|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
Treizecişinouă de gânduri frumoase închinate frumosului EMINESCU
Dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU
A hărăzit Bunul Dumnezeu în iconomia Sa ca prinţul poeziei daco-române universale să se nască într-un colţ sacru, prea -dulcea Bucovină, într-un spaţiu mirific, atât de binecuvântat , de Împărăteasa Cerului - Fecioara Maria , într-un colţ de rai atât de încărcat de poezie şi credinţă. Tatăl său , Gheorghe, era “ purtător de lumină “(căminar ), scânteie din mica boierime, iar mama sa ramură de Stolnic, care au dăruit Naţiunii o corolă de flori- unsprezece copii. Această familie creştină avea să rămână nemuritoare prin boieriea lui Mihail, numit de Petre Ţuţea “ - românul absolut”.
Din pieptul de copilandru şi din mintea înaltă de Ceahlău a ţâşnit prima scânteie de dor- crezul său pentru Neam: “De-aş avea … atâta dor încât Neamul să-mi încapă într-o Familie.” Primul naş literar, Iosif Vulcan îi schimbă numele din Eminovici în Eminescu dându-i o dimensiune nemuritoare în care să încapă toţi românii.Mihail avea o frumuseţe princiară, angelică în întreaga sa fiinţă şi persoană.Dacă marele Alecsandri spunea că orice român este demn de un tablou “aruncă-ţi ochii la fiecare român şi-l vei găsi întotdeauna vrednic de figurat în tablou “ , despre Luceafărul nostru Mihail Eminescu nu vom greşi dacă-i aflăm chipul în icoană. Mihail Eminescu a fost un veşnic îndrăgostit de natură , un veşnic îndrăgostit de daco-românism, permanent fascinat de cultura şi civilizaţia străbună.Ajungând într-o vreme pe un deal lângă Blaj, vede cetatea şi exclamă solemn : “ te salut din inimă Romă-mică ! Îţi mulţumesc Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea ! “Gândirea sa dă o strălucire venerată de sărbătoare, iar poezia încântă … În creaţia sa filozofică literară, Eminescu a dat eternitate “Timpului “, care a prefăcut din spaţiul sacru al “Blanduziei “ - Fântâna unui Neam întreg :
“ Păşiţi încet cu grijă tăcută, fraţii mei, Să nu-i strivim făptura, nici florile de tei. Cel mai chemat din toţi şi cel mai teafăr. Şi-a înmuiat condeiul, de-a dreptul în Luceafăr.” ( Tudor Arghezi )
Poezia lui Mihail Eminescu are darul de a surprinde spaţiul românesc transcendental care amplifică Dorul Poetului, amplificând tradiţia milenară cu frumosul ei etern.
<< Eminescu era un român de tip carpatin, dintre aceia care trăind în preajma munţilor mai cu seamă în Ardeal şi în Moldova de sus… avea un suflet etic, simţitor la toate ideile şi sentimentele care alcătuind tradiţia unei societăţi, sunt ca grinzile afumate ce susţin acoperişul unei case.>> ( George Călinescu-Viaţa lui Mihai Eminescu ).
Adevărul zilei de 15 iunie 1889 - ziua care avea să ducă lumina pură a Luceafărului pe tărâmul veşniciei- aşteaptă încă să lumineze cugetele noastre. Cât de dureros este pentru fiecare dintre noi, cei care îl respectăm şi îl iubim în egală măsură pe unicul Mihail Eminescu să constatăm că asasinarea operei eminesciene continuă prin lipsa noastră de informare asupra operei, a luptei şi năzuinţelor sale atât de profund legate de fiinţa neamului românesc.
