|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
NORME ORTOGRAFICE ACTUALE Dumitru DRAICA
Lucrarea a fost elaborată de Cristiana Aranghelovici, Jana Balacciu Matei, Mioara Popescu, Marina Rădulescu Sala, Ioana Vintilă-Rădulescu (coordonator). Principiile ediţiei au fost aprobate de Secţia de filologie şi literatură a Academiei Române, Dicţionarul... fiind avizat de Consiliul ştiinţific al Institutului de Lingvistică, referenţi ştiinţifici: Monica Busuioc, Gabriela Pană Dindelegan, Rodica Zafiu.
Este o lucrare aşteptată de aproape 25 de ani, de către toţi cei interesaţi de fenomenul lingvistic românesc, elevi, studenţi, profesori, publicul larg, deopotrivă, „o lucrare de interes naţional care... va fi utilizată de aici înainte ca unica sursă pentru aplicarea corectă a normelor academice în domeniul ortografiei limbii române”, după cum menţiona Eugen Simion, în Cuvânt – înainte, p. IX.
Dicţionarul este destinat tuturor celor care vor să se exprime corect, în scris şi oral, conform normelor lingvistice şi literare actuale şi să contribuie, în acelaşi timp, la cultivarea limbii române, la semnalarea şi corectarea greşelilor de limbă.
DOOM - ul actual, ediţia a II-a, din 2005, cuprinde 62.ooo de cuvinte, cu 2.500 mai mult decât prima ediţie a DOOM - ului, cea din anul 1982. Cele mai multe sunt cuvinte noi, apărute, unele, în dicţionare recente, sau care circulă în mass-media şi în limba vorbită, nefixate bine, încă, în limbă, cunoscând mai multe forme, dar care au toate şansele să se stabilizeze şi să fie utilizate de vorbitorii limbii române în comunicarea cotidiană, orală şi scrisă. Autoarele recentului dicţionar au făcut, în genere, o selecţie atentă din numărul mare de termeni adoptaţi, traduşi şi importaţi, la noi, odată cu tehnologiile şi produsele ştiinţei şi tehnicii contemporane.
Elaborat sub egida Academiei Române, acest dicţionar ne arată cum trebuie să pronunţăm şi să scriem cuvintele limbii noastre, este o lucrare normativă şi are, numai implicit, caracter corectiv, ca şi DOOM - ul din 1982, nefiind propriu-zis un „dicţionar al greşelilor de limbă”. Rolul lui esenţial este acela de a prezenta şi aplica, detaliat şi coerent, la cuvintele româneşti, regulile ortografice oficiale actuale, normele ortoepice şi de morfologie (la cca 3500 de cuvinte, din DOOM - ul din 1982, s-au efectuat intervenţii care afectează, mai mult sau mai puţin, normarea sau interpretarea lor).
Limba română din ultimii ani, de după Decembrie 1989, a fost supusă unor schimbări permanente, adesea fiind simplificată, traumatizată de vorbitorii ei, nici chiar limba oamenilor instruiţi nu a mai fost atât de corectă, frumoasă, armonioasă. Ne-a fost dat în aceşti ultimi ani să auzim la radio, să vedem la televiziune, să citim în zeci de ziare şi reviste fel de fel de mostre de limbă, care de care mai interesante, cele mai multe neconforme cu normele limbii. Este de datoria noastră, a tuturor vorbitorilor de limba română, dar, în primul rând, este obligaţia forurilor competente, autorizate, a instituţiilor speciale, specializate, a profesorilor de limba română, a lingviştilor să apărăm limba, să o cultivăm şi să o îmbogăţim în permanenţă cu noi şi noi valori, pentru a o transmite generaţiilor viitoare, întrucât limba este un semn de identitate al unui popor, este instrumentul fundamental al culturii sale, principalul mijloc de comunicare interumană.
Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie a apărut, într-o primă ediţie, în anul 1960 (ediţia a II-a, în 1965, ediţia a III-a, în 1971), fiind realizat în urma fuziunii a trei lucrări normative anterioare, ce au avut un rol important în stabilirea ortografiei limbii române, şi anume, Mic dicţionar ortografic (ediţia I, 1953), Dicţionar ortoepic (1956) şi Îndreptar de punctuaţie (1956). Ediţia a IV-a, a apărut în anul 1983, fiind pusă de acord cu Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), din anul 1982.
În această a V-a ediţie, a îndreptarului, se aplica şi „Hotărârea Adunării generale a Academiei Române, din 17 februarie 1993, privind revenirea la â şi sunt în grafia limbii române”, şi care la punctul 1, hotăra: „Se va reveni în grafia limbii române la utilizarea lui â în interiorul cuvintelor şi a formei sunt (suntem, sunteţi), în conformitate cu hotărârile adoptate de Academia Română înainte de 1948, consecinţă a unui îndelungat proces istoric”.
Lucrarea a fost aprobată de Consiliul Ştiinţific al Institutului, în şedinţa sa din 16 ianuarie 1995, şi de Secţia de Filologie şi Literatură a Academiei Române, în şedinţa sa din 31 ianuarie 1995.
***
Lucrarea noastră Norme ortografice actuale. Aplicaţii practice se doreşte o reluare aplicativă, practică, a discuţiilor privind problemele ortografiei româneşti, după ce, cu câtva timp în urmă, am publicat lucrarea, Ortografia românească – trecut şi prezent.
Avem nevoie de ortografie, este necesar să scriem corect, trebuie să scriem conform unor norme şi reguli ale limbii române, în vigoare. Ortografia limbii române, deşi are la bază principiul fonetic, se caracterizează prin existenţa unor dificultăţi reale, variate şi complexe, cu care ne confruntăm în permanenţă, în comunicarea cotidiană, orală şi scrisă, şi care demonstrează insuficienta cunoaştere şi fixare, din partea celor mai mulţi vorbitori de limbă română, a regulilor generale, particulare şi individuale de scriere corectă. Chiar dacă lucrările cu caracter practic sunt tot mai multe, în ultimii ani, şi ne pun la dispoziţie informaţii teoretice, exerciţii ortografice bogate şi variate, care sintetizează şi concretizează multe cunoştinţe, ajutând, în acelaşi timp, la fixarea lor, totuşi scrierea celor mai mulţi dintre noi, instruiţi sau mai puţin instruiţi, are de suferit.
Zilnic putem marca aspecte incorecte, nu numai ale scrierii, dar şi ale exprimării româneşti, în ziare şi reviste, la radio sau la televiziune, şi care „deranjează” auzul şi vederea, punându-i pe foarte mulţi, dintre vorbitori, în situaţii deloc plăcute, adesea jenante. Limbajul uman este o trăsătură de marcă, esenţială a fiinţei omeneşti, este o componentă de bază a unei naţiuni, suportul fundamental al gândirii omeneşti: ideile, gândurile, cunoştinţele şi sentimentele noastre se exprimă prin vorbire, gândim cu ajutoul cuvintelor, fără de care limbajul nu ar fi posibil.
Cultivarea limbii este astăzi, mai mult, poate, decât oricând, o coordonată majoră a preocupărilor unui popor civilizat, limba oricărui popor fiind în continuă mişcare, suferind schimbări permanente, cauzate de nevoia de exprimare a unor prefaceri în diverse sectoare ale vieţii cotidiene.
A vorbi şi a scrie corect în limba română este o datorie, în primul rând, a şcolii româneşti, este un act de cultură, cu adevărat, iar pentru ca elevii şi studenţii, cei tineri, şi nu numai, să dobândească priceperi şi deprinderi temeinice de folosire corectă a limbii române, ei trebuie să observe, să analizeze, să motiveze şi să aplice faptele de limbă. Prin motivările ortografice se urmăreşte aprofundarea raţională a faptelor lingvistice, ele reprezintă un mijloc eficient de formare a unor deprinderi de exprimare corectă, scrisă şi orală, şi de precizare a cunoştinţelor de limbă, motivările ortografice au caracter raţional şi practic, ţin seama de realităţile limbii, de zi cu zi, aplicându-se la întregul sistem ortografic al limbii române.
