HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

Morel Abramovici (Israel) -

un moralist enciclopedic

 

Eugen Evu

                       

  Nu de mulţi ani, dintre aceştia ce îi renumărăm cumva precipitaţi în aşa zisa „ rezonanţă Schuman”,   pe când editam revista Provincia Corvina într-o formulă pluriculturală, am avut plăcuta surpriză să citesc texte ale lui Morel Abramovici, un moralist „ clasic” şi plin de vervă aforistică învăluită în rostire atractivă, satirică, mereu inspirată din chiar spsitul său de o rară „ mobilitate” activă…Am aflat că este citit în România dar şi în Israel, în Canada şi SUA, iar reviste de prestigiu, ca „ Tribuna Magazin”, Adevărul”, „ Facla”, Rebus Flacăra ş.a. îi primeau semnătura. Dincolo de atmosfera de „ divertisment”, de cuget recreativ- reconfortant, Morel Abramovici are o transparentă cultură enciclopedică şi o propensiune spre cugetarea- enunţul inteligenţei empirice, bazată pe propriul experiment al vieţii.

  Ca stil, Abramovici îmi amintea oarecum de Al Mirodan şi de unii scriitori români de origine evreiască, iar ca atitudine, consider că el practica un scris al „ rezistenţei prin cultură”, contra îndoctrinării, cenzurii, sintezismului propagandei fostei dictaturi. Un suflet nobil şi un umanism sincer, cu devoţiune pentru libertate şi ascuţit la limbă, uneori caustic….Stilul, zic, excelează pe jocul de cuvinte, pe efectele sub/textuale ale bogatei limbi române, nuanţat şi colorat anecdotic. Vag, îmi amintea de celebrul Ion Pribeagu, odinioară mult gustat în cercurile bucureştene şi moldave, asta fără  ca Morel Abramivici să îi fie epigon. Poate că în substrat, se simte un umor de sorginte ardelenească, de „ umor negru” transilvănean. Îmi refac primele impresii de lectură, cu o nouă carte trimisă de dsa, titrată „ Luna de miere”, carte pe care o numeşte hâtru „ producţie aforistică”.  (Glumind, nu e departe „ miere” de „ muiere”..).

     Am semnalat-o în Noua Provincia Corvina şi m-am delectat deocamdată cu eleganţa aforismelor de astă dată selectate fără insistenţă pe tematici, ci pur şi simplu ca un „ hronic” cotidian ( sau nocturn) al meditaţiilor pe teme improvizate, spontane, desigur „ extrase” din realitatea ce tinde a se decanta şi comunica sub forme atractive, ale uimirii şi stupefacţiei. Ceea ce e bine, M. Abramovici nu s-a molipsit de noua boală a umorului din plaiurile mioritice, a manelelor. Nici nu cred că e genul vulnerabil la atari viruşi.

  „ Dacă s-ar aduna toate minţile înguste la un loc, tot nu s-ar putea obţine o vedere largă”

Într-adevăr. Însă pagină de pagină, M.A. glossează scânteieri aforistice, prin specialul filtru al unei detaşări de tip paradoxist, care oferă un corolar agreabil de „ gimnastică mentală”. Din interferenţele de hologramă ale minţii, incidente cu un anumit con de lumină raţională, se aleg concentrat, şlefuite, alegoric şi parabolic, cu aer proaspăt, alte şi alte aforisme. Enunţul sec, prozaic, vorba sa, e ca adevărul gol: nu este sexy. Astfel că reluat mereu din ipostazele carteziene, totuşi, adevărul decadent, al banalităţii ( obişnuinţei) – are nevoie mereu de cosmetică „ Numai că „ Culmea cosmeticii este să înfrumuseţeze un coşmar”…Nu este cazul gândirii sceptice, alteori disimulat ludice, ci avem de-a face cu scriitorul fin observator al psihologiei umane, al crochiului satiric tămăduitor ca aspirina săracului…Poate ar fi ceva aici şi de „ efect placebo”, ar spune un semiotician.

   Scrierile colocviale ale  lui Morel Abramovici sunt de fapt exerciţii de comunicare pe arpegii culturale extensive, ne restrânse la un areal cultural anume, ci valabile oriunde omul e om, gândeşte şi visează, ca să suporte.. Deoarece, autorul ştie că orice pasiune precipitată la excese, duce la obsesie maniacală, „ obsesia este un gând persistent”, iar „ cine creşte în propriii săi ochi, se vede cu alţi ochi”. Abramovici este un psiholog practician, ştie că „ fiecare om este un subiect, de aceea lumea este subiectivă”.

 Dacă în cărţile de dinainte, autorul selecta tematic, acum aforismul vine spontan şi evident extras din eclectismul imediatului, din te miri ce flash- obiectiv. Sarcasmul este sec, frizează enunţul absurdului textualist  al lui  Eugen Ionesco: „ oamenii sunt nestatornici, azi trăiesc, mâine mor”. Ironia arde vag nuanţată: „ O nevastă uzată pare nouă pentru altcineva”;” Culmea birocraţiei este să faci o copie după un act…sexual” ( Jocul de cuvinte este cheia dublă a aforismului, cu atât mai savuros în româneşte).

Abramovici este şi cinic, ca Diogene, dar în era modernă, lumânarea este lanternă.

Cel mai de farmec este aforismul aluziv la femeie, la sexualitate: „ Chiar şi cu femei reci te poţi arde”.Paradoxalul revine frecvent, în grila Smarandache”, aforismul reiese chiar din întocmirea antinomică a propoziţiei: „ După o lună de miere i s-a mărit zahărul în sânge”…Nimic mai just medical! Ispita replicii rezultă valoare egală originalului. Aceasta este un instinct constructiv, restaurator al „ deja- vu”- ului mereu resurect.

Panseul este colateral aphoriei, desigur, a-l citi pe Morel Abramovici este a ieşi un pic din monotonia existenţială care e tot mai mult a frustrărilor, stressului şi zdrenţelor de întuneric ale mentalului inhibat în onirismul „ realului”: este o gustare frugală la iarbă verde, preţ de o anecdotă şi eventual o „ clipă de miere” a luxului de a mai cugeta cu umor la o lume tot mai deprimantă, nu-i aşa ? Iar când acest de fapt foarte serios umorist se redistribuie în ipostaze ( arheolog, scriitor, chimist, beţiv, afemeiat, fizician, singuratic, poliţist, contabil, ospătar, avocat, cizmar, meteorolog, reclamant ş.a.m.d. – condensând  empatic într-o simplă propoziţie sinteza unui „ simptom” comportamental, înţelegem că umorul său este un superb mijloc de a rata starea tristă a elegiei, în spumoase înflorituri hazoase; un autor de gen Juvenal, în modernitate, la care indignarea face arabescuri estompate de un fin amortizor selectiv, după mintea fiecăruia, dar mereu cu efect… imunitar.

 

Eugen Evu

 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com