Nici după şaptesprezece ani de trâmbiţată democraţie, poporul român şi mai ales tinerii şi copiii acestui neam nu cunosc nimic despre titanica activitate culturală, politico-socială şi istorică a lui Eminescu, rezumându-se doar la cunoaşterea lui ca poet . Este uşor de înţeles cum a fost posibil să scoţi tone de cărţi despre poezia lui Eminescu, evitând , cât se poate de dibaci, orice referire la texte extrem de importante în care se puneau în discuţie probleme dureroase ale societăţii româneşti contemporane autorului şi se dădea şi soluţii viabile pentru rezolvarea lor, unele dintre ele extrem de actuale şi în prezent.
<< Voim şi sperăm o reacţie socială şi economică determinată de rămăşiţele puterilor vii ale poporului, care, dacă nu e preursit să piară, trebuie să-şi vină în fire şi să vadă unde l-a dus direcţia liberală. Prin reacţie nu înţelegem o întoarcere la un sistem feudal, ce nici n-a existat cândva în ţara noastră, ci o mişcare de îndreptare a vieţii noastre publice, o mişcare al cărui punct de vedere să fie ideea de stat şi de naţionalitate, sacrificate până astăzi, sistematic, principiilor abstracte de liberalism american şi de umanitarism cosmopolit. O asemenea mişcare ar pune stavile speculei de principii liberale şi umanitare, ar descărca bugetul statutului de cifrele enorme ale sinecurilor “patriotice “ şi ar condamna, astfel , pe mulţi “patrioţi “ subliniaţi la o muncă onestă dar grea ; ar apăra treptele înalte ale vieţii publice de năvala nulităţilor netrebnice şi triviale, garantând meritului adevărat vaza ce i se cuvine; ar tinde la restabilirea respectului şi autorităţii şi ar da, astfel, guvernului mijloacele, şi morale şi economice, pentru a cârmui bine dezvoltarea normală a puterilor acestui popor. Nu e dar vorba de reacţiune prin răsturnare, ci prin înlăturarea elementelor bolnave şi străine din viaţa noastră publică de către elementele sănătoase coalizate. >>( Mihail Eminescu- De când cu începerea…, Timpul, 19 septembrie 1879 ).
Mihail Eminescu a devenit, datorită conştiinţei sale profund româneşti ce era izvorul întregii sale activităţii jurnalistice, profund incomod centrelor antiromâneşti de putere care în acea vreme îşi exercitau intens influenţele asupra ţării. Din păcate, printre cei care se pare că au avut un rol cheie în acest odios complot se numărau şi personalităţi de primă mărime ale vieţii publice contemporane marelui român. Şi Mihail Eminescu a fost cu adevărat un Mare Român, cele peste 1500 de articole scrise în publicaţiile vremii , majoritatea în cele două cotidiene pe care le şi conducea, Curierul de Iaşi (1876-1877) şi Timpul (1877-1883 ) fiind, pentru acea vreme de profunde transformări în viaţa naţiunii române, apa vie la care veneau cititorii să-şi potolească setea de adevăr şi dreptate. Ocupa în publicistica sa un spaţiu extins şi o lungă desfăşurare în timp politica internă şi instituţiile statului, chestiunea dunăreană, răscumpărarea căilor ferate, pierderile teritoriale, problemele legate de existenţa şi mărirea comunităţii evreieşti din România.
<< Peste noapte şi prin surprindere am admis legiuiri străine , legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindeni şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetăţean al universului, fie din Berber, Nigritania, China sau Galiţia >> ( Mihail Eminescu- Timpul, 27 mai 1879 ). << Ei, bine, nu le-am admis pentru român, cu interesele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânsele. Am creat o atmosferă publică pntru plante exotice, de care planta autohtonă moare… Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale. Control, suveranitatea poporului, codice franţuzeşti, consilii judeţene şi comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiil noi nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor şi netrebnic al statului modern .>> ( Mihail Eminescu- Timpul,13 decembrie 1879 ). Raportând aceste afirmaţii la anul 2007 nu simţim oare nevoia de a ne întreba dacă timpul nu a stat cumva în loc? Sau înţelegem că au reuşit în acea zi de 28 iunie 1883 doar să încetinească zborul Măiastrei închizând-o în colivie , viersul ei rămânând veşnic viu în sufletul fiecărui român .
