Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Memoria devenitoare

Eugen EVU

Grafica de Hetco (Agero)

         Inteligenţa umanului pare a fi o reminiscenţă telepatică, eventual a unei specii anteleduviene, a omului adamic despre care mitologia afirmă că avea o durată de viaţă şi capacitate înnăscute, mult superioare. Paradoxal, le-a pierdut ca SPECIE, aşadar prin specializare. Găsim aceste tulburătoare şi etern discutabile izvoare codificate în mitosul  tuturor zonelor planetare, culturilor arhaice, scrise sau orale. Sincretismele nu pot estompa  esenţialul lor mesaj, memoria lumii ca gândire - cunoaştere.

          Inteligenţa omului Vechi era una de alt tip, una în care scrierea era doar a iniţiaţilor de tip religios. Departe de a exalta sintagma „neuer mensch” la extrema acestuia, celui primordial. Or, actuala specie a făcut un salt treptat şi accelerat în ultima perioadă, cea modernă, în sensul comunicării prin limbaj. Acel „la  început era  Logosul (Divin)- Cuvântul” şi acesta era Dumnezeu (dumnezeire, energie divină, inteligenţă absolută şi ubicuă, n),- poate avea şi înţelesul unui cândva nou început al devenirii umane, prin cunoaştere şi desigur liber arbitru. Numai că limbajul, gândirii abstracte cea care  ne diferenţiază în sus, ca vârf al lanţulului trofic (de ce nu piramidal?), avea să dezvolte în creierul omului o inteligenţă modificată funcţie de progres, aşadar prin redistribuire  funcţională în terestra condiţie, (devenire, construcţie de sine a eului, deci perfecţionare a inter-relaţiei om-om, om-natură ), iar procesul perpetuu  inter-relativ al vieţii a dobândit alte forme de manifestare, în complexitatea Fiinţei. Creaţionismul şi evoluţionismul sunt inter-relaţionate.

      Inteligenţa funcţionează prin sugestie - autosugestie. Învăţarea de tip teoretic cere un efort uriaş al minţii, iar energiile subtile necesare cer „ arderi” ale etapelor  tot mai costisitoare pentru om şi societate. Acel ceva numit Inteligenţă umană este cel mai mare energofag şi aparent divergent legii economiei cosmice , manifeste în toate creaturile vii.

      Ce vor să zică gândirea pozitivă şi cea negativă? O ecuaţie a autocontrolului , în care inteligenţa este sieşi „ captivă”, ea se autoreglează, prin ceea ce eladicii numeau Thelema (Voinţa), nuanţat zicând, forţa echilibrării (recalibrării constructive,  prin liberul artibru), un BONUS dăruit omului din sacrul său tipar originar.

         Gândirea şi creativitatea datorată acesteia, sunt energofage la maximum. Se ştie că d.p.d.v economic, omul este cel mai mare consumator de energie din toate fiinţele, el apărând ca o „maşină” care consumă absurd de  mult faţă de cât produce; aceasta pare a fi o abatere de la legile naturii, ale existenţei în armonie cu ea. Astfel zis, suntem o anomalie în multitudinea formelor de viaţă, în unicitatea noastră de fiinţe ce cugetă, fiinţe suoperioare tiocmai prin capacitatea de abstractizare a gândirii- rezonantă subtil cu imaginţia, fantezia, aspiraţia ascendenţei, Îngândurarea.

       Gândirea genială sforţează  mereu riscant pentru echilibrul mintal obişnuit, limitele condiţiei umane, ea induce frecvent alienarea, sau schizofrenizarea, ca şi cum ceea ce intuieşte genial omul şi descoperă ca atare, benefic, civilizator pentru omenire, se „ răzbună”. Dar ar fi prea simplist. De fapt e fenomenul de consecinţă a depăşirii condiţiei obişnuite, dacă vreţi- „ programate” genomic. Iniţiatul din vechime, savantul genial de azi, „directorul de conştiinţe”, filosoful, dar şi liderul- erou politic în contexte istorie anume, idolul unor mulţimi care uneori iau în stăpânire, sunt glorificaţi şi eventual teremină salturi dramatice (înainte ori înapoi!) ale istoriei contemporane lor, de fapt acţionează prin puterea carismatică de a sugestiona, de a induce ideile şi utopiile lor, dogmele resurecte sau doctrinele de diverse tipuri, („utopiile dinamizează istoria”, s-a spus)  şi ei fascinează, adică hipnotizează massele. Tot astfel şi liderii diferitelor religii, ori starurile unor culturi şi arte post-moderne.

      A sugestiona este a înrâuri, a implanta, a insemina virtual modele, iar inteligenţa de tip „reminiscenţă telepatică” dezvoltă şi astfel fie devianţe sociale, fie salturi şocante, ori lente, în devenirea istorică a diferitelor culturi. Cu atât mai mult, oamenii de cultură, filosofii, artiştii, ei au charisma lor şi a faptelor lor, de a induce semi-telepatic, prin empatie  şi aductibilitatrea simpatiei plurale, direcţii pentru ceilalţi, anume prin propensiunea „ inocenţilor” predispuşi la fanatisme, recte neo-idolatrii (!), să fie influenţaţi. Factorii de influenţă de tip lider- director- de- conştiinţă, acţionează astfel prin SUGESTIONARE asupra pluralităţii colective.