Efortul pentru scrierea şi vorbirea corectă nu se sfârşeşte odată cu şcoala, ci el continuă prin colaborarea tuturor factorilor culturali – literatură, publicistică, teatru, radio şi televiziune, care, fiecare, în felul lor, asigură limbii forma optimă îndeplinirii funcţiei ei de comunicare1.
Odată dobândite, conştientizate regulile de exprimare, scrisă şi orală, vor putea fi aplicate, fără teama de a greşi. „După însuşirea corectă a regulilor ortografice, prin conştientizarea lor, adică prin motivarea raţională şi practică, un rol decisiv în conservarea lor, de-a lungul vieţii, îl asigură lectura continuă a cărţilor, revistelor şi ziarelor, în care ortografia este astăzi corect aplicată”[i].
În ultimii ani, lingviştii români au elaborat lucrări fundamentale pentru precizarea normelor exprimării corecte, preocupaţi fiind, în continuare, de asemenea lucrări, întrucât ele asigură unitate şi stabilitate, corectitudine şi precizie limbii române, lucrări perfectibile şi susceptibile, în permanenţă, de a fi completate cu noi şi noi aspecte.
Esenţial este, însă, cum se aplică aceste norme în practică, acţiunea de cultivare a limbii române literare, cunoscând o mare dezvoltare în această perioadă. Un element esenţial al normele unitare ale limbii literare şi al sferei acţiunii de cultivare a limbii îl reprezintă ortografia, respectarea unei ortografii unice, oficiale pune ordine în limba scrisă şi reprezintă, totodată, un factor important de unificare a acestui aspect al limbii.
Dintre aceste lucrări, amintim doar două, care constituie şi subiectul acestei cercetări întreprinse de noi, este vorba despre Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, Ediţia a V-a, 1996 şi Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic, Ediţia a II-a, 2005; în acelaşi context, mai putem aminti Gramatica limbii române, 2 volume, 2005, de care noi nu ne ocupăm, însă, în cele ce urmează.
Vrem să credem că lucrarea noastră, Norme ortografice actuale (Aplicaţii practice), prin tematica abordată, urmăreşte să contribuie la cultivarea limbii române, în general, şi a limbii române scrise, în special.
În această lucrare ne-am propus să urmărim unele cuvinte apărute în această a doua ediţie a DOOM - ului, în comparaţie cu aceleaşi cuvinte, cuprinse, unele, în Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, Ediţia a V-a, apărut în urmă cu zece ani, în 1996, în Bucureşti, la Editura Univers Enciclopedic, sub egida Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan”, al Academiei Române, 274 de pagini.
Am încercat să surprindem, aşadar, comparativ, formele corecte ale unor cuvinte în limba română, formele lor corecte de plural, accentuarea corectă şi despărţirea unor cuvinte în silabe, cu menţiunea că formele prevăzute de Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM) devin obligatorii, odată cu anul şcolar şi universitar 2006 – 2007, acestea sunt formele corecte pe care trebuie să ni le însuşim şi să le folosim, de acum, în comunicarea orală şi scrisă.
Ne-am oprit asupra acelor cuvinte, care, am considerat noi, ridică probleme în scriere; am desprins cuvintele folosite frecvent de vorbitorii români, în comunicarea cotidiană, şi sunt înţelese exact de cei ce le folosesc, nu am urmărit toate cuvintele, de la A la Z, socotind că nu este necesară reluarea lor, ele fiind incluse şi prezentate, în cele două lucrări, luate aici în discuţie de noi. -------------------------------------------------- [1] D. Macrea – Lingvistică şi cultură, Bucureşti, EDP, 1978, p. 94. [1] Ibidem, p. 93.
Dumitru Draica Conferenţiar universitar doctor Oradea, noiembrie, 2006
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