Ce ştia << Românul Absolut >> ( Petre Tuţea ) în acea dimineaţă de 28 iunie 1883? Aflase cu siguranţă, că Austro-Ungaria rupsese relaţiile diplomatice cu România - fapt ce a durat doar patruzecişiopt de ore - şi că Germania ameninţa cu războiul prin Bismark, care trimisese o telegramă lui Carol I. Dar veştile proaste nu se opreau aici! Regimul monarhic, cel care astăzi revendică făurirea statului unitar modern român, desfiinţează în aceeaşi zi Societatea “Carpaţi” şi-îi expulzează pe Emil Galli, directorul ziarului L’Independance Roumaine, şi pe Zamfir C. Arbore. Sunt devastate sediile unor societăţi naţionale.Tot în acea a fost declanşat procesul ardelenilor. Ar fi trebuit să fie ziua în care urma să se semneze tratatul dintre România şi Tripla Alianţă- formată din Austro-Ungaria, Germania şi Italia - şi care interzicea orice manifestare la Bucureşti cu privire la drepturile românilor asupra Ardealului, tratat ce va fi semnat însă abia în septembrie 1883. Era absolut necesar deci ca în ziua de 28 iunie 1883 în Bucureşti să fie, pentru a nu deranja planurile tinerei monarhii <<române >>, linişte.
Cum? Simplu! Vocea cea mai puternică a Naţiei române, cea de care asculta şi râul şi ramul , trebuia redusă la tăcere.Mihai Eminescu a fost scos din viaţa publică şi declarat nebun! Pe versurile rupte din nemurire ale Luceafărului nu se uscase cerneala tiparului, poemul fusese publicat doar cu două săptamâni înainte, iar cel care îl coborâse din lumea geniului pentru a-l dărui Naţiei venerate daco-române a trebuit să înfrunte odiosul complot ce atenta la esenţa fiinţei sale :luciditatea .Mihail Eminescu a fost victima unei acţiuni concentrate împotriva sa pe două direcţii : înscenarea nebuniei, ceea ce conducea la discreditarea gazetarului Eminescu în faţa opiniei publice şi deci implicit I se retrăgea acestuia dreptul de a-şi exprima convingerile în presă, anulându-i în acelaşi timp toate drepturile civile ; supunerea sa , în mod deliberat, unei barbare şi concertate proceduri de distrugere biologică, profitându-se de abuziva sa internare în repetate rânduri în sanatorii de boli psihice unde I se administrau doze de substanţe chimice nocive, inclusiv mercur sub forma de injecţii.
Diagnosticul ales, de sifilis, dorea să sporească oprobiul moral al întregii societăţi şi-n acelaşi timp, să facă credibilă nebunia, în ştiinţa medicală a vremii existând o teză că sifilisul produce leziuni pe creier, perturbând, astfel grav, totalitatea funcţiilor cerebrale, inclusiv gândirea logică. Totul era bine orchestrat şi intens mediatizat.Astfel prima ştire despre”nebunia” lui Eminescu apare în ziarul Românul cu care se afla în polemică, ştire scrisă surprinzător chiar în ziua de … 28 iunie 1883 pentru a apărea pe 29 iunie 1883 ! << Aflăm că Domnul Mihai Eminescu …. >>
Timpul, ziarul la care lucra Eminescu confirmă ştirea la trei zile într-un mod ce trebuie analizat : << Unul dintre redactorii acestei foi a încetat a mai lua parte la redacţiune, atins fiind în mod subit de o gravă boală “. Care era de fapt adevărata legătură dintre acest ziar si Eminescu ? Mihai Eminescu avusese o funcţie publică foarte importantă, fusese în 1881-1882 redactor-şef al ziarului Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator, fiind conform afirmaţiei lui Maiorescu “ Cei 10 capi ai lui, şi al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul “ . Ce anume se întâmplase într-un interval atât de scurt de timp pentru a face din Eminescu un indezirabil? Junimiştii P.P. Carp şi Titu Maiorescu, încercând din răsputeri să încheie o alianţă militară cu Germania şi Austro-Ungaria erau evident deranjaţi de patriotul Eminescu, care milita pentru unirea Ardealului cu România . Este cunoscută deja scrisoarea lui P.P. Carp către Maiorescu : << Şi mai potoliţi-l pe Eminescu ! >>.
Dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU Treizecişinouă de gânduri frumoase închinate frumosului EMINESCU 1 * << Pentru mine Eminescu este de multă vreme un sfânt, şi nu numai el. La vremea cuvenită, se va arăta de la Dumnezeu şi aceasta !>> Calinic Argeşeanu- Episcopul Argeşului şi Muscelului 2 * << Eminescu era darul Providenţei, dăruit nouă Românilor>> Mitropolit Antonie Plămădeală 3 * << Eminescu este evanghelistul nostru.>> Tudor Arghezi 4 * << Eminescu-Sumă lirică de Voievozi >> Petre Tuţea 5 * << …marele nostru poet, a fost un creştin autentic, ceea ce rezultă din viaţa, ca şi din opera sa.>> Mitropolit Nicolae Corneanu 6.* << Mihai Eminescu era o fumuseţe, avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o Icoană veche.>> I.L. Caragiale 7 * << Eminescu mi se părea un zeu tânăr, frumos şi blând.>> Alexandru Vlahuţă 8 * << Eminescu s-a ridicat pe aripi proprii până la contemplarea lui Dumnezeu >> Nichifor Crainic 9 * << Eminescu nu este un idol, el nu este un zeu;El este tot ceea ce este: Noi în noi.>> Nichita Stănescu 10* << Eminescu este conştiinţa noastră cea mai bună. >> Constantin Noica 11*<< E unul care cântă mai dulce decât mine?/ Cu atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai bine./ Apuce înainte s-ajungă cât mai sus,/ La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus.>> Vasile Alecsandri 12* << Doina lui Eminescu-cea mai categorică evanghelie politică a românismului.>> Octavian Goga 13* << Eminescu este provocarea continuă pe care Dumnezeu a binevoit s-o rânduiască.>> Răzvan Codrescu 14* << Eminescu este o revelaţie ce mângâie.>> Rosa Del Conte 15* << Dragostea este pentru Eminescu raţiunea de a fi, raţiunea însăşi a vieţii.>> Nicolae Tudor 16* << Eminescu ilustrează paşii dialectici ai materiei în univers.>> Gabriel Ţepelea 17* << Eminescu a avut în toate o concepţie europeană şi referitor la Biserica Ortodoxă în general, la structura ei, care favorizează apropierea şi cunoaşterea şi deschiderea faţă de toată lumea.>> Patriarhul Teoctist 18* << Eminescu era frumos, de-o frumuseţe angelică. >> Tudor Vianu 19* << Pasiunea pentru Eminescu este pasiunea tuturor.>> Mitropolit Antonie Plămădeală 20* << Eminescu este afirmarea unităţii româneşti eterne.>> Nicolae Iorga 21* << Dor real Poetul geniu un Luceafăr va rămâne,/ cât în veşnicie fi-va, scumpe inime române.>> Ioan Miclău 22* << Icoană de iubire la care să mă închin eu.>> Veronica Micle 23* << Moldova este sfântă îmi spuneau Stefan şi Eminescu împreună.>> Ioan Alexandru 24* << Intr-adevăr, la aceeaşi scară a perfecţiunii în poezia sa se află totul. Gama sa lirică este imensă. Intr-însa coexistă intuiţia viitorului, ansamblul tuturor ecourilor mitice, istoria şi peisajul românesc, cele mai vaste ingerinţe folclorice, asimilarea filosofiei, a ştiinţei, a vechilor "întelepciuni". Se găsesc toate dispoziţiile lăuntrice >> Edgar Papu 25* << Eminescu, adorator al trecutului-pare a sintagmă atât de cunoscută, de des repetată de toată lumea, încât n-ar mai fi nevoie s-o reamintim>> Miron Scorobete 26* << Naţiunile îşi caută întăriri prin marile lor spirite. Uniunea Europeana l-a asumat pe Beethoven, cu Oda Bucuriei. Noi pe Eminescu, drept sfânt protector. Românule, apropie-te de Mihail Eminescu şi vei fi puternic. Mihail Eminescu voivodează ca un sfânt. Are eficienţa de arhanghel. Este Sfântul Naţiunii Române.