      Prozelitismul din religii, de la extremele ortodoxe, la cele neo-protestante şi chiar la sectarismul de o amploare fără precedent azi în lume, şi analogic fenomenele adiacente din domeniul artelor, în baza aceluiaşi principiu funcţionează şi se ramifică la nesfârşit.

Divergenţele conflictuale de aici vin, din instabilitatea unei unicităţi absente ab inito din ilo tempore babilonian.

     Toate acestea sunt de fapt ale paradoxului exitenţial al condiţiei umane, al succesiunii de înălţări şi prăbuşiri în absurdul divergent al  „istoriei”, ca sistem incoerent şi incontrolabil pe termen lung. Este absolut neadevărat că omenirea este global contemporană sieşi! Civilizaţiile actuale, cu atât mai mult decât cele precedente, trăiesc în „ timpuri” diferite, pe tot spectrul, din primitivism, în cosmosul asaltat tot mai straniu amintind de un destin zburător al Omului.

..................................................................

         Politicile nu fac deecât să reia la nesfârşit, disperant, aceeaşi problemă, a direcţiei umanului spre o hieratică „ concordie”, o „ împărăţie” de tip angelic,  (împărăţie, deci  utopie resurect- imperialistă), una care avea să fie reproiectată de religiile mari ale lumi în plan şi dimensiune metafizică, transcedentală, posibilă aşadar  probabilă?

         Dacă sugestia (sugestionarea, ca Verb esenţial dinamic), are acest rol capital pentru noi, autosugestia( autosugestionarea), se deduce ca o condiţie logică şi legică. Creativitatea este indusă de auto-sugestionare, dacă preferaţi, de CREDINŢĂ.

         Reminiscenţa telepatică  din arhetip a tipului de inteligenţă umană actuală, poate recupera uneori spectaculos ( civilizator pe termen variabil), ceea ce omul a pierdut, descrescent, „ pedespitor”, prin vremuri. Cunoaşterea de tip „ luciferic” pare a fi şi a umanului, dacă nu chiar inspiratoatea principală. Lor, din vechime, li se atribuie sub nume de „ veghetori”, „ fiii cerului”, „ zei”, „ îngeri”, titani sau extratereştri, redobândirea de către om a unei condiţii iniţiale( ?), una ce a fost cenzurată pedepsitor in illo tempore( ...)condiţie, de alt tip, probabil nealterat de limbajul sofisticat, devastator – însă necesar progresului impetuos şi riscant prin sforţarea Condiţiei genomice – ancestrale cât şi celei dobândite, prin învăţare, instruire, memorie devenitoare.

         Inocenţa „ paradiziacă” ar fi condiţia reciprocităţii „ homeopaticei” de acest gen a interconectiunii sociale în modernitate. Nu e altceva decât o reiterare a arhaicelor corelaţii dintre „ emiţător” şi „ receptor”, remember chivotul legământului. Or legâmânt traducem legare- condiţionare , iar RE LIGIO (lat.), înseamnă Refacerea Legăturii cu Creatorul suprem, Dumnezeul. Simbolul atrofizic – energetic al Luminii, ca spectru şi vibraţie- undă, este Curcubeul legământului, post garantat de Elohim (cuvânt ebraic  ce semnifică o  pluralitate!,  Victor Kenbach ş.a.). după distrugerea prin potopul universal şi tot ce a urmat  ca descendenţă. 

       Inteligenţa omului terestru  este categoric una de tip efracţionist, sau dacă vreţi cum scrie în Biblie, rebelionară. Se crede că omul păstrează o treime din zeitate. Astfel zis, noua cunoaştere, accelerată de progresia matematică deductibilă firesc, este o nouă rebeliune de tip angelic, indusă încă de la creţaie umanului. În limbaj religiosus, noua cădere, sau noua stricăciune. Altfel spus, o devianţă, o repetare ciclică a evadării din cenzura pe care Blaga o numeşte transcedentală. (Resticţiile de diverse tipuri fiind autocenzură). Canoanele religioase şi desigur, imitative- modelului atribuit divinului, legic, sunt motivate şi vitale pentru mulţimile care , din totdeauna, au fost deprimate firesc de spectrul MURIRII, al inerenţei morţii: de unde ideea sublimării re- proiective într-o dimensiune atemporală, a „veşniciei”. Sămânţa (sugestonnabilă şi autosugestivă – prin crez şi rugăciune- autoinducţie, auto - re- programare a Subconştientului (sau Supraeului?), sunt ontologia absolută a umanului, mai concret a Inteligenţei viului în racord condiţionat cu spaţiu-timpul nostru, cu Însăşi Fiinţa care transcende.

       Iată de ce afirmăm: credem deoarece şi prin aceea că înţelegem, aşadar aflăm, aşadar nu inventăm, ci descoperim ceea ce ESTE ca eternitate.

Eugen EVU

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com