Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Arc peste timp: Muzica noastră -  a doua limbă naţională a românilor (1)

Prof. univ. dr. Carmen STOIANOV

 Prodecan al Facultăţii de Muzică a Universităţii Spiru Haret (din 2008).

Titlul de mai sus este o aserţiune pe care a scris-o, pentru prima dată, unul dintre compozitorii Blajului nostru muzical: Iacob Mureşianu,acum mai bine de secol. El vedea în muzică cea de-a doua natură a limbajului, a modului de comunicare între oameni şi era convins că doar aşa se poate menţine fiinţa naţională: ascultând şi făcând muzică. Aşadar, ideea de muzică privită ca a doua limbă naţională a românilor nu-mi aparţine. Ea vine de departe, din timp, cristalizată, poate, în secole de existenţă şi exprimată de unul dintre cei care au înnobilat muzica românească prin creaţia şi acţiunile lor susţinute pe ideea impunerii acesteia în inimile contemporanilor săi. Iacob Mureşianu, compozitor şi  dascăl formator de multe conştiinţe muzicale în frământatul secol XIX, a fost trăitor în ţinuturile Blajului de unde au rodit multe gânduri privind românismul. El considera că limba muzicală românească este patria noastră, a celor care ne-am născut pe un sol folcloric muzical de o neasemuită bogăţie, un sol folcloric ale cărui comori s-a simţit obligat să le aducă la lumină în aceea manieră proprie compozitorilor ce au premers afirmarea geniului enescian. Aşadar, a fost un muzician militant, condus de ideea unei „lucrări” nu doar concrete, practice, pe hârtia cu portative, cât, mai ales şi dincolo de aceasta, în planul conştiinţelor tinere pe care  avea menirea să le formeze.

Era, de altfel, un împătimit al cântării corale şi al educaţiei muzicale într-o vreme în care aceste deziderate păreau a prinde rădăcini în marile centre culturale. După studii la Konigliches Konservatorium fur Musik din Leipzig timp de trei ani (1880- 1883) unde a dobândit premiul de compoziţie Mendelssohn-Bartholdy şi a făcut intense studii de muzică vocală, s-a întors în ţară, profesând la Braşov şi apoi la Blaj. În ambele localităţi a fost în egală măsură profesor şi dirijor al Reuniunilor de cântări, Blajul oferindu-i şi  funcţia de dirijor al Corului Catedralei Mitropolitane pe o perioadă de peste 30 de ani!

Fondator al revistei Musa română(1888) prin care a făcut operă de educaţie muzicală, publicându-şi masiv creaţia destinată pianului, cea corală sau cea pentru voce şi pian, Iacob Mureşianu  face parte din  acea generaţie de compozitori care a desţelenit drumurile  muzicii româneşti către afirmarea ei deplină prin geniul enescian. A abordat în creaţie o diversitate de genuri, cu aplecare deosebită în zona cântării corale şi a celei vocale; nu a ocolit nici genul oratorial, deşi la acea vreme în muzica românească nu exista o tradiţie în acest sens iar lui Iacob Mureşianu îi revine primatul.

Titluri ca Mănăstirea Argeşului, Erculeanul, Brumărelul sau Brâncovanu Constantin, în care a turnat idei folclorice stau mărturie. Tot o noutate sădită de el în cetatea Bşajului o constituie  focarul de cultură de care s-a ocupat îndeaproape, având discipoli ce au făcut, peste ani, cinste maestrului lor; între aceştia, nume sonore ca Tiberiu Brediceanu, Augustin Bena, Guilelm Şorban, Iuliu Mureşianu şi alţii  îl onorează. Le-a sădit nu doar amprenta rigorii germane dobândită în anii studenţiei cât,mai ales, dragostea de cântul popular. De altfel, folclorul acelui „miez de ţară” a fost o preocupare constantă: culegător şi prelucrător de folclor, Iacob Mureşianu a şi publicat  ceea ce a considerat a fi comoara cea mai de preţ, transmisă din generaţie în generaţie; folclorul nostru era pentru el ceea ce numea „a doua limbă naţională”. Plecând de la această  afirmaţie, a celui pe care muzicologul Viorel Cosma îl considera fondatorul unei  academii „de compoziţie” în Blajul său de adopţie, m-am întrebat dacă nu cumva muzica noastră tradiţională nu este mai mult decât o  a doua limbă naţională. O a doua întrebare apare firesc: să fie, oare – ea, muzica în care ne-am născut -  şi o a doua patrie? Întrebarea decurge firesc, dacă ne gândim că limba şi muzica pot fi, oricând un teritoriu sacrosanct, de refugiu în faţa oricărei posibile ameninţări, inclusiv de gând fugar sau de sentiment.

Prof. univ. dr. Carmen STOIANOV

Prodecan al Facultăţii de Muzică a Universităţii Spiru Haret (din 2008)

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com