>> Copil Gheorghe Gavrilă 27* << Egalitatea, aşadar este totuna cu entropia maximă, este forma echilibrului mort. De aceea Eminescu o asimilează întunericului.Este opusă vieţii şi viului, care este mişcare, ierarhie şi deci ordine,sens sau direcţie de mişcare şi deci lumină.>> Ilie Bădescu 28* << A vorbi despre Eminescu înseamnă pentru un român a se cerceta pe sine, a se închipui şi ipostazia la puterea maximă a virtualităţii Neamului său şi a-şi schiţa fără pic de pudoare portretul ideal.>> Nicolae Steinhard 29* <<Prin dezinteresarea sa absolută, Eminescu ofera tipul ideal al pamfletarului de mare clasă, care n-a urmărit înjosirea adversarilor decât în vederea triumfării cauzei drepte.>>Serban Cioculescu 30* << Doina lui Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc.>> Nicolae Iorga 31* << E cel dântâi român al cărui creştet primeşte binecuvântarea din cer, dar ale cărui picioare sunt înfipte până la glezne în pământul strămoşesc.>> Octavian Goga 32* << Eminescu nu este,aşadar, pentru noi, un romantic întârziat, ci un scriitor care a creat un discurs liric etern, un creator sincronizat cu marea literatura a epocii sale, un contemporan al tuturor timpurilor.>>Romulus Munteanu 33*<<De la Eminescu încoace, nici un alt poet afară de el n-a ştiut să imprime versului un asemenea timbru fascinant, apropriindu-ne de muzica îngerilor şi a stelelor.>> Radu Gyr 34* << Pe acest pământ, aşa a fost să fie/ Un dar pentru mulţimile-nşelate,/ Un Eminescu, imn şi poezie.>> Dumitru Oniga 35* << Umbră care trepte-nalte suie, / dăruind azur din mâini subţiri,/sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie,/scânteind, înalt, din răstigniri.>> Radu Gyr 36* << Eminescu nu cântă incidentele unei iubiri, ci iubirea; nu cântă farmecele unei femei, ci femeia; nu ne dă crâmpeie separate din natură, colţuri de peisaje, ci ceea ce este mai general în natură. Ca pentru a reda generalul, utilizează culori ale particularului,aceasta se înţelege de la sine. De aceea ce vrea să ne dea e generalul, iubirea , femeia, natura.>> Garabet Ibrăileanu 37* << Niciodată în trecut nu am fost mai pregătiţi, ca astăzi, să preţuim scrisul lui Eminescu, expresie a demnităţii naţionale, conştiinţei profesionale şi a talentului de excepţie, fără egal în cultura română la acest sfârşit de mileniu.>> D. Vatamaniuc 38* << EMINESCU este numele acestei ţări. ROMÂNIA este numele lui EMINESCU >> Nichita Stănescu 39* << Mihail Eminescu este Oda Patriei, Psalmul Neamului şi Doina Naţiunii Daco-Române.>> Gh.C.Nistoroiu
adunate şi dăruite de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
