Misterul simbolurilor de tip Thanatos de la
mormântul lui Eminescu
Dan Toma
Dulciu (foto dreapta)
20.08.2006
Impresii
si pareri personale in FORUM
 În goană după senzaţional, unele publicaţii acordă
credit nemeritat unor speculaţii ieftine, lipsite de o elementară
logică. Astfel, ziarul „ Evenimentul Zilei” publica la începutul acestui
an un incitant articol, semnat de Bogdan Nicolai, intitulat „ Codul lui
Eminescu” ( Ev. Zilei, Duminică, 08 Ianuarie 2006): „ Sub teiul pustiit
de frunze din Cimitirul Bellu din Bucureşti, groparii încearcă în zadar
să-şi amintească când au apărut cele două făclii din bronz masiv montate
cu flăcările în jos pe mormântul lui Mihai Eminescu (jos, foto stânga).
Rămâne un mister cine este autorul implantării celor două torţe pe
monumentul funerar al poetului naţional.”
 De
la un capăt la altul, articolul amintit este plin de inepţii. Pornind de
la afirmaţiile dr. Iosif Niculescu, potrivit cărora „ cele două făclii
întoarse sunt semnul unui sigiliu care închide pentru totdeauna
secretul”, autorul menţionează şi părerile unor specialişti, privind
semnificaţia acestor torţe. Astfel, Prof. Dr. Emilian Corniţescu „ crede
că este vorba de un simbol paleocreştin, a cărui semnificaţie nu poate
fi decât malefică” , preluându-se astfel opinia lui Edouard Schoure,
conform căreia torţa este unul dintre simbolurile lui Lucifer. Teologul
Dumitru Popa „este de părere chiar că simbolizează Antihristul”.
În urma acestui articol, au apărut speculaţii conform cărora prezenţa
făcliilor cu flăcările în jos ar ascunde un secret al Masoneriei. Cu
alte cuvinte, ar fi o dovadă a condamnării lui Eminescu de către Masoni.
Aceste explicaţii sunt, evident, greşite.
Analizând fotografia de mai sus, datată 19.08.2006,
pornim de la un fapt sigur: cele două însemne există pe placa funerară
şi nu par a fi de dată foarte recentă. Nu ne interesează decât în mică
măsură data apariţiei acestor însemne misterioase pe mormântul lui
Eminescu. Credem că prima întrebare pe care ar trebui să ne-o punem se
referă la semnificaţia acestor făclii. Care este originea acestora ?
Sunt simboluri masonice autentice ? Sunt simboluri unicat în spaţiul
Cimitirului Bellu?
În mod categoric, simbolul torţei are o mare vechime, anterioară
Creştinismului. Multe personaje mitologice purtau torţe: Hecate, Comus,
Eros, Hymenaeus (Hypnos), Appolo, Ilitthya, Eos (sau Aurora), Iackhaos
şi Phosphorus. În vechime, torţa răsturnată era simbolul lui Thanatos,
personificarea Morţii. În unele situaţii, acestuia i se asociază un alt
personaj, numit Hypnos, (zeitatea ce guvernează somnul)Semnificaţia
acestei zeităţi nu este însă de natură morbidă. Cu aproape 8 secole
înainte de Hristos, Homer introducea în Iliada personajul Thanatos,
simbolul morţii. El era fratele geamăn al lui Hypnos, fiul lui Nyx
(zeitatea nopţii) şi a lui Erebus (simbolul întunericului)
În reprezentările artistice din vechime, Thanatos era
pictat sub chipul unui tânăr, având o torţă inversată în mână. Pe
Columna lui Antonius Pius (86-161 A.D.), aflată în Muzeul Vaticanului,
este gravată o scenă memorabilă: Thanatos, având înfăţişarea unui înger,
îl conduce pe Împăratul Antonius Pius, precum şi pe soţia sa Faustina,
spre Rai. Pe multe dintre monedele emise de către oraşele greceşti sau
de către coloniile romane din Imperiul Roman, Thanatos este reprezentat
sub chipul unui personaj cu aripi având în mână o torţă cu vârful în
jos. În Creştinism, artiştii folosesc o serie de simboluri codificate,
mai ales atunci când era necesar a se decora anumite monumente funerare.
Printre acestea: urna, torţa aprinsă sau stinsă, etc.
Astfel, apariţia unei torţe pe monumentul funerar poate avea următoarele
semnificaţii: o torţă aprinsă este simbolul vieţii ori al vieţii eterne.
O torţă stinsă simbolizează moartea. O torţă situată în registrul
superior al monumentului semnifică Reînvierea. Amplasată pe unele
sanctuare, torţa mai poate căpăta şi simbolismul martiriului.
În limbajul heraldic, deşi torţa nu este un simbol comun, reprezintă
adevărul, purificarea şi dragostea. În planul imagologiei politice,
Torţa este simbolul Partidului Conservator britanic. În sfârşit, Torţa
olimpică este un simbol modern, care îşi are rădăcinile în vechea Eladă,
unde locuitorii acesteia credeau că focul le-a fost adus pe Pământ de
Promoteu. Focul avea proprietăţi sacre, de aceea în faţa templelor
greceşti ardeau flăcări eterne.
În Evul Mediu, semnul torţei apare şi în cuprinsul unor documente
scrise. Astfel, celebra Psaltire de la Paris ( Biblioteca Naţională,
Ms.gr. 139) conţine 449 file, din care 14 sunt pagini cu miniaturi
clasice greceşti. Printre acestea din urmă sunt portretele Profetului
Isaia, precum şi ale unui personaj feminin, pe nume „Nyx”, care are în
mână o torţă îndreptată cu flacăra în jos.În unele ritualuri religioase
creştine torţa este de asemenea prezentă. Anglicanii, precum şi unii
dintre luterani, dar mai ales romano-catolicii, folosesc torţele în
liturghii solemne, mai ales în procesiuni eucharistice.
