descrie experienţele personale ale autoarei, filtrate prin sensibilitatea inerentă unei oarecare detaşări. Privim măcinările interioare, simţim tulburările creatorului, înţelegem permanenta luptă între extreme. Scrisul este disecat, iar cititorii vor descoperi cu stupoare un laborator complex, foarte rar văzut. Produsul final este rezultatul unui travaliu îndelungat, iar aspectul lui trebuie înţeles prin prisma proceselor laborioase care îl preced. Aidoma unei ars poetica, cartea Melaniei Cuc ne aruncă în miezul creaţiei, dezvăluindu-ne frământarea: “Nu am nici un chef de cartea asta, îmi zic. Facerea ei este ca şi cum un prunc mi-ar da semn că nu vrea să vină pe lume. Ş-apoi, nu e vorba nici de gestaţie, nici de travaliu… iar de va fi să vină şi ziua sorocului, naşterea nu se desăvârşi nici cu bisturiul, nici cu forcepsul. Nu există până în clipa asta, scris pe pagina electronică, decât titlul - Graal - un substantiv clănţănit de atâtea ori în gura ai rea şi întruna flămândă a lumii, încât nu ştiu de ce mi l-am ales dintre atâtea alte titluri de best seller sigur, tocmai pe acesta. Nu ştiu nici de ce aş scrie tocmai eu o astfel de carte…” Acţiunea romanului se desfăşoară pe mai multe planuri, care se intersectează adesea, reuşind să transforme călătoria cititorilor într-o adevărată frescă a conflictului dintre modern şi tradiţional. Ruptă între aceste două segmente importante din personalitatea ei, Melania Cuc caută o salvare, o modalitate de a contura un nou început. Graalul simbolizează încercarea fiinţei de a ajunge la idealul superior, de a îşi stabili un axis mundi faţă de care să îşi construiască existenţa. Fără să încerce să-şi camufleze sentimentele, scriitoarea îşi acceptă pornirile, înţelege că are nevoie de simboluri pentru a putea să existe. Romanul devine astfel o pledoarie percutantă, o înfăţişare frustă a sentimentelor, care surprinde prin sinceritate şi curaj. Melania Cuc nu se ascunde, ci se înfăţişează exact aşa cum este ea. Cu toate că evocă în multe instanţe un peisaj de poveste, cu toate că Satul fără Nume înseamnă atât de mult pentru ea, Melania Cuc este o femeie modernă, care acceptă lumea în care trăieşte, fără revolta inutilă caracteristică multora dintre noi. Scriitoarea vorbeşte cu dezinvoltură despre viaţa ei, ni se prezintă fără a aştepta nimic în schimb. Cartea se dovedeşte a fi o confesiune aproape mistică, transmiţând emoţii cititorilor şi oferindu-le o doză complexă de religiozitate. Împletind tradiţia cu elementele globalizării, Melania Cuc se dovedeşte a fi un om modern, mândru, care deşi nu şi-a uitat rădăcinile, nu refuză niciodată progresul: “Doar din când în când şi nu în gând, am nevoie de psihanaliză,- doar sunt o femeie modernă, ce naiba. Nu mai pot supravieţui ca bunica, fără cafea şi fără consiliere. Îmi pun întrebări fără de răspunsuri, când m-aş putea îngrăşa, bine mersi, cu mici şi bere, urmărind non stop la telenovele. Prietena mea, dr. Mari-Anna, la care apelez în clipele de derută, râde de temerile mele cu înţegere (ne) profesională. Nici ea nu-i mai brează - scrie, filmează, scotoceşte cu vârful de ac (de seringă) în sufletul oamenilor. - Dacă toţi cetăţenii onorabili ai lumii ar avea maladia noastră, ar fi bine, ar fi foarte bine pentru omenire. Noi ne recunoaştem viciile nu şi limitele. Nu-i un capăt de ţară când, două sau mai multe detalii din personalitatea unui indivd, se cam încaieră, se ceartă între ele. De aici sare scânteia, se naşte Arta, Creaţia.” Stilul este baroc, Melania Cuc se axează pe detalii, conturându-şi peisajele într-o gamă variată de nuanţe. Cititorul este surprins în fiecare moment, tonurile de gri alternează cu izbucnirile de culoare. Personajele se remarcă prin naturaleţe. Scriitoarea ne vorbeşte despre oamenii din jurul ei, în care ne regăsim cu toţii. Viaţa ei este viaţa fiecăruia dintre noi, iar căutările ei sunt şi ale noastre. Fiecare persoană îşi caută momentul acela unic, de contact între real şi fantastic, iar Melania Cuc reuşeşte să surprindă foarte bine necesitatea de transcendenţă a fiinţei umane. Naraţiunea la persoana I fluidizează textul, oferind o ritmicitate aparte. Melania Cuc vorbeşte cu pasiunea celui îndrăgostit de creaţia sa, demonstrând că în primul rând contează iubirea pentru cuvânt. Textul ei ne poartă prin timp, de la luptele cruciaţilor şi până la ceaşca de cafea din faţa fiecăruia. Graalul, simbolul pe care ea l-a ales pentru a ne demonstra pasiunea imuabilă a fiinţei umane, trece peste barierele temporale, rămânând prezent într-o conştiinţă pe care autoarea o defineşte ca fiind colectivă. Fiecare om se află într-o legătură permanentă cu semenii lui, iar cel mai mic gest înseamnă ceva în contextul sistemului din care facem parte. Până la urmă, o tipă în blugi şi în cămaşă împroşcată poate schimba lumea: “De pe câmpul de luptă al cruciaţilor spintecaţi în iatagane, se ridică în cohorte stafiile, fumegă balega arsă de jumătate şi miile de bărbaţi ce juraseră pe Cruce sărăcia şi castitatea pe care (poate) nu le respectaseră, se întorc din Cer şi din Iad pe Pământul nostru. Ca nişte leşuri, peste care uliul planează confuz, trupurile oamenilor şi cele ale animalelor, laolaltă, creează decorul perfect de după ultima bătălie din deşert. Acum, până şi eu, autorul, sunt derutată, defel duală - partea ţărănească cu cea urbană nu se mai luptă între ele pentru o idee. Sunt doar o femeie, una care scrie despre destine foarte posibile - o tipă în blugi şi bluză de mătase împroşcată, pe locul de sub inimă, cu picuri de sânge sau… poate-i numai cerneală.” “Graal” este un roman al trăirii, prin care Melania Cuc reuşeşte să-şi hipnotizeze cititorii, să le ofere o mostră autentică de viaţă. Cuvintele ei ajung direct la inima celor ce le ascultă, demonstrându-ne că poţi să reuşeşti bazându-te doar pe credinţă. Aceasta înseamnă până la urmă iubire. O carte puternică, o carte care ne face să medităm asupra sensurilor ascunse ale existenţei noastre. Să rămânem puţin pe gânduri, să mergem spre sfârşitul călătoriei cu încredere. Acolo vom descoperi că Melania Cuc vorbeşte despre noi, acolo vom descoperi că, indiferent din ce unghi privim, fiecare dintre noi îşi caută Graalul…
Bibliografie Melania Cuc – Graal – Nico – 2007
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|