Concomitent, torţa a fost simbolul artelor şi ştiinţelor oculte, a
dogmelor prin „Lumina” cărora „Adevărul” devine vizibil. În Masonerie,
torţa este un simbol având semnificaţii profunde: „Lumina Adevărului”
sau „Flacăra Raţiunii”.Cel mai bun exemplu îl reprezintă celebra Statuie
a Libertăţii. Aceasta a fost dăruită masonilor americani de Marele
Orient al Franţei (la 1884), cu ocazia Centenarului creării SUA,
considerată prima republică masonică din lume. Operă a sculptorului
Bartholdi, realizată tehnic de G. Effel, ambii masoni notorii, această
creaţie simbol poartă numele oficial „ Liberty Enlightening the World”,
cu alte cuvinte este un simbol al Luminii, reper al Iluminării.
 Cu
toate acestea, torţele cu vârful în jos, aflate pe mormântul lui
Eminescu nu sunt simboluri cu semnificaţii masonice.
În opinia noastră, cele două făclii sunt simboluri de tip thanatic,
aflate pe multe din monumentele funerare de dată recentă sau mai vechi.
Astfel, pe monumentul funerar al lui Shakespeare ( foto stânga) există o
reprezentare a torţei cu vârful în jos. Ca şi pe piatra mormântului lui
Eminescu, la monumentul marelui Will există câteva rânduri gravate
într-un mod aparte, despre care se spune că ar ascunde o taină
importantă:
"GOOD FREND, FOR JESUS SAKE forbeare,
To DIGG T.E DUST ENCLOASED HERE,
BLESE BE T-E Man T/Y spares T-E-S STONES,
AND CURST BE HE T/Y MOVES MY BONES"
Folosind litere mari sau mici, autorul acestui text a lăsat, formal, să
se înţeleagă că aceste cuvinte reprezintă un blestem dar şi o
binecuvântare.
“Good friend, for Jesus' sake forbear
To dig the dust enclosed here,
Blest be the man that spares these stones,
And curst be he that moves my bones”.
În nici un caz nu se poate afirma că simbolul făcliei inversate ar avea
o semnificaţie iniţiatică, ci doar una de imagistică artistică. De
altfel, lângă personajul ce poartă în mână torţa cu vârful în jos se
află şi un craniu. Un alt craniu este plasat şi deasupra întregului
monument funerar. Din acest ansamblu de simboluri, este evidentă
conotaţia morţii. Obiceiul de a plasa semne de tip simbolic (cum ar fi
torţele) pe monumente funerare există şi în zilele noastre. Astfel, pe
monumentul fostului preşedinte american, JFK, există simbolul torţei. Ca
o curiozitate, chiar şi deasupra tunelului unde a avut loc accidentul
tragic al Lady Diana există un asemenea simbol.
Revenind la mormântul Poetului, este ştiut faptul că efigia acestuia,
precum şi gravarea strofelor eminesciene, sunt opera sculptorului Ion
Georgescu (1856-1898), placa în cauză fiind turnată la Paris, la foarte
puţin timp după moartea lui Eminescu. Elev al profesorului Karl Stork,
cel care a realizat la cimitirul Bellu capelele familiei Mavrocordat şi
Al. Costescu, în stil neogotic, precum şi monumentele funerare ale
familiei Polizu Micşuneşti şi Gh. Adam Ghermani, Ion Georgescu, al cărui
strălucit învăţăcel a fost, pentru o vreme, însuşi Brâncuşi, realiza, în
anul 1889, chiar anul morţii lui Eminescu, monumentul dedicat Iuliei
Haşdeu, o operă artistică având multe simboluri oculte. Să nu uităm că,
printre alte sculpturi memorabile, Ion Georgescu este şi autorul statuii
lui Gh. Lazăr, din faţa Universităţii bucureştene. Cu alte cuvinte,
acest sculptor avea deja experienţa necesară pentru a include în
monumentele mortuare anumite simboluri pe care numai cei iniţiaţi le pot
înţelege.
 Se
ştie că pentru lucrări laice, sculptorii au un veritabil cod de
simboluri. De exemplu, dacă veţi privi cu atenţie un monument ecvestru,
trebuie să ştiţi să interpretaţi câteva simboluri. Astfel, dacă cele
două picioare din faţă ale calului sunt în aer, aceasta înseamnă că
eroul (călăreţul) a murit în luptă. Dacă primul picior al calului este
în aer, înseamnă că eroul a murit datorită rănilor primite în război. În
sfârşit, dacă personajul aflat pe cal a murit de moarte naturală, atunci
artistul este obligat să sculpteze calul, având toate patru picioare pe
sol. Revenind la monumentul funerar al lui Eminescu, putem presupune că
sculptorul, versat în folosirea unor asemenea simboluri, cunoştea
semnificaţia prezenţei torţei, ca simbol thanatic, pe piatra ce
străjuieşte mormântul Poetului. Era oare acest gest un act singular,
unic în felul său ? Răspunsul nostru este categoric Nu. Pentru
exemplificare, vom prezenta în continuare o fotografie a monumentului
funerar aparţind familiei Polizu. Ea înfăţişează prezenţa făcliilor cu
vârful în jos ! Adica un simbol comun, identic cu cel al tortelor de la
mormantul Poetului.
Credem că, în acest mod, am demontat încă un fals mit referitor la
biografia lui Eminescu.
Dan Toma Dulciu
20.08.2006
|
